Numele străzilor, fără legătură cu realitatea

Ciudate sunt uneori numele pe care le purtăm, noi, oamenii, sau străzile pe care locuim. Uneori, ele sunt într-o strânsă legătură cu cotidianul, cu realitatea, alteori, nu. Ba, chiar ai zice, că, dimpotrivă. De exemplu, pe Strada Plopilor nu e nici urmă de rămurică de plop, pe Strada Muncii oamenii nu se omoară cu munca, ba mai degrabă stau cât de mult se poate la poartă, ca să nu mai vorbim că poliţia din Câmpina îşi are sediul pe Bulevardul Culturii! Acuma, vorba unui mare înţelept: nu că zic, da’ vreau să spun…

 

Strada Plopilor, fără plopi

Nu întotdeauna, un nume defineşte un om, aşa cum nici o denumire a unei străzi nu e tocmai conformă cu realitatea. De pildă, pe Strada Plopilor din Ploieşti, nu e, să baţi strada de la un capăt la altul, nicio ramură dintr-un plop. Poate doar undeva, în spatele curţilor oamenilor, unde nu e la vedere. Dar, locuitorii în vârstă ai străzii, care tot pe aici îşi duc veacul de mulţi ani, spun că nu a fost niciodată plantat vreun astfel de arbore pe aici, care să şi dea, în timp, numele străzii. „Orice alt sortiment de copaci se găseşte pe Strada Plopilor, spun ei, numai plopi, cum îi zice numele, nu. De altfel, strada trebuia să poarte un nume în ton cu celelalte străzi din Cartierul Bereasca, unde se află. Celelalte au nume de copaci şi flori: Crăiţelor, Carpenului şi tot aşa. Nu s-a ţinut cont de ceea ce se află cu adevărat pe strada respectivă. Că nici carpeni nu sunt şi nici crăiţe”.

 

Strada Muncii, cu leneşi

Undeva, spre Obor, tot în Ploieşti, o plăcuţă cu numele altei străzi: Muncii. Mi-am şi imaginat repede că aici toată lumea se speteşte cu munca, din zori, până în noapte, că nu se cunoaşte odihna, că nimeni nu-şi permite să facă altceva, decât să muncească. Dar, pe stradă, pe un scăunel luat parcă din „Moromeţii” lui Preda, un bătrânel, care mă lămureşte mintenaş cum stă treaba cu numele străzii şi realitatea stringentă: „Aşa e, a Muncii se numeşte strada noastră. Dar nu-i chiar aşa, că avem, probabil, cei mai mulţi şomeri. Şi care nu e şomer, nu le are cu munca. Munca e grea. E mai uşor să stai la taifas, să bei, să leneveşti. Unii au ajutor social pe strada asta, alţii învârt ceva afaceri. De muncit, efectiv, muncesc puţini. Nu e un stigmat numele străzii, dar e suficient că se numeşte ea astfel, de ce mai trebuie să mai şi muncească lumea?”

 

Ce are poliţia cu cultura…

Desigur, mai sunt şi alte inadvertenţe între scriptic şi faptic, ca să zic aşa. Cea mai la îndemână, şi poate cea mai hilară dintre ele, este următoarea: la Câmpina, Poliţia Municipală trebuia să aibă şi ea un sediu undeva. Şi autorităţile locale l-au găsit: taman pe Bulevardul Culturii…O vorbă românească, pe care nu prea îmi permit s-o amintesc aici, zice ceva de-o legătură a cuiva cu prefectura. Şi, revenind la poliţie: ce strânsă coexistenţă poate să fie între instituţia poliţiei şi cultură, fie ea într-un stadiu incipient, mediu ori avansat, e greu de spus. Cert e că, poliţiştii, altminteri oameni de bine, nu-şi pun astfel de întrebări. La urma urmei, retorice…