Crin Antonescu a dispărut definitiv după alegerile din PNL prin care s-a desemnat candidatul partidului la alegerile prezindențiale din noiembrie 2014.
 
De la președinte al PNL, Antonescu a ajuns un simplu membru de partid. Jurnalistul George Stanca îi transmite o scrisoare deschisă lui Crin Antonescu, una în care îl desființează de la început până la final.
crinantonescuevz_43605900_38797500
”Mă feresc de politichie ca dracu de tămâie… deși oi mai avea și eu un drăcușor în mine și-n ideile mele… dar să nu mai aud de ea. Această misivă e una adresată fostului VIP care ești. Fostului coleg de partid atât de mult desfigurat, deformat – partidul! – sub conducerea-ți, încât i s-a uitat brătienismul. Fost președinte de partid. PNL.
 
Mai mult „preș” decât ”dinte.”… Co-președinte de coaliție. Idem. Președinte interimar de stat, vremelnic cotrocenean ș.c.l. Apropo, o prezumție – că, iată cade și colegul de coaliție, Viorel – voi ați fost programați să sucombați.
 
Dar la începuturile pupăcioase, libidinoase cu jurăminte pentru eternitate, mi-ai plăcut enorm, zic enorm!, la ieșirile-ți publice. Ai avut discursuri memorabile. Care, analizate acum, retro, din geniale devin penibil-cațavenciene… Retorică urinară. Emanație puturoasă. Ai lepădat politichia printr-un act de ”trădare”, zic eu. Deși, poate forțat de anume împrejurări…
 
Explicabil. Oricum, într-o casetă sentimentală figurai pentru mine la rubrica ”pozitivi”. Eventual, ”victimă.” Nicidecum, la ceea ce ești acum, vizibil: un găinar pârlit. Pârlit de toate penele și cu sufletul vândut, nu știu pe ce, Crin. Ți-ai anulat pentru totdeauna și bruma de onorabilitate pe care o mai aveai ca posibilă victimă a istoriei, și a manigansiunilor Canaliei Naționale, cu care te-ai asociat.
 
Și, iată, un morman uriaș de gunoi ce vine dinspre oportunismul trecutului tău și te acoperă definitiv. Legea Aia. Troica anti-identitară. Hidoasă. Cinică. Comandă mecanică dată unui orb. Dar și acela se poate opune.
…tu și cei doi tovarăși. Cum și de ce ți s-a întâmplat?! Recunosc, apar momente de slăbiciune. Neputința, șantajul vieții, cel real, te constrâng să faci ceva nelalocul lui. Ți-o spune Stank… Pățitu…
 
Dar, să ajungi la dimensiunea trădării sângelui tău, convingerilor, idealurilor unei mișcări – poate numită nefericit ”revoluție” – care te-a adus în capu’ trebii? Și, pentru care au murit, or erau să moară niște ”fraieri” ca subsemnatul, e prea mult. Nu te mai iubesc, Crin ! Ești o romanță veștejită.” Ești o floare, ești un crin. Ești o cupă cu venin.” Adio!”, scrie Stanca pe click.ro