„Democratura” este sinteza perfectă a politicii actuale din ţările aflate în tranziţia dinspre regimurile totalitare falsa democraţia. Este, dacă vreţi, frîna sitemului comunist pusă evoluţiei normale a unei societăţi care ar vrea să scape tocmai de rămăşiţele acestui „Sistem” totalitar.

În DEX, cuvîntul „democratură” este definit simplu: „falsa democraţia”, trimiterea etimologică fiind una falsă, spre limba franceză, în cuvîntul „démocrature”. Cu toate acestea, cuvîntul „democratură” nu a apărut în Franţa, ci în Germania, în celebra revistă „Der Spiegel”, mai exact în numărul 48 din 23.11.1955, într-un articol care are chiar acest titlu: „DIE DEMOKRATUR”:

Votul pentru Guvernul Orban II nu are nicio legătură cu democraţia

Modul în care s-a construit oximoronul „democratură” este vizibil şi uşor de înţeles de toată lumea: din amestecul cuvintelor „democraţie” şi „dictatură”, ceea ce înseamnă că „democratura” nu este nici „democraţie”, dar nici „dictatură”, ci o falsă democraţie care ascunde porniri dictatoriale.

Cine citeşte articolul din „Der Spiegel” va observa că toată tevatura cu „democratura” a avut originea în adoptarea rapidă a bugetului Germaniei pentru anul 1956, prezentat de ministrul Finanțelor, Fritz Schäffer, ceea ce a dus la protestul cetăţenilor din Bonn, la chemarea „Asociației contribuabililor” din Renania de Nord-Westfalia, unde vorbitorii au folosit deseori cuvîntul „democratură”.

S-a încercat atunci chiar anchetarea celor care au vorbit despre „democratura” guvernului Adenauer, considerîndu-se că au făcut „staatsfeindliche Äußerungen”, adică „declarații ostile statului”! Din fericire, aşa cum scrie „Der Spiegel”, „poliția criminală din capitala federală nu a considerat termenul „Demokratur” drept „periculos pentru stat” şi ancheta nu a mai continuat.

Dar, termenul „democratură” a rămas şi, iată, îşi întinde tentaculele pînă în zilele noastre, ceea ce înseamnă că pornirile acelea care l-au născut n-au dispărut, ci apar de fiecare dată cînd unor conducători nu le mai este suficientă „democraţia” (gr. demos+kratos=puterea poporului), înlocuind-o cu puterea personală pe care o consideră ca fiind voinţa poporului, într-un exerciţiu fals de democraţie!

Printr-o stranie coincidenţă, toată nebunia pe care o trăim acum în România, cu această criză politică în miezul căreia ne aflăm, îşi are originea tot de la adoptarea rapidă a bugetului, fără dezbatere parlamentară, prin asumarea răspunderii de către Guvernul Orban! Cine a urmărit ce s-a întîmplat de atunci a observat că tendinţa de a impune întregului parlament voinţa unei minorităţi a fost argumentată de faptul că ultimele alegeri (europarlamentare şi prezidenţiale) ar fi arătat „voinţa poporului”!

Votul pentru Guvernul Orban II nu are nicio legătură cu democraţia

Dar această voinţă populară a fost exprimată la alegerile parlamentare din 2016, cînd PNL a obţinut din partea poporului doar 20% din voturi! Poate că opţiunile cetăţenilor s-au schimbat în aceşti patru ani, dar o astfel de opţiune va fi sau nu exprimată în acest sens la alegerile parlamentare din toamna acestui an şi nu poate fi anticipată de nimeni, nici măcar de către adevăratul lider al PNL, preşedintele Klaus Iohannis, decît ca expresie a propriei voinţe!

Citeste si...  Traian Băsescu nu se lasă. A ajuns în faţa judecătorilor în scandalul cu Alina Petre

Forţarea unor alegeri anticipate doar pentru ca PNL să profite de sondajele din acest moment, deci din interese politicianiste evidente, este exact ceea ce defineşte cuvîntul „democratură”, căci nu există nimic care să alăture ideea alegerilor anticipate de adevărata voinţă a poporului! Mai ales că anticipatele ar urma să aibă loc doar cu două-trei luni înainte de cele la termen. S-ar crea astfel un precedent foarte periculos, încercat şi de Traian Băsescu în 2006 (cînd i-a cerut lui Tăriceanu să-şi dea demisia pentru a genera alegeri anticipate), în care cîştigătorii unor alegeri ar organiza imediat alegeri anticipate doar pentru a-şi spori puterea!

Votul pentru Guvernul Orban II nu are nicio legătură cu democraţia

Mai mult decît atît, după cum se ştie, alegerile anticipate se fac pentru a rezolva o criză politică, în nici un caz nu se poate crea o criză politică pentru a organiza alegeri anticipate! Dacă vreţi, România, prin această forţare a alegerilor anticipate, îşi aduce o contribuţie majoră la sporirea sensului cuvîntului „democratură”.

Iar consecinţele sînt atît de evidente. Ne-am trezit cu un guvern PNL care a căzut în urma unei moţiuni de cenzură votată de majoritatea parlamentară, dar care a fost desemnat de preşedintele Iohannis să ceară, după numai cîteva zile, un nou vot de învestire! Numai că înșiși parlamentarii PNL au anunţat că vor vota împotriva guvernului desemnat doar pentru a forţa alegerile anticipate, idee susţinută chiar de premierul desemnat, nimeni altul decît cel sancţionat de moţiunea de cenzură.

Practic, în loc să ceară un vot de învestire, ceea ce ar fi democratic, Ludovic Orban le cere parlamentarilor să nu-i voteze guvernul, adică, în sensul cel mai clar, votul să fie unul de ne-învestire, deci prelungirea crizei politice pînă după căderea unui alt guvern şi chiar pînă după alegerile anticipate care vor ajunge tot la solicitarea unui vot în parlament. Adică, la fel ca într-un ospiciu, în care medicul, în loc să-i trateze pacientului criza, îi administrează nişte medicamente care i-ar accentua-o!

Votul acesta de ne-învestire nu este altceva decît un vot pentru ne-democraţie, adică pentru validarea „democraturii” ca substitut al democraţiei! O fi convenabil pentru preşedintele Klaus Iohannis să fie văzut ca politicianul care, în ţara pe care o conduce, instaurează „Die Demokratur”, împiedicînd-o să-şi continue drumul spre „democraţie”, drum început cu jertfele miilor de români din timpul Revoluţiei anti-dictatură?