Mulți proprietari de apartamente se întreabă de ce apar lunar pe lista de întreținere sumele aferente a fondurile de la rulment și fondului de reparații, fără să înțeleagă mecanismul din spatele acestor contribuții și temeiul lor legal. În mod constant, pe listele de plată sunt incluse aceste două categorii de sume, iar întrebările legate de modul de aprobare, obligativitate și posibilitatea de contestare apar frecvente în rândul celor care stau la bloc.

Atât fondulrilor de la rulment, cât și fondul de reparații sunt stabilite, în principiu, prin hotărârea adunării generale a proprietarilor, potrivit informațiilor disponibile pe pagina de Facebook Consultanță Asociații.

Fondurile obligatorii din condominii. Cum se stabilesc și cum pot fi contestate

Decizia se ia prin votul majorității celor prezenți la ședință, iar ulterior devine obligatorie pentru toți membrii asociației. În anumite situații, comitetul executiv poate adopta decizii în baza unui mandat primit de la adunarea generală, însă cadrul general rămâne cel al aprobării colective la nivelul asociației.

Potrivit Legii nr. 196/2018, hotărârile adunării generale sunt considerate legale până în momentul în care sunt anulate de o instanță de judecată.

Obligațiile administratorului privind evidența sumelor din întreținere

După includerea pe lista de întreținere, aceste sume devin obligații de plată pentru proprietari și sunt considerate, din punct de vedere legal, ca fiind valabile până la o eventuală contestare. În același timp, administratorul este responsabil să evidențieze separat fiecare categorie de fond și să înregistreze corect contribuțiile aferente fiecărui proprietar.

„În momentul în care aceste sume sunt introduse în lista de plată, ele devin obligații de plată pentru proprietar și beneficiază de prezumția de legalitate. Cu alte cuvinte, legea prezumă că respectivele sume au la bază: o hotărâre a adunării generale sau o decizie legală a comitetului executiv, în baza unui mandat acordat de adunarea generală”, potrivit sursei

Diferențe între fondul de rulment și fondul de reparații

Deși ambele sunt contribuții financiare colectate la nivel de asociație, acestea au destinații diferite. Fondul de rulment poate fi restituit proprietarului în anumite situații prevăzute de lege, în timp ce fondul de reparații nu are, în mod obișnuit, aceeași regulă de returnare, fiind destinat lucrărilor și intervențiilor asupra imobilului.

Contestațiile sau sesizările adresate autorităților locale nu conduc automat la eliminarea sumelor din lista de întreținere. În practică, doar instanța de judecată poate analiza în concret legalitatea și temeinicia includerii acestor contribuții și poate decide dacă ele trebuie menținute sau eliminate.

Legea asociațiilor de bloc se modifică: Banii obținuți de asociațiile de proprietari din închirierea spațiilor comune sau din publicitate vor putea fi folosiți nu doar pentru reparații, ci și pentru plata cheltuielilor curente atunci când fondul de rulment este gol. Măsura apare într-un proiect legislativ care a trecut tacit de Senat și urmează să fie votat decisiv de Camera Deputaților.

Legea asociațiilor de bloc. Ce se schimbă 

Modificările propuse la Legea asociațiilor de bloc (Legea 196/2018) vor introduce mai multă flexibilitate în utilizarea fondurilor constituite la nivelul imobilelor.

Astfel, în cazul în care rezervele financiare din fondul de rulment nu sunt suficiente, veniturile acumulate în fondul de reparații sau în alte fonduri speciale vor putea acoperi cheltuielile curente, inclusiv facturile, cu condiția aprobării prin hotărâre a adunării generale a proprietarilor.

În ce condiții vor putea fi folosiți banii

Fiecare utilizare a banilor din fondul de reparații sau din alte fonduri pentru cheltuieli curente va necesita aprobarea adunării generale, conform prevederilor viitoarei legi.

În prezent, Legea 196/2018 prevede că fondul de rulment este destinat exclusiv asigurării plăților curente, iar veniturile obținute din exploatarea proprietății comune, inclusiv dobânzile bancare, alimentează doar fondul de reparații. Noua lege va permite, practic, să fie folosiți acești bani și pentru acoperirea cheltuielilor curente, reducând riscul de neplată a utilităților sau de debranșare a imobilului.

„Rațiunea introducerii unei obligativități de constituire a acestor fonduri rezidă în dorința legiuitorului de a proteja proprietarii din condominii care își achită la timp contribuțiile care le revin la acoperirea cheltuielilor curente ale asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor constituite de asociația de proprietari, în raport cu membrii care înregistrează restanțe la plata acestor contribuții, evitând astfel eventuale măsuri sancționatorii, precum debranșarea întregului condominiu de la serviciile de utilități publice sau introducerea de acțiuni în justiție împotriva asociației ori instituirea unor măsuri asigurătorii”, spun inițiatorii propunerii.

Modificări importante pentru cei care stau la bloc

Ei menționează că această măsură, aplicabilă în situații excepționale, are scopul de a permite asociațiilor de proprietari să gestioneze mai eficient banii disponibili.

„Prin această prevedere, care introduce o normă aplicabilă în cazuri in extremis, permitem o gestiune mai eficientă a cash-flow-ului asociației de proprietari, în lipsa căreia asociația se poate regăsi în situația de a dispune de fonduri în cont, dar pe care nu le poate utiliza, lucru care va duce la blocaje sau întârzieri privind plățile către furnizorii de utilități publice, creându-se situații neplăcute și pentru acești operatori, care vor fi nevoiți să recurgă la măsuri cronofage și bugetofage pentru recuperarea datoriilor”, mai arată aceștia.

Măsurile propuse vor putea fi aplicate doar după ce proiectul de lege va fi adoptat de Camera Deputaților, promulgat de președinte și publicat în Monitorul Oficial.

Planul franco-german de mutualizare a datoriilor statelor UE și pentru refacerea economică a Europei a fost comparat de unii analiști cu acordul economic din 1790 dintre Alexander Hamilton și Thomas Jefferson privind împrumuturile publice, acord care a ajutat la transformarea SUA dintr-o confederație cu un guvern central cu atribuții reduse într-o adevărată federație politică.

Nouriel Roubini și Brunello Rosa nu sunt de acord cu această interpretare și atrag atenția asupra neajunsurilor și riscurilor acestui plan UE, într-un articol publicat de Project Syndicate. Orice acțiune comună a UE este îmbucurătoare, însă planul de răspuns la criza covid19 nu reprezintă o detașare clară față de situația precedentă. Noul fond pentru refacerea Europei este departe de mult așteptata mutualizare a datoriilor și riscă să nu fie deloc atrăgător din punct de vedere politic și inadecvat sub aspect economic, avertizează Roubini.

”Săptămâna trecută, Comisia Europeană și-a expus planul care să ajute țările europene să treacă de o criză covid19 de proporțiile Marii Depresiuni. Comisia a plecat de la recenta propunere franco-germană și a cerut crearea unui fond de 750 de miliarde de euro (500 de miliarde vor fi distribuite sub formă de granturi, iar 250 de miliarde sub formă de împrumuturi).

Banii distribuiți prin acest așa-numit plan ”Next Generation EU” vor merge către programele UE, pentru atingerea obiectivelor Comisiei, inclusiv agenda economiei digitale și agenda ecologistă. Comisia va lua aceste fonduri de pe piețele financiare, emițând obligațiuni pe termen lung, iar aceste eforturi vor fi susținute de o serie de majorări ale unor taxe, precum cele pentru emisiile de dioxid de carbon, pentru serviciile digitale și alte domenii ale comerțului supranațional.

Suntem printre puținii comentatori care au anticipat că UE va oferi un plan mult mai ambițios decât se așteptau majoritatea actorilor de pe piețe și a analiștilor. Însă i-am sfătui pe decidenții UE să rămână realiști în ce privește lucrurile ce pot fi realizate pe moment. Este prematură celebrarea unui ”moment hamiltonian” al mutualizării datoriilor UE.

La cum arată lucrurile, UE este încă uniune incompletă a transferurilor în care resursele (umane, fizice și financiare) se mișcă de la periferie spre centru – adică spre Marea Britanie și spre Germania. În mod ironic, unul dintre acesti doi poli de atracție, Marea Britanie, a decis să părăsească UE, pentru a pune capat fluxului de imigranți. Odată cu Brexitul, care s-a produs oficial pe 31 ianuarie, a început un proces de dezintegrare a UE.

Optimiștii cred că, odată cu ieșirea Marii Britanii, va apărea o UE mai unită. Însă această predicție este prea optimistă. Până la urma, Marea Britanie nu a fost o piedică atât de mare în calea integrării, cât o scuză folosită de alți membri reticenți pentru a evita o apropiere prea mare. Spre exemplu, Marea Britanie nu a blocat schema de asigurare a depozitelor bancare, care era necesară pentru realizarea uniunii bancare în zona euro. Germania este cea care a avut onoarea de a realiza acest blocaj.

Odată cu ascensiunea partidelor populiste în Europa, a devenit limpede că următoarea criza va fi o amenințare existențială pentru UE. UE trebuie să demonstreze acum că este capabilă să încheie procesul de integrare. Altfel, UE s-ar putea confrunta cu un ”moment jeffersonian”, de întoarcere la o formă de confederație, cu cedarea a cât mai puțină suveranitate.

În fața acestui pericol, Franța și Germania au elaborat un plan pentru a reduce din consecințele economice devastatoare ale pandemiei. Propunerea lor are mai multe merite, însă Alexander Hamilton ar fi nemulțumit de ea – și pe bună dreptate. Pentru început, obligațiunile europene propuse nu sunt însoțite de garanții comune și nu pot fi echivalate cu o adevărată mutualizare a datoriilor. George Soros a propus varianta obligațiunilor europene perpetue, sau Consols, însă nici ele nu ar rezolva problema. Și, în orice az, dacă fondurile nu vor fi valabile în această vară, s-ar putea să fie prea târziu petru țările cele mai lovite, precum Italia, Grecia și Spania, pentru care urmează și un sezon turistic groaznic.

Mai mult, neîncrederea dintre ”cei patru zgârciți” (Austria, Danemarca, Olanda și Suedia) și presupușii ”cheltuitori” din sud (inclusiv Spania, Italia, Grecia) rămâne puternică și este greu de imaginat o soluție pe termen lung. O decizie recentă a Curții Constituționale a Germaniei a transmis un mesaj important instituțiilor europene despre lucrurile la care ar trebui să se aștepte. Deși decizia va fi respinsă de Curtea Europeană de Justiție și va fi nesocotită de Banca Centrală Europeană, trebuie spus că BCE se apropie de limitele sale de acțiune.

Germania va trebui să ofere o garanție fiscală pentru UE prin banii contribuabililor germani sau să permită instituțiilor UE să furnizeze suficiente garanții comune (pornind de la bugetul zonei euro) pentru întreaga uniune monetară. Dacă planul de refacere propus de UE va putea să revitalizeze bugetul zonei euro – în special funcția sa de stabilizare, asupra căreia nu s-a căzut de acord niciodată – am avea de-a face cu o realizare cu adevărat semnificativă.

Odată ce a semnat planul comun cu Franta, probabil că Germania și-a dat seama că nu poate spune ”nein” și la garanțiile monetare, și la cele fiscale (uniunea fiscală și uniunea transferurilor de care vorbeam mai sus). Euro are nevoie de ambele pentru a supraviețui. Însă chiar și cu aceste garanții, rămân întrebări extrem de importante, printre care și sustenabilitatea datoriei publice a Italiei. Italia ar trebui să facă eforturi uriașe pentru a-și relua creșterea economică și a-și reface competitivitatea, ceea ce este foarte greu acum, când turismul este compromis.

În mare, deși abordarea europeană comuna a crizei covid19 este un pas în direcția bună (cu siguranță mai bun decât nimic), sunt puține motive care să ne facă să credem că UE va ieși din tradiționala ei confuzie. Dacă liderii UE pot să împiedice o prăbușire imediată a proiectelor UE și ale zonei euro, atunci vor evita costurile economice, sociale și politice enorme ale unei dezintegrări europene. Însă un răspuns care reflectă vechea inerție va lăsa Europa prost pregătită pentru lumea post-covid, unde alte economii continentale importante – SUA, China, India – vor lua cele mai importante decizii strategice și economice.”

Fond de Investitii Ministerul Finanţelor a publicat, spre dezbatere publică, un prim draft privind HG de înfiinţare a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI).

Fond Suveran de Investiţii va fi organizat ca societate pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990 şi ale actului său constitutiv, conform Notei de fundamentare a documentului citat.

„Cheltuielile cu taxele şi tarifele necesare înfiinţării FSDI se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice – Acţiuni Generale, pentru anul 2019, estimându-se un impact de aprox. 600 mii lei pentru aceste cheltuieli pentru anul 2019”, se scrie în Nota de fundamentare a actului normativ, publicat vineri, pe site-ul MFP, notează Mediafax.

Acest fond va fi deţinut în întregime, în mod direct pe toată durata de funcţionare, de către statul român prin MFP. Durata de funcţionare a FSDI este nelimitată.

Fond de Investitii Fond :

„Funcţionarea şi activitatea FSDI se vor supune regulilor cu privire la deficitul bugetar şi datoria publică conform metodologiei UE pentru a menţine clasificarea FSDI în afara sectorului public, pe toată durata existenţei sale”, se precizează în Nota de fundamentare.

Fondurile suverane de dezvoltare şi investiţii sunt persoane juridice române ale căror condiţii de organizare şi funcţionare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului şi care se înfiinţează şi funcţionează ca societăţi pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2018 (OUG), precum şi ale actelor constitutive ale Fondurilor, potrivit documentului citat.

OUG nr. 100/2018 reglementează cadrul general privind condiţiile pe care o firmă trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată fond suveran de dezvoltare şi investiţii.

„FSDI are ca scop atât dezvoltarea şi finanţarea din fonduri proprii şi din fonduri atrase, de proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participare directă ori prin intermediul altor fonduri de investiţii sau al unor societăţi de investiţii, singur sau împreună cu alţi investitori instituţionali sau privaţi, inclusiv prin participarea în parteneriate public – private, cât şi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obţinerii de profit. Activitatea principală este efectuarea de investiţii financiare în nume şi pe cont propriu, pentru care îşi asumă riscul tranzacţiilor”, se mai scrie în Nota de funamentare citată.

În vederea îndeplinirii obiectului principal de activitate, FSDI poate să înfiinţeze firme ca asociat unic sau împreună cu alţi participanţi, în orice formă, să participe la finanţarea de firme în care este acţionar prin participarea la majorarea capitalului social, prin împrumuturi sau alte forme de finanţare, să vândă acţiuni din portofoliu, în condiţiile legii şi să vândă, să achiziţioneze şi să menţină în propriul portofoliu instrumente financiare în conformitate cu politicile investiţionale proprii.

„FSDI va funcţiona complementar Băncii Naţionale de Dezvoltare a României, instituţie care urmează să fie creată, şi care are ca scop adresarea directă a ineficienţei pieţelor prin proiecte ale beneficiarilor eligibili, care au un profil de risc mai ridicat, dar cu potenţial mare de a crea valoare adăugată şi locuri de muncă, şi faţă de care sectorul privat manifestă un apetit redus de asigurare a finanţării”, se punctează în documentul citat.

Finanţarea FSDI se va face din venituri obţinute din dividende încasate de la societăţile aflate în portofoliul acestuia, din cele rezultate din operaţiuni cu instrumente financiare proprii şi din cele emise de alte entităţi, din venituri din vânzarea de pachete de acţiuni din portofoliu, din împrumuturi, inclusiv prin emiterea de obligaţiuni, dar şi din alte surse prevăzute de lege, conform proiectului de act normativ. Cu toate acestea, documentul citat nu prevede care sunt firmele din portofoliu, nici câte vor fi.

„Capitalul social al FSDI subscris integral la data constituirii este format din aport în natură reprezentat de pachete de acţiuni deţinute de stat la societăţile care se vor afla în portofoliul FSDI, precum şi din aport în numerar. Pachetele de acţiuni se transferă în proprietatea FSDI, iar acesta va putea dispune liber de ele, în calitate de bunuri proprii. Decizia de înstrăinare de active şi de acţiuni care constituie capitalul social iniţial al FSDI va fi luată în conformitate cu strategia FSDI şi va avea la bază o analiză cost/beneficiu privind utilizarea acestei surse de finanţare din înstrăinarea de active/acţiuni în vederea implementării strategiei, după epuizarea tuturor celorlalte instrumente de finanţare prevăzute de lege, cu menţinerea valorii activului net al FSDI la nivelurile stabilite prin strategia FSDI şi respectarea pragurilor de îndatorare şi a obiectivelor de rentabilitate şi de risc din strategie”, se detaliază în Nota de fundamentare a HG pentru înfiinţarea Fondului Suveran.

Respectarea acestor cerinţe privind înstrăinarea acţiunilor şi activelor, inclusiv a celor ce constituie contribuţie la capitalul social al FSDI, a avut în vedere, pe de o parte, limitarea riscurilor economice ce decurg din înstrăinarea fără justificare a acţiunilor la societăţile strategice, iar, pe de altă parte, asigurarea independenţei şi automoniei de decizie a fondului asupra activelor deţinute, condiţie ce trebuie îndeplinită pentru clasificare în afara administraţiei publice, conform documentului citat.

Cerinţe specifice pentru înstrăinarea activelor deţinute de către FSDI sunt prevăzute doar pentru cele care au constituit aport la capitalul social iniţial, întrucât celelalte active dobândite prin activitatea FSDI sunt active proprii pentru care fondul trebuie să aibă autonomie deplină de decizie.

„Pentru a se evita clasificarea FSDI în sectorul administraţiei publice la analiza companiilor ale căror pachete de acţiuni constituie aport la capitalul social iniţial al FSDI, s-au avut în vedere o serie de criterii, precum: criterii economice, criterii pentru clasificare în sectorul administraţiei publice (să nu înregistreze pierderi anuale consecutive de-a lungul unei perioade de mai mulţi ani (3-5 ani), să nu fie deja clasificate în sectorul administraţiei publice), criteriul concurenţial şi de concentrare economică”, se mai scrie în documentul citat.

De asemenea, la definitivarea listei cu societăţile ale căror pachete de acţiuni vor constitui aport la capitalul social iniţia al FSDI s-a avut în vedere faptul că încadrarea acestor societăţi în categoria societăţilor de interes strategic se face pe baza propunerilor autorităţilor publice tutelare. Pentru respectarea metodologiei UE, privind clasificarea în afara sectorului administraţiei publice, aceste societăţi trebuie să aibă autonomie de decizie în administrarea activelor şi pasivelor.

Strategia FSDI se elaborează de către Directorat, se avizează de Consiliul de Supraveghere şi se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor, în baza unor linii directoare aprobate în prealabil prin hotărâre de Guvern şi este însoţită de un plan de afaceri şi de o analiză economico-financiară care să o fundamenteze, prezentate ca anexe la strategie.

„Strategia se elaborează pe o perioadă de 3 ani şi se revizuieşte ori de câte ori condiţiile de piaţă şi/sau necesităţile de finanţare ale FSDI o impune. Până la aprobarea strategiei, FSDI derulează activităţile curente pentru administrarea proiectelor aflate în derulare/ produselor financiare aflate în portofoliu. Se interzice acordarea în favoarea FSDI a oricăror garanţii guvernamentale, precum şi a oricăror alte forme de sprijin din partea Statului”, se scrie în proiectul de act normativ.

 Calin Popescu Tariceanu a declarat miercuri că discuțiile din ziua precedentă cu delegația din Polonia legată de Fondul Suveran a fost una benefică și a avut de învățat din ea. Declarația vine în contextul în care Liviu Dragnea a spus că Fondul suveran românesc și cel polonez sunt lucruri diferite, scrie Mediafax.

„În urma discuțiilor de aseară am tras personal niște concluzii, discut cu colegii care au pricepere, e util să înveți din experiența pozitivă și eșecurile altora. Avem în program crearea unui fond suveran, pentru mine întâlnirea cu colegii polonezi a fost foarte utilă. Eu, din orice eveniment de acest gen învăț câte ceva, chiar dacă am o anumită experiență și o vârstă. Avem o schiță, acolo un ministrul Anton a făcut observații. Ca sa putem demara fondul suveran avem nevoie de două faze. Crearea cadrului legislativ general. Putem decide apoi să mai înființăm un fond, în Polonia mai e unul destinat generațiilor viitoare”, a declarat Călin Popescu Tăriceanu.

Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici s-au întâlnit, marți, la Parlament, cu oficialii polonezi pentru a discuta despre Fondul Suveran de Investiții. Potrivit liderului PSD, discuțiile au loc în urma ”temerilor” ALDE cu privire la înființarea FSDI.

„Eu sper, eu și doamna prim-ministru și toți colegii noștri, ca într-un termen rezonabil să aibă loc o întâlnire la coaliție, la Guvern, pentru a se debloca ordonanța care să reglementeze posibilitatea înființării unor compani, unor firme care să funcționeze ca un fond de dezvoltare și investiții. Am înțeles că e nevoie de o înțelegere mai bună și s-a solicitat să existe o întâlnire cu cei doi oficiali din Polonia și cred că a fost o idee bună. Cred că trebuie să mai facem una sau mai multe întâlniri până când ajungem la o formă finală sau până când temerile care au stat la baza nesusținerii acelei ordonanțe au dispărut”, a afirmat președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, după discuțiile purtate cu oficialii polonezi, în Palament.

Întrebat dacă sugerează că ALDE are temeri cu privire la Fondul Suveran de Investiții, Liviu Dragnea a răspuns: „Eu nu sugerez asta. Eu spun, nu sugerez. Dar asta nu înseamnă că sunt incorecte sau sunt de criticat. Este într-adevăr o decizie importantă”.

Liderul PSD a precizat că modelul polonez pentru Fondul Suveran de Investiții este diferit de modelul aprobat în programul de guvernare al României.

„Eu cred că toată lumea a înțeles în seara asta că vorbim de două lucruri diferite. Fondul Suvean de dezvoltare și investiții cum a fost prezentat în campanie electorală de către noi și cum a fost aprobat în programul de guvernare de către noi este diferit de ceea ce funcționează Fondul polonez de dezvoltare, sunt alte reguli. Sigur că au aceleași obiective, de dezoltare a țării”, a completat Dragnea.

Guvernul României a pregătit o hotărâre prin care urmează să plătească două românce cu o sumă impresionantă de bani din fondul de rezervă prevăzut în bugetul de stat pe anul 2018.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre care prevede alocare a 210.000 de lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului pentru achiziţia unui teren de 4.569 mp din comuna Sohodol a judeţului Alba. Motivul este uluitor.

Primăria Sohodol a construit pe două terenuri private o fosă septică ce deserveşte locuinţele din blocul din apropiere, biblioteca comunei şi cabinetul medical, plus internatul şcolar în care funcţionează biblioteca, cabinetul medicului de familie şi o farmacie.

Terenul a fost revendicat de proprietari, iar în 2006 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea doamnelor Muntean Corina-Maria şi Sicoe Doina. Judecătorii au obligat consiliul local la plata a 34.200 lei cu titlu de lipsă de folosinţă a terenului timp de trei ani şi a decis că trebuie demolate construcţiile făcute ilegal. Mai exact, trebuie desfiinţate internatul, remiza PSI, bazinul de retenţie a apelor uzate, staţia de pompare, rezervorul de înmagazinare a apei, fiind emis în acest sens şi un titlu executoriu.

Primăria spune că nu are alte spaţii în care să funcţioneze obiectivele de interes public şi a început negocierea cu proprietarii pentru achiziţia terenului. Autorităţile locale se laudă că în urma negocierilor au reuşit să scadă preţul de la 10,26 euro/mp la 9,74 euro/mp. Evident, Primăria Sohodol nu dispune de banii necesari şi i-a 

Rata anuală a inflaţiei, care măsoară evoluţia preţurilor de consum în ultimul an, a crescut în luna august, la 5,1%, de la 4,56% în iulie, în condiţiile în care mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 6,78% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit datelor publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică (INS), scrie News.ro.

În iulie, rata anuală a inflaţiei a scăzut uşor, la 4,56%. În iunie, rata anuală a inflaţiei a scăzut uşor, la 5,40%. În mai, rata anuală a inflaţiei a crescut la 5,41%, cel mai mare nivel din februarie 2013, când a fost 5,65%.

Departe de criza datoriilor de stat şi declinul economic care macină Europa, Norvegia nu mai ştie ce să facă cu banii.

Cel mai mare fond suveran din lume, care administrează petrodolarii strânşi de statul nordic, a devenit obiect de dezbatere publică în contextul alegerilor recente, în urma cărora Partidul Laburist (centru-stânga) a cedat puterea unei alianţe de dreapta conduse de Partidul Conservator.

Transferul de putere va aduce schimbări la Government Pension Fund Global (GPFG). Noii guvernanţi, care au promis reduceri de taxe, s-au angajat din start să limiteze cheltuielile fondului pentru a evita supraîncălzirea economiei.

Totodată, conservatorii iau în calcul divizarea fondului, pentru reducerea riscului ca o greşeală să provoace efecte catastrofale, dar şi din convingerea că apariţia concurenţei ar putea da rezultate mai bune.

FONDUL ARE ACTIVE EVALUATE LA 760 MILIARDE DE DOLARI ŞI A AVUT PERFORMANŢE MODESTE ÎN ACEST AN, cu un randament de numai 0,1% în trimestrul al doilea, după ce a crescut puternic anul trecut, cu 13,4%. Valoarea activelor fondului depăşeşte cu 40% produsul intern brut al Norvegiei. GPFG joacă pe termen lung, având mandatul de a asigura viitorul economic al ţării după ce resursele vaste de petrol şi gaze vor fi fost epuizate.

Fondul norvegian a fost unul dintre puţinii investitori internaţionali care şi-au permis calmul în timpul crizei financiare globale: nu numai că nu a vândut active în perioada de panică de după falimentul Lehman Brothers, ci chiar a cumpărat.