Marea doamnă a teatrului românesc, Olga Tudorache, este singură şi bolnavă

Am auzit, în prezi de revelion, o veste care m-a întristat. M-a mâhnit. M-a înnegurat. Femeia cu talent dumnezeesc, actriţa despre care nu ştii ce cuvinte elogiatoare să foloseşti, ca să fii obiectiv, când o descrii, muntele imens de talent şi modestie, steaua care a luminat până mai deunăzi scena teatrului românesc, această Bette Davis a românilor, Olga Tudorache este bolnavă. Din nefericire, ea nu a mai reuşit să iasă din casă de câteva luni, de când a făcut, în timp ce era pe scenă şi făcea ce ştie mai bine în lume să facă, un atac cerebral. Marea doamnă a teatrului nu mai poate să meargă. Abia, cu mare greutate, reuşeşte să se deplaseze la toaletă şi la bucătărie. De urcat pe scenă, nici nu se mai pune problema. Deşi, teatrul, colegii, publicul, totul îi lipseşte. După toate tânjeşte. La toate le duce dorul. Singură, între cei patru pereţi ai casei sale, îşi doreşte să mai simtă o dată scena sub picioare. Ca însetatul din Sahara, care vrea o picătură de apă, cu care să-şi ude buzele. Paşii Olgăi Tudorache îi sunt un calvar, mişcările un chin. Şi, din păcate, da, e aproape singură. Nu neapărat pentru că au uitat-o toţi, prietenii, familia, colegii de la teatru, dar actriţa nu reuşeşete să ajungă până la uşă ca să o deschidă, când bate cineva. Sunt puţine persoanele care îi trec pragul şi o ajută. Una dintre acestea, este mai tânăra colegă Rodica Negrea, despre care marea, imensa doamnă a teatrului românesc, spune că are un suflet uriaş, colosal, imens. Ea îi face cumpărături, îi mai spune ce se întâmplă prin lume, şi prin lumea artiştilor, în special, îi povesteşte despre toate. Rodica Negrea, care poartă şi ea cu ea tristeţi şi neîmpliniri, găseşte putere să o ridice pe Olga Tudorache, să aducă în casa marii artiste ceva infim din aplauzele spectatorilor, să o emoţioneze ca la vibraţia sălii de teatru. Olga Tudorache, artista care a onorat scena românească, a fost, de Crăciun, singură. Cu amintirile ei. Cu romanul vieţii sale pe genunchi. Cu timpul, faţă în faţă. Cu viaţa, pe care şi-o priveşte ca pe o oglindă. Îi dorim acestei desăvârşite actriţe să se însănătoşească.