Managerul Institutului ”Marius Nasta”, Beatrice Mahler, afirmă, într-o postare pe Facebook, că un pacient bolnav de COVID are alocat pentru cele 3 mese, 10 lei/zi, costul fiind puţin mai mare pentru cei care au diabet zaharat sau tuberculoză, concluzia sa fiind că suma este insuficientă, mult sub nevoia reală a unui pacient.

Beatrice Mahler precizează că Institutul ”Marius Nasta” are bucătăria proprie, cu personal propriu, o infrastructură modernizată şi astfel banii alocaţi sunt cheltuiţi mai eficient.

”Am văzut în spațiul public diverse discuții despre câți bani sunt alocați pentru alocația de hrană a fiecarui bolnav.

Consider că și la noi la Institutul Marius Nasta, costurile celor trei mese zilnice sunt din păcate extrem de reduse conform alocării bugetare( HG 851/2018), adică a banilor pe care noi ca spital îi primim pentru a asigura mâncarea pacienților.

Un pacient bolnav de COVID are alocat astăzi pentru cele 3 mese, fix 10 lei/zi regim comun, 15 lei/zi pentru pacientul care are și diabet zaharat sau 16 lei/zi pentru pacientul cu tuberculoză.

La Institutul Marius Nasta avem bucătăria proprie, cu personal propriu, o infrastructura pe care am modernizat-o, și măcar astfel din acest punct de vedere putem să ne gospodărim cât mai eficient conform banilor alocați.

Deși la Marius Nasta suntem la limita superioară de calcul a hranei alocate zilnic, DA, din păcate alocația pentru hrana zilnică, din perspectiva mea este insuficientă, mult sub nevoia reală a unui pacient bolnav de COVID și nu numai!

Trebuiesc găsite soluții astfel ca spitalele să primescă mai mulți bani pentru hrana pacienților, iar noi în spitale tot timpul să avem în vedere că atât calitatea, cât și cantitatea să fie în acord nevoia pacientului.”,

Managerul Institutului Marius Nasta din București a vorbit la Digi24 despre numărul în creștere al cazurilor COVID. Beatrice Mahler spune că spitalul pe care îl conduce are secția de Terapie Intensivă plină, iar dacă internările continuă în același ritm, în câteva zile „vom ajunge la limita maximă de pacienți pe care putem să îi manageriem”. „În ultimele două zile sună oameni cu teamă că nu vor găsi loc în spital. Cam asta începe să apară în întrebările pe care le pun pacienții și aparținătorii”, spune managerul de la Marius Nasta. Iar asta se întâmplă după patru luni de efort susținut al personalului medical care a fost ajuns de oboseală.

Beatrice Mahler, managerul a institutului Marius Nasta: Au trecut patru luni de când îngrijim pacienții infectați cu coronavirus. Personalul medical este obosit, dar partea care este cea mai importantă și care ne doare este că acest val nu s-a terminat.

Din păcate numărul de cazuri care este în creștere ne face să nu ne gândim la concedii, iar cei care pleacă în concediu pleacă cu gândul că pot oricând să fie rechemați la locul de muncă dacă numărul de cazuri va crește.

Iar acest lucru nu este deloc confortabil, atât timp cât vedem că în jurul nostru persoane care sunt rugate să respecte regulile repetate de atâtea ori de fiecare dintre noi, nu le respectă.

Colegii mei sunt obosiți, colegii mei însă sunt la spital, suntem toți acolo, suntem pentru cei care au nevoie de noi, însă cu siguranță după patru luni dreptul la a petrece câteva zile alături de familie îl vrem și noi.

Nu știu dacă acest lucru va fi posibil în următoarea perioadă pentru că numărul de cazuri este în creștere.

În acest moment toate paturile din Terapie intensivă sunt ocupate. Astăzi a fost un număr foarte mare de internări și pe secție, până în acest moment sunt peste 10 cazuri de pacienți confirmați internați pe secție. Mai sunt foarte puține locuri și pe secție.

Dacă vom interna în același ritm și zilele următoare, cu siguranță vom ajunge la limita maximă de pacienți pe care putem să îi manageriem, chiar dacă posibilitățile de externare acum sunt extrem de lejere.

Problema este că pacienții care ajung sunt pacienți cu forme moderate și severe, media de vârstă este în scădere, iar personalul este obosit.

Oamenii care au ajuns la noi sunt surprinși că au contactat boala, nu le vine să creadă că trec prin această experiență, speriați de evoluția care ar putea să o aibă.

În ultimele două zile sună oameni cu teamă că nu vor găsi loc în spital. Cam asta începe să apară în întrebările pe care le pun pacienții și aparținătorii. „Mai aveți cumva locuri ca să venim și noi?”. Ceea ce cred că nu este tocmai confortabil pentru cei care suntem acasă.