În plină criză de epidemie, mulți românii au văzut un dulap în fața unui spital de campanie, ca o cutie de rezonanță pentru îndemnuri la unitate rostite mecanic. Ceva asemănător văd și francezii, iar Laurence Trochu, membră a biroului politic al partidului gaullist din Franta (Les Republicains), a publicat în Valeurs Actuelles următorul articol de opinie despre mascarada politică ce insoțește pandemia a coronavirus.
Pandemia de coronavirus a scos la iveală toată impostura politică
”Întețirea luptei împotriva coronavirus nu este lipsită de suferință. Lupta aceasta a fost traită cu un sentiment amestecat de uimire, ironie și teamă. Trebuie să spunem că teama nu a fost predominantă în primă fază. Situația era totuși îngrijorătoare și președintele Macron știa că trebuie, pentru Franța, să treacă la măsuri dificile, inedite pentru generația actuală. Pentru a anunța aceste masuri, presedintele trebuia sa construiasca o credibilitate. El a ales o strategie politică uzată, însă foarte eficientă: să îmbrace uniforma de comandant de război.
În prima sa intervenție în fața francezilor aflați în carantină, președintele a repetat de șase ori în câteva minute că suntem „în război”, ca și cum ar fi încercat să se convingă pe sine însuși că așa stau lucrurile. După aceea, s-a dat drept regele Ludovic-Filip în fața conservatorilor, la începutul domniei. Apoi s-a crezut Al Gore împotriva scepticilor pentru ”make our planet great again”. Apoi a devenit Charles de Gaulle împotriva virusului și, îmbrăcat în această haină, a încercat să-și pună bazele legitimității. Asta este o nouă formă de impostură.
Războinicul din canapea
Pandemia de coronavirus a scos la iveală toată impostura politică
L-am văzut pe președinte, solemn, în birourile lui de la Elysee, apoi l-am vazut ca un taumaturg vizitând spitalele, apoi l-am văzut marțial, în fața unui spital de campanie. Cuvântul de ordine al acestui nou război nu mai este ”luptați pentru a vă apăra patria în fața năvălitorului”, ci ”salvați vieți, rămâneți acasă”. În război avem o înfruntare între două voințe opuse, pe când astăzi avem un virus care contaminează o populație care, peste tot în lume, încearcă să se protejeze. Într-un război adevărat subliniem virtuțile, spiritul de sacrificiu, interesul superior al patriei. Acum, încercând să transformăm această criză sanitară într-un război, nu facem decât să-i reducem pe francezi la statutul de războinici în canapea, în Rambo din serialele TV și în soldați ai experimentelor culinare de la Top Chef. Încă o dată, acest guvern face ”așa” și decredibilizează și mai mult, structural, comunicarea publică.
De ce să prezinți lucrurile ca ceea ce nu sunt? Fiecare știe ce înseamnă o epidemie, fiecare știe ce sacrificii implică statul în casă, nu e nevoie de chemarea la război. Eroii noștri, știm bine, sunt angajații din sănătate – nu trebuie să le atribuim trese militare. Pentru că, dacă va veni într-o zi adevăratul război, și asta se poate întâmpla, atunci nu vom mai ști să-l recunoaștem, iar partizanii noștri, în loc să se alăture Rezistenței, vor da fuga să-și facă rezerve de paste.
Nu suntem în război. Macron nu este de Gaulle. Este o epidemie, gravă, pe care trebuie să o reducem prin educarea comportamentului colectiv, dând prioritate cercetării și spitalelor publice, prin tratament medical corespunzător pentru toți francezii. Făcându-ne să credem că suntem la război, Macron parodiază trecutul și creează mitul devastator, dar atât de ”modern” al bunei morale și al conștiinței curate. Exact din cauza asta murim astăzi cu toții și de aceea el însuși moare politic: nimeni nu vrea să urmeze un șef de stat care ”se joaca de-a”. A fi șef este un lucru care nu se decretează.
Disprețul față de popor și permanențe
Ar fi suficient să fie sincer, să spună pe bune cine este și ce este limpede: intrăm în carantină pentru că, fără măști și fără teste, este singura rețetă pe care guvernul o are la îndemână. Președintele Macron pare să descopere de câteva zile, și după ani în care le-a disprețuit, frontierele, suveranitatea, investițiile publice. Însă noi nu-i vom valida aceasta convertire, și nici pe toate cele de dinainte: o asemenea convertire presupune coerență, adeziune intimă la valori și la o interpretare a realității pe care președintele nu le are. Macronismul este o ideologie postnațională care, discreditând poporul și permanențele, promovează un globalism orb și un europenism ferice despre care constatăm însă că au o cruntă ineficacitate. Logica pe care președintele vrea să o dea pseudo-războiului său este cea a soluțiilor tehnice la probleme tehnice.
Orice tentativă de uniune națională pe modelul Consiliului Național al Rezistenței este exclusă și nulă. Fiecare va trebui să răspundă pentru acțiunile sale și nu se va putea refugia în cecul în alb al uniunii naționale: ar fi o iresponsabilitate să depolitizăm gestionarea acestei crize. Respectăm un armistițiu la nivelul întregii țări până când criza sanitară va trece și francezii își vor reveni din această încercare. Însă, când criza se va termina, va trebui făcut un bilanț lipsit de concesii și fiecare va trebui să suporte consecințele care se vor impune. Responsabilitatea noastră ca mișcare politică este să denunțăm cu tărie realitatea ”fake” pe care puterea încearcă să o construiască în jurul situației actuale.”