Crin Antonescu a dispărut definitiv după alegerile din PNL prin care s-a desemnat candidatul partidului la alegerile prezindențiale din noiembrie 2014.
De la președinte al PNL, Antonescu a ajuns un simplu membru de partid. Jurnalistul George Stanca îi transmite o scrisoare deschisă lui Crin Antonescu, una în care îl desființează de la început până la final.
”Mă feresc de politichie ca dracu de tămâie… deși oi mai avea și eu un drăcușor în mine și-n ideile mele… dar să nu mai aud de ea. Această misivă e una adresată fostului VIP care ești. Fostului coleg de partid atât de mult desfigurat, deformat – partidul! – sub conducerea-ți, încât i s-a uitat brătienismul. Fost președinte de partid. PNL.
Mai mult „preș” decât ”dinte.”… Co-președinte de coaliție. Idem. Președinte interimar de stat, vremelnic cotrocenean ș.c.l. Apropo, o prezumție – că, iată cade și colegul de coaliție, Viorel – voi ați fost programați să sucombați.
Dar la începuturile pupăcioase, libidinoase cu jurăminte pentru eternitate, mi-ai plăcut enorm, zic enorm!, la ieșirile-ți publice. Ai avut discursuri memorabile. Care, analizate acum, retro, din geniale devin penibil-cațavenciene… Retorică urinară. Emanație puturoasă. Ai lepădat politichia printr-un act de ”trădare”, zic eu. Deși, poate forțat de anume împrejurări…
Explicabil. Oricum, într-o casetă sentimentală figurai pentru mine la rubrica ”pozitivi”. Eventual, ”victimă.” Nicidecum, la ceea ce ești acum, vizibil: un găinar pârlit. Pârlit de toate penele și cu sufletul vândut, nu știu pe ce, Crin. Ți-ai anulat pentru totdeauna și bruma de onorabilitate pe care o mai aveai ca posibilă victimă a istoriei, și a manigansiunilor Canaliei Naționale, cu care te-ai asociat.
Și, iată, un morman uriaș de gunoi ce vine dinspre oportunismul trecutului tău și te acoperă definitiv. Legea Aia. Troica anti-identitară. Hidoasă. Cinică. Comandă mecanică dată unui orb. Dar și acela se poate opune.
…tu și cei doi tovarăși. Cum și de ce ți s-a întâmplat?! Recunosc, apar momente de slăbiciune. Neputința, șantajul vieții, cel real, te constrâng să faci ceva nelalocul lui. Ți-o spune Stank… Pățitu…
Dar, să ajungi la dimensiunea trădării sângelui tău, convingerilor, idealurilor unei mișcări – poate numită nefericit ”revoluție” – care te-a adus în capu’ trebii? Și, pentru care au murit, or erau să moară niște ”fraieri” ca subsemnatul, e prea mult. Nu te mai iubesc, Crin ! Ești o romanță veștejită.” Ești o floare, ești un crin. Ești o cupă cu venin.” Adio!”, scrie Stanca pe click.ro