Țări aliate din cadrul NATO au anunțat luni că nu se vor implica în planul președintelui american Donald Trump de a bloca Strâmtoarea Ormuz, propunând în schimb să intervină doar după încetarea luptelor, o mișcare care riscă să-l înfurie încă o dată pe Trump și să accentueze tensiunile din cadrul alianței, scrie Reuters.

Trump a afirmat că armata americană va colabora cu alte țări pentru a bloca tot traficul maritim pe această cale navigabilă, după ce negocierile din weekend de la Islamabad (Pakistan) nu au reușit să aducă un acord pentru care să pună conflictului de șase săptămâni cu Iranul.

Armata SUA a precizat ulterior că blocada, care a început luni la ora 17:00 (ora României), se va aplica doar navelor care se îndreaptă spre sau vin din porturile iraniene.

De la începutul războiului, pe 28 februarie, Iranul a blocat în mare parte strâmtoarea pentru toate navele, cu excepția celor proprii. Teheranul a încercat să-și transforme controlul asupra strâmtorii într-unul permanent și, eventual, să perceapă taxe de la navele care utilizează această rută crucială pentru comerțul mondial, prin care trec o cincime din transporturile de petrol și gaze naturale lichefiate.

„Blocada va începe în scurt timp. Alte țări vor fi implicate în această blocadă”, a susținut Trump duminică, într-o postare pe Truth Social.

Însă țările din NATO, inclusiv Marea Britanie și Franța, au transmis că nu se vor lăsa atrase în conflict participând la blocadă, afirmând în schimb că lucrează la o inițiativă de deschidere a căii navigabile.

Refuzul lor de a participa reprezintă încă un motiv de tensiune cu Trump, care a amenințat că va retrage SUA din alianța militară și care ia în calcul retragerea unor trupe americane din Europa, după ce mai multe țări au refuzat avioanelor militare americane accesul în spațiul lor aerian pentru misiunile de bombardamente asupra Iranului.

Presiune considerabilă

„Nu susținem blocada”, a declarat premierul britanic Keir Starmer pentru BBC.

„Decizia mea a fost foarte clară: indiferent de presiune, și a existat o presiune considerabilă, nu ne vom lăsa târâți în război”, a precizat Starmer.

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, le-a transmis guvernelor europene că Trump dorește „angajamente concrete” în viitorul apropiat pentru a ajuta la securizarea Strâmtorii Ormuz, au declarat diplomați pentru Reuters săptămâna trecută.

NATO ar putea juca un rol în strâmtoare dacă cei 32 de membri ai săi ar ajunge la un acord privind formarea unei misiuni, a spus Rutte pe 9 aprilie.

Mai multe țări europene au precizat că sunt dispuse să ajute în strâmtoare, dar numai după ce ostilitățile vor înceta definitiv și se va ajunge la un acord cu Iranul că navele lor nu vor fi atacate.

Franța va organiza o conferință cu Marea Britanie și alte țări pentru a înființa o misiune multinațională menită să restabilească navigația în strâmtoare, a declarat luni președintele francez Emmanuel Macron.

„Această misiune strict defensivă, distinctă de părțile beligerante, va fi desfășurată de îndată ce situația o va permite”, a precizat Macron.

Inițiativa vizează stabilirea unor norme privind tranzitul în condiții de siguranță și coordonarea navelor militare care să escorteze petrolierele, a declarat Starmer luni, în parlamentul de la Londra.

„Vreau să fiu foarte clar: este vorba despre protejarea transportului maritim și susținerea libertății de navigație odată ce conflictul se va încheia. Obiectivul nostru comun este un plan coordonat, independent și multinațional”, a afirmat premierul britanic.

O întâlnire pentru elaborarea planurilor misiunii, la care vor participa aproximativ 30 de țări, inclusiv statele din Golf, India, Grecia, Spania, Italia, Olanda și Suedia, ar putea avea loc încă de joi, la Paris sau Londra, a dezvăluit o sursă franceză din domeniul diplomației.

Navele militare ar oferi siguranță fără a fi beligerante, a spus sursa, adăugând că Iranul și SUA vor fi informate cu privire la misiune, dar nu vor juca un rol direct.

O altă sursă diplomatică europeană s-a întrebat dacă Trump ar saluta o misiune acum, după ce a ordonat blocada.

„De vreme ce Trump folosește acum strâmtoarea ca pârghie proprie, oare mai dorește o misiune acolo?”, a spus sursa.

Strâmtoarea Ormuz ar trebui redeschisă prin diplomație, a declarat luni ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, adăugând că înființarea unei forțe internaționale care să o supravegheze ar fi complicată. El a solicitat NATO să-și restabilească relațiile cu Trump la summitul de la Ankara, programat în iulie.

Rezultate alegeri în Ungaria. S-au închis urnele în Ungaria. Maghiarii au mers în număr mare la vot. Prezența a fost una istorică. Scrutinul a fost considerat cel mai mare test electoral pentru Viktor Orban după 16 ani la putere.

UPDATE ORA 23.30 După numărarea a 72% din voturi:

Tisza: 138 de mandate

Fidesz: 54 de mandate

Mi Hazánk (Patria Noastră): 7 mandate

Votul în Ungaria s-a închis la ora 19.00 (20.00 – ora României). Alegerile din 12 aprilie au avut parte de o prezență istorică la urne.

Prezența la vot a fost de 77,8%.

Viktor Orban – FIDESZ

Peter Magyar – TISZA

Rezultate alegeri în Ungaria. Date oficiale parțiale: Peter Magyar(TISZA) – 52%, Viktor Orban (FIDESZ)-38%
Viktor Orban a recunoscut înfrângerea. Duminică seară, premierul ungar a ținut un discurs: „Rezultatul alegerilor este clar și dureros”, spus el.

Liderul opoziției, Péter Magyar, spune că a primit un apel de la premierul Viktor Orbán, în care acesta a recunoscut.

Rivalul său, Péter Magyar, a scris pe Facebook: „Viktor Orbán tocmai m-a sunat și ne-a felicitat pentru victorie.”

Ar însemna sfârșitul a 16 ani de guvernare a lui Orbán, transmite BBC News.



UPDATE 22.24. După numărătoarea a 53,5% din voturi, situația stă astfel:

Fidesz-KDNP (Viktor Orban) – 52,49%
Partidul Tisza (Peter Magyar) – 38,83%

UPDATE ora 22.10 După numărarea a 45,7% din voturi:

TISZA conduce cu 51,98%

FIDESZ- 39,38%

UPDATE 22.00 După numărarea a 37% din voturi,

TISZA conduce cu 51,22%

FIDESZ- 40,11%

66,33% – 132 de mandate TISZA
29,65% – 59 de mandate FIDESZ
4,02% – 8 mandate Mi Hazánk

UPDATE 21:50 Rezultate parțiale 29,21% din voturi numărate

66,33% – 132 de mandate TISZA
29,65% – 59 de mandate FIDESZ
4,02% – 8 mandate Mi Hazánk

UPDATE 21.45. La procesarea a peste 21 la sută din procesele verbale, rezultatele indică 128 de locuri pentru Tisza, 62 pentru Fidesz-KDNP şi 8 pentru Mi Hazank.

Tisza conduce în 92 de circumscripții, în timp ce Fidesz conduce în 13 circumscripții.

UPDATE 21.36: Rezultatele parțiale după numărea a 14,72% din buletine

Tisza (partidul lui Peter Magyar) deține 125 de mandate în parlament, după numărarea a 14,72% din buletine.

Alianța Fidesz–KDNP (Viktor Orban) deține 65 de mandate în acest moment, în timp ce Mi Hazánk are, 8 mandate.

UPDATE 21.22: Biroul Electoral Național a anunțat rezultatele listelor de partid după prima procesare a datelor. După o procesare de 2,86%, rezultatele sunt:

Fidesz-KDNP – 48,18% (Viktor Orban)
Partidul Tisza – 43,38% (Peter Magyar)

Raportul mandatelor parlamentare la nivel național este de 6,56%, la o rată de procesare de:

Partidul Tisza – 39 de candidați pe listă, 71 de candidați individuali, 110 în total
Fidesz-KDNP – 45 listă, 26 individuale, 71 în total, scrie index.hu.

UPDATE 21.00: Au fost numărate aproximativ 3% din voturi și acestea ar arăta un avantaj pentru Peter Magyar. Încă nu sunt confirmări oficiale.

De altfel, sondajele publicate de presa din Ungaria ar arăta un anumit avantaj al partidului lui Peter Magyar.

Zavecz: Peter Magyar (Tizsa): 54%, Viktor Orban (Fidesz): 40%

Centrul de Cercetare 21: Peter Magyar (Tisza): 55%, Viktor Orban (Fidesz): 38% Mi Hazank: 5%

Conform unui sondaj reprezentativ la nivel național realizat de Centrul pentru Drepturi Fundamentale pro-guvernamental înainte de alegerile parlamentare, Fidesz-KDNP a obținut 44,5 % în rândul anumitor alegători, în timp ce Partidul Tisza a ajuns la 42 %, iar Mi Hazánk la 7 %.

Conform sondajului, cu o prezență la vot mai mare, o victorie de dreapta este așteptată în 64 din cele 106 circumscripții naționale uninominale, astfel încât o majoritate pro-guvernamentală s-ar putea forma din nou la nivel național după 12 aprilie. Dintre partidele mai mici, DK a obținut 4 %, în timp ce Partidul Maghiar al Câinelui cu Două Cozi a avut 2,5 %, scrie 24.hu.

Rezultatele oficiale nu au fost încă publicate.

Rezultatele alegerilor. Cine va conduce Ungaria: Viktor Orban sau Peter Magyar? Urnele se închid la 20.00
La ora 17:00, prezența la vot a fost de 74,23%. Cu două ore înainte de închiderea urnelor, recordul de prezență la vot a fost doborât, care era de 73,51% în 2002.

Scrutinul este considerat cel mai mare test electoral pentru Viktor Orban după 16 ani la putere. Sondajele independente îl plasează pe liderul opoziției, Péter Magyar, și partidul său Tisza pe primul loc cu circa 52% din intenții de vot, față de 39% pentru coaliția Fidesz-KDNP.

Cine e Viktor Orban?

Premierul ungar Viktor Orbán a trecut, de-a lungul carierei sale, de la statutul de activist liberal la cel de promotor al unui model politic pe care îl numește „democrație iliberală”, transformând profund instituțiile statului, politica externă și relațiile Ungariei cu Uniunea Europeană și Rusia, scrie Euronews.com.

Orbán a devenit premier în 1998, la vârsta de 35 de ani, fiind unul dintre cei mai tineri lideri care dețineau această funcție în Europa Centrală la acea vreme.

Primul său guvern a supravegheat aderarea Ungariei la NATO în martie 1999 și a avansat calea de aderare a țării la UE, finalizată sub o administrație ulterioară în 2004.Au fost numătare peste 60% din voturi.



Dar apoi, Fidesz a pierdut alegerile din 2002 și 2006 în fața Partidului Socialist Maghiar. În anii săi de opoziție, Orbán a ascuțit un argument politic axat pe suveranitatea națională, argumentând că dominația liberală în mass-media și instituțiile publice a îngrădit autodeterminarea Ungariei.

Criticii descriu această încadrare ca fiind precursorul unei contestări sistematice a controalelor și echilibrului democratic.

Orbán a câștigat alegerile din 2010 cu o majoritate de două treimi, oferind Fidesz voturile parlamentare pentru a modifica constituția.

Guvernul său a introdus o nouă Lege fundamentală — constituția de înlocuire a Ungariei — împreună cu o serie de reforme electorale și instituționale.

Susținătorii au susținut că aceste măsuri au restabilit stabilitatea politică și au afirmat suveranitatea națională; oponenții au spus că acestea au concentrat puterea în executiv și au slăbit independența sistemului judiciar și a mass-media.

Fidesz a câștigat toate alegerile parlamentare de atunci. Guvernul s-a confruntat cu repetate contestații legale din partea instituțiilor UE cu privire la statul de drept, libertatea presei și independența sistemului judiciar. Budapesta a respins în mod constant aceste caracterizări.

Cine e Péter Magyar?

Născut în 1981 la Budapesta, jurist de formație și cu experiență în mediul juridic și diplomatic, Péter Magyar a făcut parte, timp de peste două decenii, din ecosistemul politic construit în jurul partidului Fidesz.

Péter Magyar nu este un politician clasic al opoziției liberale. Dimpotrivă, profilul său ideologic este construit atent, pe o linie de echilibru, scrie euronews.ro.



Programul său politic include măsuri precum adoptarea monedei euro, taxe pentru marile averi și deblocarea fondurilor europene înghețate, pe fondul disputelor dintre Budapesta și Bruxelles.

În plan extern, promite reducerea dependenței de energia rusească și o repoziționare clară a Ungariei în tabăra occidentală.

Volodimir Zelenski a declarat că o eventuală tentativă, Rusia de a ocupa complet Donbasul ar presupune pierderi masive, estimate între 300.000 și un milion de oameni. De asemenea, liderul de la Kiev a dat asigurări, în cadrul unui interviu acordat podcastului „The Rest is Politics”, că Ucraina nu își va retrage trupele din regiune.

Zelenski a vorbit într-un interviu despre poziția Ucrainei privind situația din Donbas, regiune dorită de Rusia 

Președintele Ucrainei, Volodomir Zelenski, a declarat că o eventuală încercare a Rusiei de a prelua complet controlul asupra regiunii Donbas ar presupune pierderi umane extrem de ridicate pentru partea rusă, de aproximativ un milion de oameni.

El a descris, totodată, situația armatei ruse ca fiind complicată, invocând probleme legate de efectiv și de nivelul de pregătire al militarilor implicați în luptele de pe front.

„Suferă (n.r. Vladimir Putin, președintele Rusiei) pierderi enorme și nu are suficienți oameni bine pregătiți pe câmpul de luptă. Încearcă să găsească o rampă de ieșire care să arate ca o victorie. De aceea încearcă să ne alunge din Donbas prin diplomație, prin dialog cu Statele Unite. Pentru că, pentru a ocupa complet Donbasul, ar trebui să sacrifice între 300.000 și un milion de vieți, în funcție de câți ani ar planifica operațiunea. Acesta este un preț uriaș de plătit chiar și pentru Putin”, a spus Zelenski.

Poziția lui Zelenski privind retragerea din Donbas și implicațiile strategice în războiul cu Rusia

În același interviu, președintele ucrainean a reiterat că o retragere a forțelor ucrainene din Donbas nu este considerată o opțiune de compromis, întrucât ar putea modifica echilibrul de securitate din regiune.

Separat, într-o declarație acordată postului de radio Rai, Volodomir Zelenski a spus că o astfel de mișcare ar putea facilita extinderea conflictului către alte zone ale Ucrainei, inclusiv Harkov și Dnipro.

Zelenski susține că SUA subestimează legăturile dintre Rusia și Iran, referitor la războiul din Orientul Mijlociu

De asemenea, Zelenski s-a referit și la conflictul din Orientul

Mijlociu, fiind de părere cu SUA ar subestima legăturile dintre Rusia și Iran, privind identificarea unor ținte.

„Am spus acest lucru public. Am văzut vreo reacție din partea SUA către Rusia, prin care să îi ceară să oprească acest lucru? Problema este că ei au încredere în Putin. Și este păcat”, a mai spus liderul de la Kiev.

SUA au pierdut 24 de drone MQ-9 Reaper în timpul operațiunilor de luptă cu Iran, inclusiv 8 doborâte doar la începutul lunii aprilie.

SUA Pierderile financiare cu dronele MQ-9 Reaper sunt estimate la peste 700 de milioane de dolari. 

Până la 9 martie, au fost confirmate 11 drone doborâte.

Drona MQ-9 Reaper este unul dintre instrumentele cheie pentru recunoaștere, țintirea precisă a atacurilor și evaluarea pagubelor provocate de luptă.

SUA au pierdut 24 de avioane MQ-9 Reaper în războiul cu Iran. Costă 30.000.000 $ bucata

Aceste drone au fost folosite în campanie pentru a ataca o gamă largă de ținte – de la aerodromuri iraniene și lansatoare de rachete balistice până la nave și sisteme de apărare aeriană.

MQ-9 Reaper este un vehicul aerian fără pilot, de recunoaștere și atac, dezvoltat de General Atomics Aeronautical Systems.

Este în serviciu sau utilizat de Belgia, Regatul Unit, Danemarca, India, Italia, Spania, Olanda, Polonia, Statele Unite, Franța și Japonia.

UAV-ul se bazează pe MQ-1 Predator, iar primul său zbor a avut loc la 2 februarie 2001.

Altitudinea sa maximă de funcționare este de aproximativ 13.000 de metri, iar autonomia maximă ajunge până la 24 de ore.

MQ-9 Reaper, o capacitate de luptă foarte precisă

MQ-9 Reaper este echipat cu șase puncte de ancorare externe pentru arme:

2 stații interioare – fiecare capabilă să transporte până la 680 kg de sarcină utilă;
2 stații la mijlocul aripii – până la 270 kg fiecare;
2 stații exterioare (la vârful aripii) – până la 90 kg fiecare.

Această configurație permite platformei să transporte o gamă largă de armament, inclusiv rachete antitanc aer-sol AGM-114 Hellfire, bombe ghidate Mark 82, precum și alte tipuri de muniții ghidate de precizie, potrivit Militarnyi.

Combinația dintre autonomia lungă, capacitatea substanțială de sarcină utilă și sistemele ISR (informații, supraveghere și recunoaștere) avansate face din MQ-9 Reaper una dintre platformele cheie pentru misiuni de recunoaștere, supraveghere persistentă și atacuri de precizie.

SUA au pierdut prin dronele MQ-9 o capacitate de luptă foarte precisă.

Foto Ytube MQ9 REAPER: The Most DANGEROUS Military Drone in the World

Autoritățile ruse iau în calcul posibilitatea ca partidul Fidesz al premierului ungar Viktor Orbán să sufere o înfrângere în alegerile programate pentru 12 aprilie.

„Inițial a existat speranța că Orban și strategii săi vor putea schimba situația și vor câștiga alegerile pe listele de partid. Apoi, o victorie în circumscripțiile uninominale a devenit scenariul preferat. Acum Kremlinul admite că nici măcar asta nu se va întâmpla”, susține o sursă a publicației ruse Meduza.

Putin admite că Orban pierde alegerile din Ungaria. „Chiar și cu sprijinul nostru, nu au putut face nimic”
Financial Times și The Washington Post au relatat anterior că Rusia încearcă în mod activ să ajute partidul lui Viktor Orbán să câștige alegerile. Mai exact, potrivit presei occidentale, administrația prezidențială rusă a aprobat un plan de îmbunătățire a ratingurilor Fidesz, elaborat de strategi politici de la Agenția pentru Proiecție Socială (ASP) a lui Ilia Gambahidze.

Se pare că acest plan includea promovarea imaginii lui Orbán pe rețelele de socializare ca fiind un „lider puternic cu prieteni din întreaga lume”, precum și „atacuri informaționale” la adresa principalilor săi rivali, partidul Tisza condus de Péter Magyar. Mai exact, Magyar urma să fie portretizat ca o „jucărie a UE”, potrivit Financial Times și The Washington Post.

Ambasada Rusiei susține că Rusia nu se amestecă în campania electorală din Ungaria, iar Kremlinul a numit raportul FT „fals”.

Una dintre sursele lui Meduza a indicat că „nu există, desigur, nicio gestionare a campaniei lui Orban din cadrul Administrației Prezidențiale, dar există «asistență» în campania de pe rețelele de socializare”.

O sursă din Meduza și un strateg afiliat Kremlinului au declarat că o posibilă înfrângere a partidului lui Orban ar fi prezentată în presa rusă controlată de guvern ca o „revoluție colorată” orchestrată de Uniunea Europeană.

Vladimir Putin îi va învinovăți pe Orbán și echipa sa pentru înfrângere. „Chiar și cu sprijinul nostru, nu au putut face nimic”, a declarat una dintre sursele Meduza.

Conform sondajelor de opinie recente, partidul Fidesz al lui Viktor Orbán, considerat unul dintre principalii aliați ai președintelui rus Vladimir Putin în Europa, este în urma partidului Tisza al lui Péter Magyar în ceea ce privește popularitatea. Cu toate acestea, o parte semnificativă a alegătorilor au declarat că nu au decis încă pe cine să voteze pe 12 aprilie.

Președintele SUA, Donald Trump, l-a susținut public pe Viktor Orbán , numindu-l pe actualul prim-ministru ungar „un adevărat prieten, un luptător și un câștigător”. În aprilie, vicepreședintele SUA, J.D. Vance, a vizitat Ungaria, ceea ce a fost văzut și ca un semn de sprijin din partea Casei Albe.

Russian President Vladimir Putin, right, shakes hands with Hungarian Prime Minister Viktor Orban during a joint news conference after their talks in the Kremlin in Moscow, Russia on September 18, 2018. (AP Photo/Alexander Zemlianichenko, Pool)

Donald Trump a amenințat că va folosi „cele mai bune arme fabricate vreodată” împotriva Iranului dacă negocierile de pace prevăzute pentru acest weekend în Pakistan eșuează. Aeroporturile din Europa au informat UE că rămân fără combustibil.

În ciuda pierderilor militare grele, Iran își consolidează controlul asupra Strâmtorii Ormuz, cerând plăți de până la 2 milioane de dolari per navă.

Deși trebuia să redeschidă strâmtoarea pentru navele comerciale, Teheran restricționează traficul și avertizează navele că riscă să fie distruse, pe măsură ce presiunea SUA crește privind un nou conflict.

Trump amenință Iran cu „decimare completă” dacă nu deschide Ormuz 

„Redeschiderea completă, imediată și în siguranță a Strâmtorii Ormuz.” Aceasta a fost condiția stabilită de președintele american Donald Trump când a anunțat un armistițiu temporar cu Iran. Dar, în practică, calea navigabilă rămâne departe de a fi deschisă, potrivit YNetNews.

„Încărcăm navele cu cea mai bună muniție, cele mai bune arme
fabricate vreodată”, a declarat președintele SUA

„Dacă nu ajungem la un acord, le vom folosi și le vom folosi foarte eficient. Vom ști în 24 de ore.”

Acest lucru vine în contextul în care vicepreședintele JD Vance a declarat că SUA sunt dispuse să „întindă mâna deschisă” dacă iranienii acționează „cu bună-credință” în timpul negocierilor, adăugând că nu ar trebui „să încerce să ne păcălească”.

Oficialii iranieni au anunțat Pakistanul că nu vor participa la negocieri dacă Israelul continuă să atace Libanul. Armata israeliană atacă susținut pozițiile organizației teroriste Hezbollah din Iran.

Vineri, Hezbollah a atacat Israel cu rachete și drone. Cinci divizii ale armatei israeliene au intrat în sudul Libanului pentru a anihila pozițiile Hezbollah. Luptele au continuat până noaptea.

Ambasadorii Israelului și Libanului din SUA au fost chemați la Departamentul de externe, pentru a se încerca o înțelegere și să se dea o șansă negocierilor cu Iran.

Președintele american, evervat de pretențiile Iranului, a scris pe Truth Social că „iranienii sunt mai buni la lucrul cu mass-media care promovează știri false și la «relații publice» decât la luptă!”

„Se pare că nu înțeleg că nu au nicio carte la îndemână, cu excepția șantajului pe termen scurt la adresa lumii pe căile navigabile internaționale. Singurul motiv pentru care sunt în viață este pentru a negocia!”, a scris Trump.

Încetarea focului de două săptămâni dintre SUA și Iran, încheiată de Donald Trump, se află într-o poziție precară din cauza acestor atacuri și a dezacordurilor cu privire la includerea Libanului în armistițiu.

Aeroporturile din Europa, fără combustibil

Aeroporturile europene au avertizat Uniunea Europeană că deficitul de combustibil pentru avioane ar putea perturba în curând vacanțele de vară ale multor țări.

Consiliul Internațional al Aeroporturilor din Europa (ACI Europa) a trimis o scrisoare comisarului UE pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas, avertizând cu privire la diminuarea rezervelor de combustibil pentru avioane din întregul sector, conform unor surse.

Scrisoarea menționa că aeroporturile din Europa s-ar putea confrunta cu o „lipsă sistemică” de combustibil pentru avioane dacă traficul prin strâmtoarea Ormuz nu revine la normal în termen de trei săptămâni, relatează Financial Times, citat de Express.

Scrisoarea menționa: „Dacă trecerea prin strâmtoarea Ormuz nu se reia într-un mod semnificativ și stabil în următoarele trei săptămâni, lipsa sistemică de combustibil pentru avioane va deveni o realitate pentru UE.”

SUA,redistribuirea avioanelor A-10 ale USAF din Europa în Orientul Mijlociu continuă după încetarea focului cu Iranul, semnalând poziționarea puterii aeriene post-armistițiu. Avioanele sunt specializate în sprijin pentru operațiuni terestre.

La doar câteva ore după anunțul unui armistițiu fragil de două săptămâni între SUA și Iran, USAF a finalizat o desfășurare majoră Coronet East, mutând aeronave A-10 Thunderbolt II din Europa către Orientul Mijlociu.

A-10C Thunderbolt II este prima aeronavă a Forțelor Aeriene special concepută pentru sprijin aerian apropiat al forțelor terestre.

Sunt aeronave cu reacție bimotor, simple, eficiente și rezistente, care pot fi utilizate împotriva aeronavelor ușoare de atac maritim și a tuturor țintelor terestre, inclusiv tancuri și alte vehicule blindate.

SUA mută avioane de sprijin pentru operațiuni terestre din Europa în Orientul Mijlociu. Iran, vizat
Două avioane cisternă KC-135R (BORA25 și BORA35) au plecat din Glasgow Prestwick, escortând 12 avioane A-10 de la RAF Lakenheath, iar alte avioane cisternă (BORA26 și BORA36) au preluat controlul în centrul Mediteranei.

Momentul este critic: această mișcare vine imediat după săptămâni de conflict deschis și armistițiul peste noapte, subliniind că postura forțelor SUA nu este redusă, ci repoziționată. O desfășurare care continuă în ciuda armistițiului.

Operațiunea a urmat un pod cisternă standard, dar atent stratificat, peste Europa și Mediterana.

Sprijinul inițial de realimentare a fost furnizat deasupra Europei de Vest, înainte ca un al doilea val de avioane KC-135 să asigure continuitatea către estul Mediteranei.

SUA au în vedere operațiuni terestre în Iran, dacă armistițiul este încălcat – Foto: Profimedia Images (imagine cu rol ilustrativ)

Acesta nu este un profil de retragere. În schimb, este vorba de o relocare controlată a activelor în teatrul de operațiuni exact în momentul în care diplomația întrerupe luptele active.

Destinația probabilă rămâne baza aeriană Muwaffaq Salti din Iordania, deja intens aglomerată în ultimele zile de zboruri logistice C-17.

Semnificație strategică ar fi descurajare în timpul unei pauze fragile. Armistițiul, temporar și condiționat, are probleme majore nerezolvate, inclusiv controlul Strâmtorii Ormuz și programul nuclear al Iranului.

SUA, pregătite de atac rapid dacă armistițiul eșuează

În acest context, desfășurarea avioanelor A-10 înseamnă, la nivel strategic, este legată de menținerea capacității de sprijin aerian apropiat imediat, asigurarea opțiunilor de atac rapid în cazul ruperii armistițiului, consolidarea prezenței fără a escalada situația.

A-10 este potrivit în special pentru operațiuni susținute în medii semi-permisive – exact genul de scenariu care ar putea apărea dacă armistițiul eșuează.

Mutarea platformelor CAS după un armistițiu nu are legătură cu luptele, ci cu modelarea a ceea ce urmează.

Rămâne neclar dacă aceasta marchează începutul unei desfășurări pe termen lung legate de stabilizarea post-conflict – sau o postură de contingență pentru atacuri reînnoite.

Întărirea avioanelor cisternă confirmă operațiunile susținute

Predarea de la BORA25/35 la BORA26/36 la jumătatea rutei este un alt indicator cheie. Acest nivel de organizare a avioanelor cisternă este de obicei asociat cu desfășurări de lungă durată.

De asemenea, reflectă presiunea continuă asupra resurselor de realimentare aeriană, care au fost puternic angajate pe tot parcursul conflictului în ultimele săptămâni.

Armistițiul în sine rămâne extrem de fragil, cu interpretări contradictorii și tensiuni continue pe mai multe fronturi.

Dacă armistițiul se menține, aceste aeronave ar putea sprijini o postură de stabilizare. Dacă acesta eșuează, ele sunt deja exact unde trebuie să fie.

Și acesta din urmă pare a fi adevăratul obiectiv.

Trump a cerut ca aliații să trimită nave de război pentru a ajuta la redeschiderea Strâmtorii Ormuz, înaintea discuțiilor cu Iranul de vineri. Cererea sa pune aliații din Europa într-o postură de coliziune cu SUA, privind angajamentul militar.

Președintele SUA aștepta angajamente militare ferme din partea liderilor europeni în câteva zile, a relatat Der Spiegel joi.

Într-o aparentă referire la cererea sa, Trump a postat pe Truth Social că membrii NATO nu vor acționa „decât dacă sunt supuși unor presiuni”.

Trump, ultimatum pentru Europa: Aveți câteva zile să trimiteți nave militare pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz
Un purtător de cuvânt al NATO a adăugat că SUA se așteaptă la „angajamente și acțiuni concrete pentru a asigura libertatea navigației în strâmtoare”.

Mark Rutte, secretarul general al NATO, s-a întâlnit miercuri cu Trump la Washington.

Cei doi au discutat despre planuri startegice, transmise apoi liderilor europeni, care au fost avertizați că simplul sprijin politic nu va mai fi suficient, potrivit The Telegraph.

Potrivit a doi diplomați, secretarul general al NATO, Mark Rutte, i-a informat pe liderii europeni că președintele SUA așteaptă desfășurarea de nave de război sau alte capabilități militare din Europa în următoarele zile pentru Ormuz.

Trump face presiuni asupra NATO

Trump a postat pe Truth Social necesitatea de a presa NATO.

„Niciunul dintre acești oameni, inclusiv propriul nostru NATO, foarte dezamăgitor, nu a înțeles nimic decât dacă a fost presat!!!”, a scris Trump pe Truth Social.

Acest lucru se întâmplă chiar în timp ce Casa Albă ia în considerare retragerea trupelor americane din țările membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, despre care spune că nu au fost de ajutor SUA în timpul războiului din Iran.

Ministrul adjunct de Externe al Iranului a declarat joi că strâmtoarea este „deschisă”, în ciuda faptului că traficul a rămas practic blocat de când a fost convenit armistițiul temporar.

Teheranul a indicat că va începe să perceapă taxe pentru navele care tranzitează această cale navigabilă vitală, o mișcare care a fost întâmpinată cu critici în Europa.

Președintele rus Vladimir Putin a anunțat joi un armistițiu cu Ucraina pe durata sărbătorilor ortodoxe de Paște, a anunțat Kremlinul, după ce Kievul a propus, de asemenea, o pauză a ostilităților.

Putin anunță „armistițiu ortodox” cu Ucraina de Paște. Volodimir Zelenski a declarat la începutul acestei săptămâni că a adoptat o propunere de armistițiu pentru sărbători prin intermediul SUA.

Discuțiile pentru a pune capăt conflictului de patru ani au fost deraiate de războiul din Orientul Mijlociu.

Putin anunță „armistițiu ortodox” cu Ucraina de Paște. Urmează negocieri de pace

„Un armistițiu este declarat de la ora 16:00 (13:00 GMT) pe 11 aprilie până la sfârșitul zilei de 12 aprilie 2026” de către Putin, „în legătură cu apropiata sărbătoare ortodoxă a Paștelui”, a anunțat Kremlinul într-un comunicat.

Statul Major General „a primit instrucțiuni să înceteze operațiunile de luptă în toate direcțiile pentru această perioadă”, a declarat Kremlinul, adăugând că trupele sunt pregătite să „contracareze orice posibile provocări din partea inamicului”.

„Presupunem că partea ucraineană va urma exemplul Federației Ruse.”

Mai multe runde de discuții conduse de SUA nu au reușit să aducă părțile beligerante mai aproape de un acord, acestea stagnând și mai mult pe măsură ce atenția Washingtonului s-a îndreptat către Iran.

Negocierile păreau, de asemenea, să fie blocate, Moscova cerând concesii teritoriale și politice de la Kiev, pe care Zelenski le-a exclus ca fiind echivalente cu capitularea.

O reuniune trilaterală privind încheierea războiului ruso-ucrainean va avea loc în curând

Războiul a costat sute de mii de vieți omenești și a strămutat milioane de oameni, devenind cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat că o întâlnire trilaterală la care vor participa Statele Unite privind încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei va avea loc în curând, deși formatul acesteia nu a fost încă decis definitiv.

„A avut loc o conversație cu reprezentanții grupului președintelui Statelor Unite și am convenit că în curând va avea loc o întâlnire trilaterală sau va exista un format în care grupul american va veni la noi și apoi probabil va merge la vecini [Rusia].”

Zelenski a declarat că se lucrează în continuare pentru a rafina problema garanțiilor de securitate pentru Ucraina, deoarece nu s-au găsit încă răspunsuri la întrebări-cheie.

Printre aceste întrebări, Zelenski a menționat, în special, cum vor fi finanțate Forțele Armate ale Ucrainei după război, cum să se obțină sisteme de apărare aeriană importante atât pentru țările europene, cât și pentru țările din Orientul Mijlociu și „cea mai dificilă întrebare”, răspunsul SUA la o nouă agresiune din partea Rusiei, în cazul în care o astfel de agresiune va avea loc.

Kirilo Budanov, șeful biroului președintelui ucrainean, se așteaptă ca o delegație americană să ajungă la Kiev după Paștele ortodox.

El a spus că delegația americană, condusă de trimisul special Steve Witkoff și Jared Kushner, ginerele președintelui Trump, ar putea vizita Kievul după 12 aprilie.

Cele aproape șase săptămâni de război din Iran s-au încheiat, cel puțin pentru moment, cu președintele american Donald Trump revendicându-și victoria, însă armistițiul dintre SUA și Iran consfințește o realitate dură: o guvernare radicală din Teheran, bine înrădăcinată, care deține controlul asupra Strâmtorii Ormuz și cu o pârghie puternică asupra piețelor energetice mondiale și a rivalilor din Golf, afirmă analiști citați de agenția de presă Reuters.

Undele de șoc s-au propagat în toată această perioadă, contribuind la tensiuni economice globale și aducând conflictul în țările vecine din Golf, ale căror economii depind de stabilitate.

„Acest război  din Iran va fi amintit ca o gravă eroare strategică a lui Trump. Una ale cărei consecințe au remodelat regiunea în moduri neintenționate”, a declarat, pentru Reuters, Fawaz Gerges, specialist în chestiunile legate de Orientul Mijlociu.

Înainte de război, strâmtoarea Ormuz – un pasaj îngust prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazul mondial – era tratată oficial ca o cale navigabilă internațională. Iranul o monitoriza, hărțuia navele și le intercepta sporadic, dar nu a ajuns să-și impună controlul deplin.

În noua realitate, Teheranul a trecut de la urmărirea tancurilor petroliere la dictarea efectivă a condițiilor. În prezent, Teheranul funcționează ca gardian de facto al acestei rute maritime cruciale și decide în mod selectiv asupra trecerii și asupra condițiilor. Iranul dorește chiar să le perceapă navelor o taxă pentru trecerea lor în siguranță prin strâmtoare, în timpul armistițiului, după cum a dezvăluit miercuri Financial Times.

În plus, Iranul a dat dovadă de rezistență în fața atacurilor susținute și și-a păstrat capacitatea de a escalada conflictul, exercitându-și influența pe mai multe fronturi și în puncte strategice de strangulare. Sfera sa de influență se extinde prin Liban și Irak, prin intermediul Hezbollahului și al milițiilor șiite, și până la strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, valorificând sfera de influență a aliaților săi din Yemen – rebelii Houthi.

Pe plan intern, conducerea Iranului a rămas ferm la putere – chiar dacă economia țării este în ruine și mari porțiuni din infrastructură sunt distruse de bombele americane și israeliene.

„Ce a realizat de fapt războiul SUA-Israel?”, a întrebat Gerges. „O schimbare de regim la Teheran? Nu. Capitularea Republicii Islamice? Nu. Limitarea stocurilor de uraniu puternic îmbogățit ale Iranului? Nu. Încetarea sprijinului acordat de Teheran aliaților săi regionali? Nu.”

Iranul a absorbit bombardamentele păstrându-și – și, în unele cazuri, consolidându-și – instrumentele esențiale de putere, au afirmat patru analiști și trei surse guvernamentale din Golf care au discutat cu agenția internațională de presă citată.

Pe lângă controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, situația politică actuală, au remarcat aceștia, este caracterizată de un establishment mai brutal și mai puternic, de prezența unui material nuclear necontabilizat, de producția continuă de rachete și drone și de sprijinul constant acordat milițiilor regionale.

Reiterând narațiunea lui Trump, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a susținut miercuri că Washingtonul a obținut o victorie militară decisivă și că programul de rachete al Iranului a fost practic distrus.

Statele Unite, Israelul și Iranul au convenit, în noaptea de marți spre miercuri, asupra unui armistițiu de două săptămâni, iar oficialii americani și iranieni sunt așteptați să poarte discuții începând de vineri, în Pakistan, pentru a găsi o soluție pe termen lung.

Deși armistițiul poate opri luptele, oficialii din Golf au afirmat că durabilitatea acestuia depinde de soluționarea conflictelor mai profunde care modelează peisajul de securitate și energetic al regiunii.

Orice acord care nu ajunge la o soluție cuprinzătoare riscă să consolideze influența Iranului, în loc să o limiteze, consideră aceștia.

Ebtesam Al-Ketbi, președintele Emirates Policy Center, a descris armistițiul ca o pauză fragilă – una care ar putea instituționaliza noi forme de instabilitate, dacă încetarea focului nu se extinde dincolo de o simplă încetare a ostilităților.

„Acest armistițiu nu este o soluție; este un test al intențiilor”, a declarat Ketbi pentru Reuters. „Dacă nu se transformă într-un acord mai amplu care să redefinească regulile de angajament – în Ormuz și pe toate teatrele de operațiuni prin intermediari – nu va fi decât o pauză tactică înaintea unei escaladări mai periculoase și mai complexe.”

„Dacă Trump ajunge la un acord cu Iranul fără a aborda problemele esențiale – rachetele balistice, dronele, grupările intermediare, îngrijorările legate de programul nuclear și regulile care guvernează Strâmtoarea Ormuz –, atunci conflictul rămâne, practic, nerezolvat, iar regiunea este expusă”, a declarat Ketbi.

Strâmtoarea Ormuz, o linie roșie pentru țările din Golf
Iranul, la rândul său, a prezentat Washingtonului condiții care includ ridicarea sancțiunilor, recunoașterea drepturilor de îmbogățire a uraniului, despăgubiri pentru pagubele de război și continuarea controlului asupra strâmtorii – condiții care subliniază cât de departe rămân părțile una de cealaltă.

Trump a recunoscut că a primit planul iranian și l-a numit „o bază viabilă pentru negocieri”.

Pentru țările din Golf care se bazează pe Ormuz pentru a-și exporta petrolul, strâmtoarea rămâne o linie roșie care nu poate fi negociată, a adăugat analistul saudit Ali Shihabi.

„Orice rezultat care lasă efectiv calea navigabilă în mâinile Iranului ar fi o înfrângere pentru președintele Trump”, cu potențiale repercusiuni ale prețurilor ridicate la energie care s-ar extinde până la alegerile de la jumătatea mandatului din SUA („midterms”), a spus el.

Ceea ce războiul ar putea totuși deschide pentru Teheran, a adăugat Shihabi, este perspectiva unei soluții negociate – care ar putea include ridicarea sancțiunilor.

Din perspectiva țărilor din Golf, situația este profund îngrijorătoare. Neîncrederea față de Iran este la cote maxime în urma atacurilor Teheranului asupra facilităților energetice și centrelor comerciale din întreaga regiune. Și mai îngrijorător este faptul că războiul a transformat strâmtoarea Ormuz într-un instrument explicit de influență și coerciție, spun analiștii.

Miza economică este la fel de gravă. Iranul dorește să perceapă taxe de la navele care tranzitează rutele maritime din strâmtoarea Ormuz, ca parte a oricărui acord de pace permanent, o măsură care ar avea repercusiuni mult dincolo de Golful Persic, afectând piețele energetice mondiale și sursele vitale de venit ale statelor de pe malul opus.

„Dacă Iranul poate încasa milioane de dolari de la fiecare navă, implicațiile sunt enorme – nu doar pentru Golful Persic, ci și pentru economia mondială”, a afirmat Ketbi. „În acest sens, rezultatul nu este doar un eșec regional, ci o schimbare sistemică cu consecințe la nivel mondial.”

În termeni mai generali, au avertizat analiștii, acest lucru ar semnala o schimbare fundamentală a ordinii regionale – de la o strâmtoare guvernată de norme internaționale la una supravegheat efectiv de un stat ostil și încurajat, nu slăbit, de război.

Ce vor statele din Golf

Armistițiul, negociat de Pakistan, a urmat unui război declanșat pe 28 februarie de Trump și de premierul israelian Benjamin Netanyahu, care au susținut că își propun să limiteze puterea regională a Iranului, să-i desființeze programul nuclear și să creeze condiții pentru ca iranienii să-și răstoarne conducătorii.

Ambele părți și-au proclamat victoria. Trump a catalogat armistițiul drept o „victorie totală și completă”, afirmând că forțele americane și-au atins obiectivele, în timp ce Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului a susținut că Trump a acceptat condițiile sale.

Însă războiul nu a reușit încă să priveze Iranul de stocurile sale de uraniu îmbogățit la un nivel apropiat de cel necesar pentru arma nucleară, nici de capacitatea sa de a lansa atacuri asupra vecinilor cu rachete și drone. Conducerea țării, care s-a confruntat cu o revoltă populară în urmă cu câteva luni, a rezistat asaltului americano-israelian fără a da semne de prăbușire.

O sursă din Golf a declarat că restabilirea încrederii cu Teheranul ar necesita angajamente stricte, scrise – nu asigurări informale – care să acopere neamestecul, libertatea de navigație și securitatea coridoarelor maritime cheie, inclusiv strâmtoarea Ormuz, precum și cerințele de securitate națională ale statelor din Golf.

Aceste condiții, a precizat sursa din Golf, au fost transmise mediatorilor pakistanezi pentru a fi incluse ca parte a unui acord cuprinzător.

Un oficial israelian a declarat că înalți oficiali ai administrației Trump au dat asigurări Israelul că vor insista asupra condițiilor anterioare, precum eliminarea materialului nuclear al Iranului, încetarea îmbogățirii uraniului și eliminarea rachetelor balistice.

Premierul Pakistanului a anunțat că delegațiile iraniene și americane urmează să se întâlnească vineri la Islamabad pentru ceea ce ar fi primele negocieri oficiale de pace de la începutul războiului.