Lupta pentru putere globală al secolului XXI nu se mai dă doar pe petrol și gaze. Acum miza sunt litiul, cobaltul, nichelul și pământurile rare – elementele din care se nasc bateriile pentru mașini electrice, sisteme de stocare a energiei și tehnologia militară de vârf. Resursele pentru „industria verde” au devenit noul câmp de confruntare economică, strategică și chiar militară.

Petrolul a fost pentru secolului XX. Litiul este pentru secolul XXI 

Trecerea accelerată la mobilitate electrică, tranziția energetică și digitalizarea infrastructurilor militare au schimbat logica resurselor strategice.

Dacă în secolul XX se vorbea despre „aurul negru” – petrolul –, astăzi expresia se mută spre mineralele critice: litiu, cobalt, nichel, grafit, mangan și pământuri rare.

– Acestea sunt indispensabile pentru:

– bateriile pentru mașini electrice și pentru stocarea energiei;

– turbine eoliene, panouri solare, rețele inteligente;

– senzori, radare, rachete ghidate, sisteme de comunicații militare;

– electronică de consum (telefoane, laptopuri, servere).

Cu alte cuvinte: cine controlează lanțul de aprovizionare cu aceste resurse controlează viitorul energetic, industrial și militar. Exact de aceea se vorbește tot mai des, inclusiv în rapoartele Comisiei Europene și ale Agenției Internaționale pentru Energie, despre „securitate minerală” ca nouă formă de securitate națională.



Unde este „tezaurul”? Jucătorii-cheie ai resurselor critice
Resursele nu sunt distribuite echilibrat. Asta creează tensiune geopolitică.

Litiu: așa-numitul „triunghi al litiului” – Chile, Argentina, Bolivia – concentrează o mare parte din rezervele cunoscute la nivel mondial. Australia este principalul producător.

Cobalt: peste jumătate din producția globală vine din Republica Democrată Congo, într-o zonă marcată de instabilitate, corupție și acuzații privind munca forțată și exploatarea minorilor.

Nichel: Indonezia a devenit furnizor strategic, blocând exportul de minereu brut și forțând investițiile în rafinare locală, pentru a controla mai bine profiturile.

Pământuri rare: China domină extracția și, mai ales, rafinarea. În plus, Beijingul are influență directă și în Africa, prin investiții în concesiuni miniere.

Așa apare prima fractură globală: resursele sunt în Sudul Global și în state cu regimuri autoritare sau fragile, dar consumatorii sunt în Nordul industrializat (UE, SUA, Japonia, Coreea de Sud).

Această dependență nu e doar economică. E vulnerabilitate strategică.

China vede viitorul ca un lanț. Întregul lanț

China nu domină doar materia primă, ci și etapele cele mai profitabile din lanțul de valoare: rafinare, procesare chimică, producție de celule de baterii, asamblare de baterii și integrarea lor în industrii finale (auto, stocare statică, telecom).

Companiile chineze controlează o felie uriașă din producția mondială de baterii litiu-ion și sunt investitori masivi în mine din Africa, America de Sud și Asia. Strategia este clară: nu doar să deții resursa, ci să deții infrastructura tehnologică necesară ca ceilalți să depindă de tine.

Statele Unite și Uniunea Europeană consideră acum această dominație un risc de securitate economică și industrială. Tocmai de aceea, Washington și Bruxelles au început să își construiască, în oglindă, propriul „scut de aprovizionare”. Vorbim de restricții la export, ajutoare de stat pentru fabrici de baterii, subvenții pentru extracție internă și acorduri preferențiale cu țări „prietene”, pentru a reduce dependența de Beijing.

Această strategie nu e prezentată ca „război comercial”, ci ca „reziliență”. Dar miza e aceeași: cine ține cheia.



UE, SUA și noua doctrină: mineral security

Uniunea Europeană a introdus un concept politic și economic-cheie: materii prime critice. Prin Actul pentru Materii Prime Critice, Bruxelles-ul și-a stabilit obiective directe:

să asigure o parte din extracție în interiorul UE,

să rafineze mai mult în Europa,

să limiteze riscul ca un singur furnizor extern să poată „închide robinetul”.

SUA merg chiar mai departe cu o abordare de tip securitar: Legea pentru Reducerea Inflației (Inflation Reduction Act) nu e doar o lege economică, ci un instrument geopolitic. Prin subvenții uriașe pentru industria bateriilor, Washingtonul încearcă să-i atragă pe producătorii globali (inclusiv europeni și asiatici) să instaleze capacități de producție pe teritoriul american.

Nu mai este vorba doar despre „unde sunt resursele”, ci despre „unde se fabrică tehnologia critică”.

Războiul economic devine și război juridic

Cursa pentru acces la litiu, cobalt și pământuri rare produce deja litigii comerciale, controale la export și sancțiuni indirecte.

China a folosit de mai multe ori arma restricțiilor la export pentru anumite metale rare, mesajul fiind clar: dacă ne sancționați tehnologic, vă putem lovi industrial.

SUA și UE răspund prin măsuri de „screening investițional”, adică verifică atent investițiile străine în infrastructură strategică și blochează preluările considerate periculoase.

Pe scurt, materia primă minerală a intrat oficial în aceeași zonă sensibilă în care se află energia, telecomunicațiile, infrastructura digitală și industria de apărare.

România – resurse, poziție strategică și un mare semn de întrebare

România nu este în centrul lanțului global al litiului sau cobaltului, dar are câteva atuuri care, folosite inteligent, o pot așeza pe hartă.

Minerale critice și metale neferoase Zona Munților Apuseni și a Carpaților metalliferi a fost istoric exploatată pentru cupru, aur, argint, molibden, wolfram și alte metale strategice. România are zăcăminte de cupru și alte metale folosite în electronică și în infrastructura energetică. Interesul pentru reluarea și modernizarea exploatării apare constant în discuțiile dintre mediul privat și stat, mai ales în contextul presiunii europene pentru surse interne de materii prime critice. Autoritățile vorbesc acum despre „valorificare responsabilă” și „procesare locală”, nu doar despre export de minereu brut, tocmai pentru a evita scenariul clasic: luăm puțin, vindem ieftin, importăm scump produsul final.



Industrie auto și baterii România este deja parte a lanțului european de producție auto, iar tranziția spre mașina electrică creează un pariu strategic: rămâi furnizor de componente clasice sau intri și în zona de electrificare – baterii, electronică de putere, software de gestiune energetică. Discuțiile privind atragerea unor capacități de producție de baterii și sisteme de stocare pe teritoriul României, inclusiv prin stimulente fiscale și acces la infrastructură energetică stabilă, sunt direct legate de strategia UE de relocalizare parțială a lanțurilor critice în interiorul blocului comunitar. Cu alte cuvinte, Bucureștiul nu joacă singur. Joacă într-o echipă europeană care încearcă să nu mai depindă complet de Asia.

Poziție geopolitică România este frontieră NATO și UE la Marea Neagră. Asta înseamnă că infrastructura energetică, logistică și industrială de pe teritoriul României nu mai este privită doar economic, ci și strategic. Depozitele, rafinarea, logistica pentru componente critice (de la materiale magnetice pentru turbine eoliene până la elemente pentru baterii militare portabile) capătă o nouă greutate: nu mai livrezi doar pentru piață, livrezi pentru securitatea regională.

Pe scurt: România nu deține lanțul, dar este un potențial nod al lanțului. Și asta, în 2025, valorează politic.

Costul tranziției „verzi”: ecologie vs. dependență
Există și un paradox moral pe care niciun guvern nu îl mai poate ignora.

Lumea vorbește despre energie curată, mașini fără emisii și economie verde. Dar materia primă pentru această „lume verde” este extrasă adesea în condiții care nu sunt nici verzi, nici etice.

Extragerea cobaltului în Congo ridică probleme de exploatare a muncii, inclusiv a minorilor. Rafinarea metalelor rare produce deșeuri toxice și poluare severă. Iar presiunea pentru obținerea litiului pune în pericol resurse de apă dulce în zone deja vulnerabile climatic.

În Europa, inclusiv în România, apare un discurs dublu: vrem independență energetică și climă mai curată, dar nu vrem mine lângă casele noastre. Această tensiune internă va deveni una dintre cele mai grele bătălii politice ale următorului deceniu: acceptăm extracție locală, controlată și reglementată, sau rămânem dependenți de materie primă importată din zone instabile?

De ce „războiul pentru baterii” e, de fapt, despre putere politică
Controlul resurselor critice înseamnă control asupra următoarelor lucruri:

prețul energiei;

infrastructura militară;

mobilitatea populației și a mărfurilor;

securitatea datelor (servere, centre de date, comunicații militare au nevoie de magneți speciali și elemente rare).

Asta transformă litiul, cobaltul, nichelul și pământurile rare în monedă geopolitică.

Țările care le dețin pot negocia altfel cu marile blocuri economice. Țările care nu le dețin, dar găzduiesc rafinării, fabrici și huburi logistice – cum aspiră România să devină în interiorul UE – capătă relevanță strategică și protecție politică.

Nu este doar comerț. E politică de putere.

„Aurul negru” s-a schimbat, logica nu
Secolul XX a fost despre petrol și cine ține conducta.

Secolul XXI este despre baterii și cine ține lanțul.

Greu de observat la suprafață, dar limpede pentru oricine urmărește mișcările marilor capitale: lumea intră într-o eră în care materia primă pentru tehnologia „verde” va fi tratată ca o armă strategică, nu ca o simplă marfă.

Iar România, chiar dacă nu e proprietara zăcămintelor globale de litiu sau cobalt, intră tot mai clar în jocul de securitate al resurselor: între presiunea de a produce local și obligația de a rămâne aliniată la politica energetică și militară a Occidentului.

În noua ordine industrială, independența nu se măsoară doar în barili. Se măsoară în grame de litiu, kilograme de nichel și tone de „pământuri rare”.

Evgheni Prigojin, fondatorul Wagner, a folosit discret bănci occidentale precum JPMorgan Chase și HSBC pentru a finanța operațiunile sale în Africa. Documente obținute de Centrul pentru Studii Avansate de Apărare (C4ADS) din Washington arată că Meroe Gold, compania minieră din Sudan controlată de Prigojin, a realizat tranzacții prin aceste instituții financiare, deși liderul Wagner era supus sancțiunilor occidentale, încă din 2016.

Băncile nu au descoperit nereguli legate de tranzacții ale lui Prigojin 

Raportul indică faptul că, în august 2017, compania sudaneză Meroe Gold, un paravan pentru Wagner Group și controlată de Evgheni Prigojin, a achiziționat echipamente de la compania chineză Henan Liming, în valoare de 688.000 de dolari. Tranzacția a fost procesată prin JPMorgan Chase din New York și Hang Seng Bank din Hong Kong, parte a grupului HSBC..

În septembrie, aceeași companie a cumpărat generatoare și piese de schimb de la AGG Power Technology din China, prin aceleași canale bancare.

Nu există dovezi că aceste bănci ar fi cunoscut originea fondurilor, iar JPMorgan a declarat că investigațiile sale nu au descoperit nicio neregulă legată de aceste tranzacții.

HSBC, la rândul său, HSBC a refuzat să facă vreun comentariu, reporterilor, cu privire la anumite tranzacții din Sudan, dar a adăugat că banca este „profund angajată în combaterea criminalității financiare și în susținerea integrității sistemului financiar global”.


Prigojin a evitat sancțiunile impuse de SUA și Europa

Raportul C4ADS evidențiază cum Evgheni Prigojin și Wagner au utilizat structuri complexe și scheme financiare globale pentru a exploata resursele din Africa, evitând sancțiunile impuse de SUA și Europa. Acest tip de operațiuni expune vulnerabilități majore în supravegherea financiară internațională și ar putea declanșa schimbări importante în modul în care sunt gestionate tranzacțiile în bănci de renume.

Prigojin a fost vizat de sancțiunile americane începând cu 2016, iar rețeaua sa financiară internațională ar putea genera repercusiuni semnificative în sistemul bancar global.

Deruta armatei franceze în fața retragerii trupelor din Africa. Dincolo de problemele de securitate necesare pentru menținerea soldaților în zonă, teatrul militar african constituie o zonă cunoscută pentru statul major

După două luni de confruntare cu junta nigeriană, anunțul lui Emmanuel Macron privind retragerea a armatei franceze, aproximativ 1.500 de soldați francezi dislocați în Niger pe 24 septembrie este una dintre cele mai grele lovituri pe care armata franceză a trebuit să le îndure în ultimii zece ani, scrie Le Monde.

Chiar dacă au existat avertismente privind instabilitatea regimului lui Mohamed Bazoum, președintele nigerian răsturnat de puciști în iulie, puțini din cadrul instituției militare au anticipat că această respingere a militarilor francezi va fi atât de rapidă, după retragerile din Mali din 2022 și din Burkina Faso la începutul anului.

Sfârșitul prezenței Franței în Africa

„Se întoarce o pagină a istoriei”, mărturisea cu regret, cu câteva zile înainte de anunțul plecării armatei franceze, un general convertit la sectorul privat, prevăzând evenimentele ce vor urma. „Vedem sfârșitul lumii vechi”, a spus un alt ofițer, dezamăgit, la sfârșitul lunii iulie, în urma loviturii de stat nigeriene, cu referire la cartea fostului jurnalist specializat în probleme internaționale Alexandre Adler, mort cu doar câteva zile mai devreme.

Un moment neobișnuit de derută în cercurile militare, confruntate cu o scădere a prezenței Franței în Africa, despre care până acum speraseră că va fi evitată.

Instituția militară a apărat mult timp acest atașament față de Africa, cu sprijinul executivului, în numele problemelor de securitate: lupta împotriva terorismului, a corupției, a contrabandei de migranți și, mai pe larg, împotriva creării unor zone largi de ilegalitate.

Odată cu încheierea Operațiunii „Barkhane” în 2022 și confruntate cu imposibilitatea depășirii amenințării jihadiste, aceste obiective de securitate s-au transformat într-o preocupare de a păstra o zonă de influență franceză în fața ambițiilor rusești crescânde.

Dar această poziție, presupusă a fi însoțită de o trecere în umbră a armatei în favoarea diplomației culturale și economice, a menținut o formă de status quo cu continentul.

Politica Franței, respinsă de Africa

În fața respingerii tot mai puternice a politicii franceze în Africa și umilințelor suportate, voci din cercurile militare încep să denunțe în culise ceea ce a fost întotdeauna tabu în cadrul armatei: îndepărtarea de continentul african din motive mai mult organizatorice decât operaționale.

Pe scurt, necesitatea de renunța la un teren de antrenament „de limbă franceză” dur, dar nu prea expus, care permite rotația trupelor, bonusuri, posturi de comandă, dar și avansarea în experiență și în carieră.

Aceste mize au devenit mai importante în ultimii ani, odată cu apariția unei crize a vocațiilor, în special în cadrul armatei – 700 de posturi neocupate doar în 2021.

Presiunea asupra menținerii personalului în Africa s-a întărit și ea în mod paradoxal de la începutul războiului din Ucraina. Posibila mutare a forțelor franceze spre Europa este complicată astăzi de faptul că multe țări de pe flancul estic sunt deja angajate în cooperare cu alte puteri: Estonia cu Regatul Unit, Lituania cu Germania, Polonia și România cu Statele Unite.

Deși armata franceză a reușit să desfășoare câteva trupe – în jur de 1.300 de oameni – în România și Estonia, viața de zi cu zi este formată în principal din supraveghere și antrenament în cadrul coaliției.

Misiunile africane făceau posibilă confruntarea trupelor în luptă

În schimb, misiunile africane făceau posibilă confruntarea trupelor în luptă, ceea ce explică parțial rezistența personalului în a renunța la acest teren. Chiar dacă au existat morți (58 în Sahel între 2013 și 2022) și izolare în monoactivitate: război asimetric împotriva grupărilor jihadiste insuficient echipate.

„Know-how”-ul misiunilor expediționare franceze a sprijinit, de altfel, de multă vreme industria de apărare, foarte dependentă de exporturi. „Armata a crezut întotdeauna că ar putea scăpa cu retragerea câtorva trupe din Africa. Acceptarea va fi dificilă, situația actuală a fost bună pentru toată lumea”, rezumă un fost soldat angajat în Africa.

„Acest pandant între operațiunile externe din Africa subsahariană și angajamentele din Europa de Est nu este fără precedent”, reamintește Bénédicte Chéron, istoric și lector la Institutul Catolic din Paris.

„El ordonează viața în armată din anii 1970 încoace, cu tensiuni structurale, de pregătire și doctrinare pe care trupele le-au trăit deja, chiar dacă situația se schimbă din nou în mod evident astăzi”.

Dezamăgirea unei generaţii

Dezamăgirea actuală din cadrul trupelor este parțial generațională. Ierarhia armatei, care contează mult la vârful instituţiei, a favorizat, în mod tradiţional, operaţiunile uşoare, efectuate de infanterie. Dacă vorbim de Saint-Cyr, cei promovați cu cele mai mari note sunt adesea mai atrași de comandourile de parașutiști sau de trupele marine decât de cavalerie sau artilerie.

Cu toate acestea, aceste regimente sunt prin natura lor mai preocupate de menținerea deschisă a canalelor de cooperare cu Africa decât de implocarea într-un război pozițional cu Rusia sub egida NATO.

„Dilema de astăzi este că știm cât ne costă să părăsim Africa, dar nu știm ce câștigăm”, observă un fost militar. Dar retragerea pare inevitabilă. Înainte de lunile de vară, principiul unei reduceri a personalului militar francez în Gabon (300 de soldați), Senegal (300) și Coasta de Fildeș (900) înainte de sfârșitul anului fusese adoptat după discuții acerbe între Palatul Elysée și Ministerul Apărării.

Muncitori aduși din țările afro-asiatice în România. Cu siguranță că ați văzut tineri și tinere din Bangladesh, Pakistan, Nepal, Sri Lanka sau Thailanda muncind în restaurantele și localurile românești, pe șantiere, în spălătoriile auto sau în magazine. Sunt aduși aici printr-o afacere de care știu mulți, dar e de neoprit se pare.

Muncitori aduși din țările afro-asiatice în România. Mulți dintre românii care ocupau joburi-le mai sus amintite au ales să lucreze în străinătate, că sunt mai bine plătiți. Piața muncii are de suferit. Așa că a apărut ideea afacerii de intermedire pentru locuri de muncă cu muncitori aduși din țările afro-asiatice. Ca pe vremuri „importul” de bone thailandeze!

Muncitori aduși din țările afro-asiatice în România

Mai mult de 30% dintre muncitorii asiatici din România lucrează în construcţii, HoReCa şi comerţ, se arăta într-o statistică recentă dată publicității.

La sfârșitul lunii aprilie, Ziarul financiar prezenta niște cifre despre forța de muncă asiatică, adusă în România prin firme private de recrutare. Numărul muncitorilor asiatici integraţi pe piaţa locală a muncii era de 65.441 de persoane, iar în cele trei sectoare de activitate lucrează, cumulat, mai mult de 22.500 de asiatici. Restul? Persoane în tranzit către Occident, cu acte și avize de muncă în România în buzunar.

În 2022, firmele românești au angajat 100.000 de lucrători străini, atingând contingentul maxim stabilit de către guvern, așa cum reiese din datele de la Inspectoratul General pentru Imigrări.

Cei mai mulți lucrători străini admiși în România anul trecut au venit din Bangladesh (29.282), Nepal (16.407), Pakistan (12.862), Sri Lanka (10.290), India (7.401), Turcia (6.642), Egipt (2.364), Maroc (2.191), Vietnam (2.139, alte cetățenii (10.422).


Firmele de recrutare lucrează pe comision

Nu e foarte greu să începi o afacere cu intermediere de forță de muncă din străinătate. Iată de ce trebuie să dispună legal patronul unui astfel de SRL:

Agenţii de ocupare a forţei de muncă pot desfăşura activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

dispun de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, aşa cum acestea vor fi precizate în metodologia de aplicare a prezentei legi;

au încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă, au organizat o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor;

au încheiat cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă, sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul.

De la surse care au lucrat în domeniu am aflat că muncitorii afro-asiatici plătesc un comision firmelor de recrutare. Cam 1.000 de dolari sau euro, uneori mai mult. Străinii știu că vor fi plătiți cu 300 de euro în România, mult peste ce ar câștiga în țara lor lunar. Și cei mai mulți dintre ei știu că nu vor sta mult la serviciu în România căci scopul lor este să migreze spre țări mai dezvoltate din Europa.

România e doar o haltă spre Occident

Autoritățile știu că jumătate din persoanele care vin în ţara noastră să lucreze pleacă în scurt timp, în mod fraudulos, în alte state din Occident. Plătesc călăuze care-i scot ascunși în tiruri sau trec frontiera pe jos spre Ungaria.

Doar când sunt prinși intervine cercetarea penală. Firmele de intermediere nu au însă nicio responsabilitate, iar dacă se constată vreo vină în întocmirea contractelor, legea prevede doar amenzi între 5.000 și 15.000 de lei.

Situația de fapt o recunoaște inspectorul-șef al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Oradea, chestor de poliție Bondar Marin. Într-un interviu la Radio România Actualități, acesta a spus că din numărul total de migranți, 60% sunt intrați cu drept de muncă în România, după ce au cerut să lucreze aici, dar de fapt ei doresc să ajungă afară.

Românii vor bani mulți de la angajator și nici comision nu dau

Directorul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă din Arad, Marinel Henţeş, spune că, pentru a aduce muncitori străini, firmele de intermediere trebuie să anunțe AJOFM cu privire la posturile disponibile.

Marinel Henţeş a declarat reporterului RRA: „Am observat un lucru foarte important, că majoritatea din cei care importă masiv forță de muncă îi pierd. Aproximativ pe jumătate îi pierd, pentru că dispar și nu-i mai găsesc și ajung prin Europa sau pe unde ajung. Iar cei care rămân mai stau o perioadă și lucrează destul de puțin în România, după care și ei se orientează”.

Patronii români nu fac mare lucru cu acești angajați, deci nici taxele către stat nu sunt semnificative. De câștigat bani câștigă doar intermediarii și, apoi, călăuzele care le arată drumul spre Occident.

Discriminarea muncitorilo români

Directorul Marinel Henţeş este de părere că există o discriminare împotriva muncitorilor români, de vreme ce companiile își doresc în mod evident să importe forță de muncă în detrimentul angajării românilor. Iar această opțiune o au din cauza diferenței de salarii.

„Din acest punct de vedere și pentru că noi cunoaștem locurile de muncă vacante și nevoia acestor angajatori, noi le trimitem români, români care în proporție de 95-98% sunt respinși pe motiv că nu corespund postului, cu toate că au aceeași calificare ca și persoanele care sunt importate”, a spus Marinel Hențeș pentru sursa citată.

Occidentul ar trebui să fie îngrijorat de instabilitatea din Africa, avertizează prestigiosul ziar britanic The Telegraph, într-un editorial.

În Africa avut loc un șir de puciuri care nu poate fi ignorat și pus pe seama fricțiunilor politice obișnuite din niște țări predispuse la dezordine – ele au consecințe grave, scrie The Telegraph.

Occidentul ar trebui să fie îngrijorat de instabilitatea din Africa. Gabon pare să fi devenit ultima țară africană care i-a căzut victimă unui puci. În zori zilei de miercuri au apărut la TV ofițeri ai armatei care au anunțat că preluaseră puterea de la conducătorul țării, Ali Bongo Ondimba, și că rezultatele disputate ale alegerilor recente sunt anulate. Luna trecută armata l-a răsturnat pe președintele Nigerului, iar puciuri similare au mai avut loc și în Mali, Guineea, Burkina Faso și Ciad.

Puterile occidentale sunt probabil neliniștite, nu în ultimul rând și pentru că inamicii lor au căutat să exploateze instabilitatea tot mai mare din unele părți ale Africii. În unele țări Rusia și Grupul Wagner au umplut vidul lăsat în urmă de foste puteri coloniale precum Franța.

Și-au asigurat acolo contracte profitabile pentru resurse naturale în schimbul ajutorului de securitate pentru noile regimuri. Dar fundalul e ocupat de o luptă chiar mai amplă pentru influență în porțiuni vaste ale planetei, o luptă între democrații și autocrații pe care e cât se poate de posibil ca lumea liberă să o piardă.

Sanctuare ale teroriștilor

Aceste evenimente nu pot fi ignorate și puse pe seama fricțiunilor politice obișnuite din niște țări predispuse la dezordine.

Am putea fi martori, în parte, la consecințele indirecte ale restricțiilor anti-Covid-19 din Occident, care au perturbat lanțurile globale de aprovizionare și, conform anumitor estimări, e posibil să fi împins milioane de africani sub limita sărăciei.

Cu siguranță că politicienii din SUA și Europa nu s-au întrebat dacă graba lor de a-și închide economiile va avea și consecințe internaționale mai ample.

Pe termen mai lung, această instabilitate s-ar putea răsfrânge asupra Vestului. Unele părți ale Africii amenință să devină sanctuare ale teroriștilor.

Mai mult chiar, dacă guvernele africane nu pot crea condițiile pentru prosperitatea așteptată de populație, actuala criză a migrației s-ar putea să nu fie decât o mostră a evenimentelor ce vor urma.

(Traducere: RADOR)

De la Kremlin lucrurile nu se văd chiar atât de rău. Putin are probleme în Ucraina, dar progresează în privința Orientului Mijlociu, Africii și Chinei

De la Kremlin lucrurile nu se văd chiar atât de rău. Nu totul merge cum și-ar dori Vladimir Putin. Contraofensiva Ucrainei a avansat recent, rezervele de valută ale Rusiei se micșorează, iar fiascoul Prigojin a scos la lumină fisurile din structura de putere a Kremlinului.

Planurile Kremlinului pentru Ucraina

Dar, chiar și așa, priveliștea de la Kremlin nu e chiar atât de mohorâtă pe cât și-ar dori adversarii lui Putin, scrie The Wall Street Journal.

E adevărat că planurile inițiale ale lui Putin în Ucraina au eșuat și l-au lăsat împotmolit într-un război de uzură dificil, însă și ucrainenii își au problemele lor. Responsabilii militari americani și ucraineni se ceartă pe tema cui îi revine vina pentru avansul lent al contraofensivei.

Cum americanii avertizează că e improbabil să-i ofere Ucrainei un ajutor egal sau chiar mai mare pentru o nouă ofensivă la anul, poate că Putin crede că a trecut deja de ce a fost mai greu în privința capacității Ucrainei de a-i opune rezistență.

Destabilizarea Africii, armă contra Europei

Și ceva mai departe de casă Putin are motive de bucurie. Puciul din Niger evidențiază succesul masiv avut de Grupul Wagner în privința perturbării pozițiilor occidentale pe tot cuprinsul Africii.

Acolo interesul Rusiei e să obțină pe de o parte controlul asupra unor resurse precum aurul și uraniul, dar în parte și să genereze amenințări haotice la adresa intereselor vestice.

Decidenților occidentali le va reveni apoi să se lupte cu fluxurile migratorii, pe măsură ce refugiații vor lua calea nordului, și cu amenințarea teroristă, pe măsură ce grupările jihadiste câștigă teren peste tot în Sahel.


Colapsul puterii franceze și europene în întreaga Africă nu se limitează doar la a ilustra impotența geopolitică a UE. El abate totodată atenția și resursele Americii de la Asia și Ucraina.

Victorii pentru Kremlin în Orientul Mijlociu

Putin a marcat puncte și în Orientul Mijlociu. Mulțumită ajutorului rusesc, Bashar al-Assad poate acum să râdă de amenințările americane din Siria. Aliați tradiționali ai SUA continuă să-și intensifice cooperarea cu Rusia.

Emiratele Arabe Unite au sfidat presiunea Americii și și-au aprofundat relațiile comerciale cu Moscova. Iranul a devenit profund integrat în fluxurile de armament ale Rusiei.

Iar relația Chinei cu Rusia, în ciuda speranțelor occidentale cum că Xi Jinping se va spăla pe mâini de un aliat ieșit pe arătură, rămâne solidă. China cumpără tot petrolul și gazul rusesc pe care poate pune mâna și îl aprovizionează pe Putin cu cantități semnificative de echipamente cu dublă folosință care ajută Kremlinul să-și mențină în mișcare, fie și cu dificultate, atât economia cât și campania militară.

China alimentează mașinăria de război a lui Putin și e probabil să continue s-o facă indiferent ce va mai face ori spune președintele Biden.

Putin se mai poate îmbărbăta și urmărind evoluțiile politice din America. Donald Trump pare să aibă cale liberă către nominalizarea republicană, iar șansele lui de a reveni la Casa Albă nu pot decât să crească.

Biden nu a prezentat încă o definiție coerentă și convingătoare a strategiei sale în privința Ucrainei, în jurul căreia să se poată uni națiunea americană. Șoaptele care răzbat dinspre armata americană cum că deciziile eronate ale comandanților ucraineni sunt de vină pentru rezultatele slabe ale contraofensivei nu vor consolida sprijinul public.

Incoerența Occidentului față de agresiunea Kremlinului

Dar cel mai mare avantaj al lui Putin rămâne, ca întotdeauna, incoerența Occidentului contemporan. Adversarii lui occidentali sunt Churchill pe podium, dar Chamberlain în viața reală.

Ei își proclamă angajamentul nepieritor pentru o ordine internațională bazată pe reguli care interzice cuceririle teritoriale, dar în privat presează Ucraina să accepte că a pierdut Crimeea și Donbas.

Ei proclamau Luna Mândriei [homosexuale; aluzie la o postare pe Twitter din iunie 2021 a ambasadei americane de acolo – n.trad.] la Kabul, în vreme ce pregăteau abandonarea întregii societăți afgane în mâinile talibanilor.

Ei oscilează între a denunța Arabia Saudită ca pe un stat-paria și a-i cerși ajutorul. Ei îi țin predici morale Sudului Global pentru a se sacrifica spre binele comun în chestiunea climei, în vreme ce adoptă politici protecționiste care amenință chiar viitorul economic al aceluiași Sud.

Bâlbele lui Biden

Din perspectiva lui Putin, această combinație de retorică agresivă și politici prudente e cea mai bună abordare pe care ar fi putut s-o aibă SUA. Proclamațiile sforăitoare ale administrației despre valori americane aduc deseori a intimidare în urechile altor țări, în vreme ce contrastul bătător la ochi dintre vorbele cutezătoare și faptele timide invită la dispreț.

În același timp, incoerența politicilor americane subminează și poziția internă a administrației. Dacă Biden chiar dorește ca Ucraina să câștige războiul cu Rusia, atunci de ce nu-i trimite arme mai multe și mai bune?

Obiectivul lui e să se ajungă la un compromis care să-l lase pe Putin în posesia grosului teritoriilor cucerite, atunci de ce cheltuiește atât de mulți bani pentru un rezultat atât de jalnic?

Atacul lui Putin contra Ucrainei constituie o greșeală istorică, aruncând Rusia într-un război dificil și încă impredictibil. Victoria totală pare improbabilă, iar Rusia va plăti scump războiul.

Problemele Rusiei din Ucraina îi reduc Moscovei influența în mai tot spațiul fost sovietic. În Caucaz Turcia și Azerbaidjan strâng cu ușa Armenia, clientul Rusiei, pe lângă faptul că Azerbaidjanul bogat în petrol și gaz reușește să se elibereze puțin câte puțin din ghearele Moscovei. În Asia Centrală prezența economică și politică a Chinei crește invers proporțional cu a Rusiei.

Totuși, nimic din toate aceste evoluții nu va ajuta Vestul, nu va promova democrația și nu va disimula realitatea că administrația Biden, după ce a eșuat în a-l descuraja pe Putin să pornească războiul, nu a găsit o cale de a-l face să piardă lupta ori de a-l constrânge să accepte negocieri în termeni rezonabili.

Sursa RADOR

Evgheni Prigojin a transmis un mesaj surprinzător după rebeliunea eșuată de acum două luni. Potrivit șefului Wagner, gruparea se află în Africa, unde face misiuni de cercetare și căutare.

Evgheni Prigojin a transmis un mesaj neașteptat din Africa, în timp ce era îmbrăcat în uniformă de camuflaj și cu arma în mână. Acesta a susținut că gruparea Wagner „face misiuni de cercetare” și „face Rusia și mai măreață, pe toate continentele”.

Evgheni Prigojin se află în Africa

De asemenea, șeful Wagner a spus și că gruparea sa recrutează oameni în momentul de față, fiind în căutare de „eroi adevărați”.

„La datorie. Temperatura este de peste 50 (n.red. grade Celsius). Fix așa cum ne place. Gruparea Wagner face misiuni de cercetare și căutare, face Rusia și mai măreață, pe toate continentele, și face Africa mai liberă.

Aducem dreptate și fericire popoarelor africane, facem viața un coșmar pentru Al Qaida și alți criminali. Recrutăm numai eroi adevărați și îndeplinim mai departe misiunile pe care le-am primit și pe care am promis că le îndeplinim”, a transmis Evgheni Prigojin.

Evgheni Prigojin a înregistrat Wagner în Belarus

Anterior, Evgheni Prigojin a schimbat domeniul de activitate al Wagner. Presa internațională scrie organizația acestuia a fost înregistrat în registrul de stat al entităților juridice și al întreprinzătorilor individuali din Belarus.

Gruparea Wagner a fost înregistrată la începutul acestei luni, mai precis pe 3 august, de către Comitetul executiv al districtului Osipovici, din Moghilev. În document, trebuia trecută și activitatea grupării, iar Evgheni Prigojin, cunoscut anterior drept bucătarul lui Putin, a precizat că singura activitate a acestui grup este educațională.

Gruparea paramilitară Wagner s-a mutat în Belarus „pentru o perioadă de timp” înainte de a pleca să lupte în Africa, a declarat fondatorul său, Evgheni Prigojin, adăugând că grupul s-ar putea să se alăture ulterior invaziei Rusiei în Ucraina.

„Ceea ce se întâmplă pe front este o rușine la care nu trebuie să luăm parte. Trebuie să așteptăm momentul în care vom putea arăta ceea ce merităm din plin”, a declarat Prigojin. „Așa că a fost luată decizia că vom rămâne aici în Belarus pentru o perioadă de timp”, spunea el la mijlocul lunii iulie.

Wagner a fost de acord să se mute după ce președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, a negociat un acord de ultimă oră pentru a pune capăt rebeliunii grupului în iunie împotriva armatei, pe care Prigojin a acuzat-o că a gestionat greșit efortul de război.

MAE rus vorbește despre pace în Ucraina. Vladimir Putin face anunțul despre Africa. Liderul de la Kremlin a transmis un nou mesaj către liderii africani după Summitul ruso-african. Iată ce plănuiește să facă.

Vladimir Putin a anunțat recent în cadrul unui Summit Rusia-Africa faptul că va spori livrările de alimente în Africa, inclusiv anumite livrări de cereale cu titlu gratuit, menționând că este interesat de dezvoltarea cooperării militare cu țările continentului african.

Liderii africani îl îndeamnă pe președintele rus să pună capăt războiului

Declarația lui Vladimir Putin a venit după ce liderii africani i-au cerut acestuia să instituie pacea în Ucraina, răspunsul liderului de la Kremlin nu a fost concludent. Potrivit lui, Rusia tratează cu respect propunerea lor de pace și o studiază cu atenție, încercând să găsească o ieșire din acest conflict.

Un comunicat al MAE rus anunță că Rusia își va continua dialogul privind perspectivele unei reglementări paşnice a crizei din Ucraina cu China, Brazilia, şi partenerii africani, potrivit agenției de presă rusă de stat RIA.

Summitul Rusia-Africa a avut loc în contextul expirării de 10 zile a acordului pentru cereale care permitea Ucrainei să exporte grâne prin Marea Neagră, în ciuda războiului. Acest lucru a provocat îngrijorări fondate în rândul țărilor africane.

Președintele rus este izolat pe scena internațională din cauza invaziei Ucrainei, în acest context s-a întâlnit în cadrul summitului cu reprezentanți din 49 de țări africane. Putin mizează pe susținerea și neutralitatea acestora.

Care a fost mesajul Comisiei Uniunii Africane

Moussa Faki Mahamat, liderul Comisiei Uniunii Africane, a declarat în fața lui Putin: „Acest război trebuie să se termine. Și se poate termina doar pe baza dreptății și a rațiunii. Perturbările din domeniul energiei și din cel al aprovizionării cu grâne trebuie să se termine imediat. Acordul cerealelor trebuie să fie extins pentru beneficiul tuturor popoarelor lumii, mai ales pentru africani. (…) Noi acţionăm în calitate de mediatori. Vom vorbi cu ambele părţi. Sper să obţinem rezultate”.

Președintele Uniunii Africane a amintit și de planul în zece pași pe care un grup de țări africane l-au propus Rusiei și Ucrainei, în scopul încetării ostilităților.

La finalul summitului, Rusia și țările Africane au semnat o declarație comună prin care convin „să contribuie la finalizarea procesului de decolonizare a Africii şi să solicite compensaţii pentru prejudiciile economice şi umanitare provocate statelor africane ca rezultat al politicilor coloniale, inclusiv restituirea (de către ţările occidentale) a bunurilor culturale sustrase în procesul jafului colonial”.

Se schimbă Ordinea Mondială! Vladimir Putin a făcut anunțul astăzi, 28 iulie 2023, la finalul Summitului Rusia-Africa. Iată ce au stabilit liderul rus și președintele Uniunii Africane, Azali Assoumani.

Rusia și Africa vor promova „o ordine mondială multipolară” și vor lupta împotriva neocolonialismului
Vineri, 28 iulie 2023, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a subliniat angajamentul comun al Rusiei și al statelor africane de a promova „o ordine mondială multipolară” și de a lupta împotriva neocolonialismului. El a vorbit, totodată, despre „hotărârea comună de a lupta contra neocolonialismului” şi a „sancţiunilor ilegitime”, referindu-se la sancțiunile impuse de Occident.

„Angajamentul tuturor statelor noastre către formarea unei noi ordini multipolare juste şi democratice (…) a fost reafirmat.

Rusia şi ţările africane au convenit să contribuie la finalizarea procesului de decolonizare a Africii şi să solicite compensaţii pentru prejudiciile economice şi umanitare provocate statelor africane ca rezultat al politicilor coloniale, inclusiv restituirea (de către ţările occidentale) a bunurilor culturale sustrase în procesul jafului colonial”, a declarat, vineri, Vladimir Putin în cadrul discursului său de încheiere a Summitului Rusia-Africa.

La finalul Summitului Rusia-Africa, a fost semnată o declaraţie comună, dar condamnă „naţionalismul agresiv, neonazismul şi neofascismul”, termeni ce definesc acuzaţiile prin care Rusia şi-a motivat „operațiunea militară specială” din Ucraina, „afrofobia” şi „rusofobia”.

Africa nu poate supraviețui doar cu cereale din Rusia, are nevoie și de cereale din Ucraina
La polul opus, preşedintele Uniunii Africane, Azali Assoumani, a avertizat că cerealele furnizate de Rusia nu sunt suficiente pentru Africa, fiind nevoie de o încetare a focului armat în Ucraina pentru ca exportul cerealelor să poată continua.

„Preşedintele Rusiei a demonstrat că este pregătit să ne ajute în domeniul aprovizionării cu cereale. Da, acest lucru este important, dar s-ar putea să nu fie suficient. Trebuie să obţinem o încetare a focului.

Preşedintele Putin ne-a demonstrat că este pregătit să se angajeze în dialog şi să găsească o soluţie. Acum trebuie să convingem cealaltă parte”, a declarat, vineri, Azali Assoumani într-un discurs de încheiere a Summitului Rusia-Africa, potrivit agenției de presă Reuters.

Rusia s-a angajat să livreze cereale gratuit Africii

Cu o zi în urmă, Vladimir Putin s-a angajat să livreze gratuit cereale către șase state africane „în următoarele luni”, precizând că Rusia va fi cea care va suporta costurile de transport. Potrivit spuselor sale, Rusia a trimis deja aproape 10 milioane de tone de cereale în Africa în prima jumătate a acestui an.

„În lunile ce urmează, vom fi în măsură să asigurăm livrări gratuite de la 25.000 la 50.000 de tone de cereale către Burkina Faso, Zimbabwe, Mali, Somalia, Republica Centrafricană şi Eritreea.

Înţelegem importanţa unei aprovizionări neîntrerupte cu alimente pentru ţările africane. Este important pentru dezvoltarea socio-economică şi pentru menţinerea stabilităţii politice pe continent.

Rusia va continua să acorde o atenţie deosebită aprovizionării prietenilor africani cu grâu, orz, porumb şi alte culturi cerealiere”, a declarat, joi, Vladimir Putin în discursul său de deschidere a Summitului Rusia-Africa, relatează sursa citată anterior.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o declaraţie fermă, subliniind că orice negocieri de pace cu Rusia pot avea loc numai după retragerea totală a trupelor ruseşti din toate teritoriile ocupate în Ucraina. Aceasta reprezintă o condiţie esenţială pentru orice proces de stabilizare şi reconciliere între cele două ţări.

„Am spus în mod clar şi repetat că a permite orice negocieri cu Rusia acum, când ocupantul se află pe teritoriul nostru, înseamnă să îngheţăm războiul, să îngheţăm durerea şi suferinţa”, a declarat Zelenski la o conferinţă de presă susţinută după întâlnirea cu mai mulţi lideri africani care au venit la Kiev pentru a discuta despre perspectivele de pace.

Nicio negociere cu Rusia până la eliberarea teritoriilor ucrainene ocupate

„Este evident că Rusia încearcă acum să se întoarcă la vechile sale tactici primitive de înşelăciune. Dar păcălirea lumii nu va mai funcţiona. Este cu siguranţă imposibil să păcălim Ucraina. Subliniez încă o dată: Avem nevoie de o pace reală şi, prin urmare, de o retragere reală a trupelor ruseşti de pe întregul nostru teritoriu independent”, a mai punctat liderul de la Kiev.

Avertismentul lui Putin

Dacă Occidentul va ajuta Ucraina cu avioane de luptă F-16 ar fi „un pericol serios de a târî NATO într-un conflict armat” cu Rusia, iar aeronavele vor fi distruse, a avertizat vineri liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, care a sugerat că Moscova ar putea lovi bazele unde se află aceste aeronave, chiar dacă acestea sunt situate în afara Ucrainei, potrivit agenţiei TASS.

Aeronavele F-16 vor avea soarta tancurilor occidentale, a spus vineri Vladimir Putin. „Tancurile sunt în flăcări, inclusiv Leopardurile. Iar F-16 vor arde în acelaşi mod. Nu există nicio îndoială în această privinţă”, a declarat liderul de la Kremlin, la forumul economic de la Sankt Petersburg.

Războiul din Ucraina

Rusia va lua în considerare opţiunile de distrugere a acestor avioane, chiar dacă acestea vor avea baza în afara Ucrainei. „Dacă sunt plasate în baze aeriene din afara Ucrainei şi sunt folosite în ostilităţi, va trebui să ne uităm cum şi unde putem ţinti aceste active care sunt folosite în ostilităţi împotriva noastră”, a spus Putin. „Acesta este un pericol serios de a târî în continuare NATO într-un conflict armat”, a avertizat el.

Aceste comentarii despre avioanele F-16 vin în condiţiile în care secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat joi că piloţii ucraineni au început deja antrenamentele pentru a pilota astfel de avioane.

Pe de altă parte, într-un interviu pentru RT, ministrul de externe Serghei Lavrov a spus, la rândul său, că Rusia este pregătită „să dea un răspuns militar şi tehnic”, dacă pe cerul Ucrainei apar avioane de luptă F-16. El susţine că Moscova este îngrijorată de posibilitatea că eventualele avioane F-16 transferate Ucrainei ar putea transporta arme nucleare. Lavrov spune că a făcut demersuri şi a sesizat în acest sens cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, care sunt şi puteri nucleare şi ai căror experţi au discuţii periodice.