Sistemul imunitar ne protejează împotriva virusurilor, bacteriilor şi altor tipuri de patogeni pe care-i întâlnim de-a lungul vieţii. De asemenea, sistemul imunitar are capacitatea de a-şi aminti infecţiile trecute, putând lupta împotriva unor noi infecții de același tip mult mai uşor.
Dar sistemul imunitar se poarte comporta şi greşit. Acesta poate ataca propriile proteine, provocând autoimunitatea. Ori poate răspunde eficient la o tulpină a unui virus, dar este incapabil să reacționeze la o altă variantă a aceluiași virus (păcatul antigenic original (PAO) din eng. original antigenic sin).
PAO apare când răspunsul imun iniţial blochează o reacţie eficientă atunci când organismul este expus din nou la acelaşi virus. Acest fapt poate avea efecte devastatoare în cazul unor boli ca febra Dengue.
În fiecare an apar circa 400 de milioane de infecţii cu virusul Dengue şi deocamdată nu există un vaccin disponibil. Reinfecţia cu un alt tip de virus Dengue poate duce la febră hemoragică ce poate pune în pericol viaţa persoanei. PAO, se crede, limitează inclusiv reacţia sistemului nostru imunitar la virusul gripei, crescând probabilitatea apariţiei unei pandemii.
Pentru a înţelege de ce apare PAO trebuie să înţelegem cum se formează imunitatea.
Atunci când un virus intră în organism, începe o cursă între celulele sistemului imunitar şi patogen. Patogenul caută o celulă ori un organ care să-i permită să se multiplice. Aşadar, eficienţa răspunsului sistemului imunitar stă în capacitatea acestuia de a elimina elementul patogen înainte ca acesta să producă daune organismului.
Celule sistemului imunitare numite „celule B” creează anticorpi. Un virus este o moleculă formată din multiple componente, numite antigeni. Atunci când o celulă B recunoaşte un antigen se activează şi interacționează cu alte celule cu rol în răspunsul imunitar, pentru a primi indicaţii.
Sistemul imunitar ne protejează împotriva virusurilor, bacteriilor şi altor tipuri de patogeni pe care-i întâlnim de-a lungul vieţii. De asemenea, sistemul imunitar are capacitatea de a-şi aminti infecţiile trecute, putând lupta împotriva unor noi infecții de același tip mult mai uşor.
Dar sistemul imunitar se poarte comporta şi greşit. Acesta poate ataca propriile proteine, provocând autoimunitatea. Ori poate răspunde eficient la o tulpină a unui virus, dar este incapabil să reacționeze la o altă variantă a aceluiași virus (păcatul antigenic original (PAO) din eng. original antigenic sin).
PAO apare când răspunsul imun iniţial blochează o reacţie eficientă atunci când organismul este expus din nou la acelaşi virus. Acest fapt poate avea efecte devastatoare în cazul unor boli ca febra Dengue.
În fiecare an apar circa 400 de milioane de infecţii cu virusul Dengue şi deocamdată nu există un vaccin disponibil. Reinfecţia cu un alt tip de virus Dengue poate duce la febră hemoragică ce poate pune în pericol viaţa persoanei. PAO, se crede, limitează inclusiv reacţia sistemului nostru imunitar la virusul gripei, crescând probabilitatea apariţiei unei pandemii.
Pentru a înţelege de ce apare PAO trebuie să înţelegem cum se formează imunitatea.
Atunci când un virus intră în organism, începe o cursă între celulele sistemului imunitar şi patogen. Patogenul caută o celulă ori un organ care să-i permită să se multiplice. Aşadar, eficienţa răspunsului sistemului imunitar stă în capacitatea acestuia de a elimina elementul patogen înainte ca acesta să producă daune organismului.
Celule sistemului imunitare numite „celule B” creează anticorpi. Un virus este o moleculă formată din multiple componente, numite antigeni. Atunci când o celulă B recunoaşte un antigen se activează şi interacționează cu alte celule cu rol în răspunsul imunitar, pentru a primi indicaţii.
Deşi creşterea calităţii anticorpilor poate dura două săptămâni, există două beneficii clare. Pagotenul este eliminat, iar celule cu „memoria” patogenului, de calitate, asigură protecţia împotriva viitoarelor infecţii.
Celulele cu „memorie” sunt formate din plasmocite şi plasmocite cu durată de viaţă lungă (eng. long-lived plasma cells). Acestea din urmă se găsesc în măduva spinării şi pot produce continuu anticorpi de calitate, asigurând un prim „val” de protecţie atunci când suntem infectaţi cu un virus. Acest tip de anticorpi este transmis de la mamă la copil pe timpul alăptării, asigurându-i astfel ultimului o imunitate pasivă împotriva patogenilor cu care mama a fost infectată anterior. Dar aceşti anticorpi s-a putea să nu fie capabili să elimine o infecție.
Atunci celulele cu „memorie” intră în scenă. Pentru că acestea au trecut deja printr-un proces de creștere a calității, acestea pot răspunde rapid după apariția unei reinfecții, producând un număr mare de plasmocite ce secretă anticorpi de calitate.
De aceea celulele cu „memorie” pot elimina o reinfecţie mult mai rapid decât infecţia iniţială. Asta înseamnă că patogenul nu are timp să producă daune organismului