La mai puţin de jumătate de an de la anexarea Crimeei la Federaţia Rusă, Vladimir Putin vorbeşte deschis despre o altă manevră de rupere a Ucrainei: crearea unui stat nou în sud-estul Ucrainei, locul în care are loc un conflict sângeros între ucraineni şi separatişti.
Discuţiile pentru soluţionarea conflictului din ce în ce mai sângeros din sud-estul Ucrainei trebuie să includă şi scenariul creării unui nou stat, a declarat duminică preşedintele rus, Vladimir Putin, vorbind pentru prima dată despre eventualitatea unei noi „ruperi” din teritoriul statului ucrainean.
„Trebuie să începem imediat discuţii substanţiale (…) privind organizarea politică a societăţii şi crearea unui stat pentru sud-estul Ucrainei, pentru a proteja interesele legitime ale persoanelor care trăiesc acolo”, a declarat preşedintele Putin, citat de presa rusă.
Până în prezent, Rusia a cerut doar ca regiunile orientale din Ucraina, majoritar rusofone, să beneficieze de mai multă autonomie, într-un sistem federal mai puţin centralizat. Vladimir Putin, care s-a exprimat în cadrul unei emisiuni televizate înregistrate vineri, nu a evocat problema ameninţării cu sancţiuni formulate de occidentali, care acuză Rusia de implicare militară în Ucraina, scrie Mediafax.
Poroşenko bate iar la uşa Europei cerând „un răspuns ferm”
Preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a lansat un nou apel către Uniunea Europeană, cerând un „răspuns ferm” în faţa „agresiunii militare ruseşti” de pe teritoriul ţării sale, scrie The Guardian: „Mii de militari străini şi sute de tancuri din afara ţării sunt acum pe teritoriul Ucrainei. Există un risc foarte mare nu doar pentru pacea şi stabilitatea din Ucraina, ci pentru pacea şi stabilitatea întregii Europe”, le-a spus Poroşenko reporterilor, în contextul summitului informal care a avut ieri loc la Bruxelles. Şi preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a acuzat Rusia că este „practic la război împotriva Euroei”.
NATO estimează că există cel puţin 1.000 de soldaţi ruşi în Ucraina în acest moment, cu toate că Rusia continuă să nege implicarea sa în conflictul din sud-estul Ucrainei, care a făcut până acum, potrivit datelor ONU, 2.600 de morţi.
Garry Kasparov, mesaj dur pentru „Obama cel slab”: „Este un război, prostule!”
Fostul campion mondial de şah, rusul Garry Kasparov, face, într-un articol de opinie publicat ieri în revista Time, o analiză dură a răspunsului occidental la situaţia din Ucraina, criticând mai ales atitudinea SUA în acest conflict, pe care o consideră prea slabă şi fără esenţă. Cu titlul „Este un război, prostule!”, un mesaj dur adresat indirect preşedintelui american, rusul susţine că Vestul preferă să nu spună lucrurilor pe nume, ajutându-l, de fapt, pe Vladimir Putin.
„Vocabularul de laşitate care emană de la Berlin şi Washington este mai ruşinos decât propaganda de tipul negrul e alb născocită de regimul lui Putin, şi chiar mai periculoasă”, scrie Kasparov, care spune că liderii europeni sunt mai degrabă interesaţi de găsirea unei terminologii corecte pentru a se elibera de responsabilitatea morală pentru a oferi protecţia cerută de Ucrainia. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care trupele şi blindatele avansează în estul şi sud-estul Ucrainei, iar Guvernul de la Kiev cere cu disperare un ajutor mai consistent, inclusiv militar, din partea a ceea ce e numit generic drept „lumea liberă”.
„Sângeroasa invazie a lui Putin într-un stat suveran european este o incursine (în terminologia mediului politic occidental, n.red.), la fel a cum Crimeea – vă mai amintiţi de Crimeea? – a fost o „sosire necontestată”, nu un Anschluss. Un avion civil a fost doborât în urmă cu şase săptămâni – vă mai amintiţi de MH 17? – şi, cu mai bine de 100 de victime încă neidentificate, furia s-a risipit şi s-a transformat în discuţii politicoase despre încadrarea acestei tragedii drept crimă sau crimă de război sau niciuna”, scrie rusul, acuzând Vestul că, folosind o asemenea retorică, întreţine un cerc vicios de „corupţie morală”. Acesta compară limbajul actual al liderilor europeni şi americani cu o frază dintr-un eseu despre limbaj scris de George Orwell în 1946, chiar înainte de a începe să scrie romanul 1984: „Dacă gândirea corupe limbajul, şi limbajul poate corupe gândire”.
„Să spui adevărul acum înseamnă să recunoşti luni de minciuni, la fel cum liderii occidentali au aşteptat ani de zile pentru a recunoaşte, în cele din urmă, că Putin nu avea ce căuta în clubul G-7 al democraţiilor din lumea industrializată”, mai scrie Kasparov, care îi acuză pe liderii europeni şi americani că sunt chiar mai intersaţi decât Kremlinul să pretindă că acest conflict este unul local.
„Preşedintele Ucrainian Petro Poroshenko tocmai s-a întâlnit cu Obama la Washington, dar preşedintele american nu a părut că vrea să vadă realitatea, ţinând cont de discursul de după întâlnire. Dorinţele generice, precum „mobilizarea comunităţii internaţionale”, erau suficient de rele acum şase luni, „dar să le auzi repetându-se când oraşele ucrainene cad sub asediul trupelor ruseşti este deja parodie”, consideră Kasparov.
Campionul la şah arată că poate ar fi fost mai util ca la aceste întâlniri Poroshenko să poarte un tricou cu inscripţia „E război, prostule!”.
„În vreme ce artileria şi tancurile ruseşti erau respinse de forţele ucrainene, insistenţa lui Obama de a transmite că nu există soluţie militară în Ucraina este o amăgire şi mai mare. Nu poţi să înveţi să înoate un om care se îneacă”, mai spune campionul rus.
Acesta admite totuşi că SUA, Canada şi chiar Europa au răspuns la agresiunea lui Putin, dar acest lucru s-a întâmplat tot timpul cu întârzire, întotdeauna după ce pericolul fiecărei mişcări a trecut. Sancţiuni puternice şi o demonstraţie clară pentru suportul integrităţii teritoriale a Ucrainei ar fi avut impact când Putin a invadat şi anexat Crimeea, în februarie şi martie, şi nu după, se mai arată în articolul din Time.
Kasparov arată că în aprilie şi mai furnizarea de arme defensive ar fi prevenit invazia din prezent, sau cel puţin ar fi crescut considerabil preţul acesteia – făcând ca publicul rus fie parte din procesul de luare a deciziilor de la Kremlin mult mai devreme. „Cei ca mine care au cerut acest lucru la acea vreme au fost numiţi comercianţi de război, iar factorii de decizie au căutat din nou un dialog cu Putin. Şi totuşi războiul a rămas indiferent, cum se întâmplă de obicei în faţa slăbiciunii.
Kasparov, unul dintre iniţiatorii comparaţiei deja clişeizate a lui Putin cu Hitler din spaţiul public internaţional, susţine că, atât timp cât Putin înregistrează victorie după victorie, el câştigă din ce în ce mai mult sprijin. „A luat Crimeea fără să tragă un foc de armă. A invadat Ucraina în timp ce Europa stătea şi privea. Oligarhii care l-au presat pe Putin la începutul aventurii lui ucrainene sunt acum criminali de război şi nu mai există cale de întoarcere pentru ei”, scrie Kasparov.
Despre comandanţii armatei ruse, campionul de şah spune că aceştia „nu sunt proşti” şi sunt conştienţi că NATO este cu ochii pe ei, dar se bazează pe aura de invincibilitate a lui Putin care creşte în fiecare zi în care Vestul refuză să acorde Ucrainei suport militar: „Aceşti comandanţi au înţeles că se confruntă cu o forţă copleşitoare, că vieţile lor sunt în pericol şi că pot şi capturaţi şi judecaţi. Însă pentru ca această ameninţare să fie credibilă, este nevoie de ajutor militar imediat, chiar dacă nu sub forma acelor „bocanci pe teren” pe care numai Putin nu îi evită”. Dacă NATO refuză să trimită ajutorul militar de care Ucraina are atât de mare nevoie acum, se mai arată în articolul din Time, Putin o va vedea ca pe o nouă undă verde pentru planurile lui expansioniste.
În finalul articolului, Kasparov susţine că sancţiunile SUA şi UE sunt încă o unealtă importantă împotriva lui Putin, însă ar trebui extinse, iar cei responsabili direct pentru acest război, cum este Serghei Şoigu, ministrul rus al Apărării, trebuie traşi la răspundere.
Kasparov consideră că poporul rus poate schimba drumul pe care merge acum Putin, dar sunt prea puţine stimulentele pentru care să facă acest lucru în condiţiile actuale. „Numai sancţiunile care duc costurile războiului lui Putin acasă pot avea impact acum. Acesta a fost întoteauna ultima instanţă şi n-ar fi fost necesară dacă Vestul nu ar fi reacţionat cu aşa timiditate la fiecare pas”, mai arată autorul articolului din revista Time: „Ca întotdeauna, când vine vorba de oprit dictatorii, cu fiecare întârziere, preţul creşte. Liderii vestici au protestat de fiecare dată faţă de costurile potenţiale ale acţiunii din Ucraina doar pentru a se confrunta cu faptul istoric fără echivoc că preţul real al inacţiunii este întotdeauna mai mare. Singurele opţiuni rămase în prezent sunt riscante şi dificile, dar ele trebuie încercate. Cel mai bun motiv pentru a acţiona în vederea opririi lui Putin este izbitor de simplu: mâine va fi şi mai greu”.