Oricâte ordonanţe de urgenţă, militare sau marţiale ar da Guvernul, nu cred că sînt mai preocupaţi de sănătatea noastră decît sîntem noi înşine. Amenzi şi dosarele penale nu sînt şi nu au cum să fie metode eficiente pentru combaterea coronavirusului, aşa cum sînt mijloacele de protecţie pe care fiecare om normal trebuie să le ia pentru protejarea sa şi a familiei sale.
Am observat încă de la declanşarea stării de urgenţă că declaraţiile oficililor se refereau strict la statisticile incerte privind numărul infectaţilor, al deceselor şi al vindecaţilor, dar şi – poate chiar în primul rînd – la numărul de amenzi şi cuantumul uriaş al acestora. Pe tot parcursul stării de urgenţă parcă acesta a fost scopul principal: cîţi bani ar urma să se încaseze la buget din aceste amenzi absurd de mari?
Logica mea, de om simplu, îmi spune că altceva era de făcut în primul rînd: să se distribuie gratis pentru populaţie măşti, mănuşi şi dezinfectanţi, atît pentru folosirea personală, cît şi pentru intrările în bloc, în magazine şi alte spaţii publice, aşa încît contaminarea să fie cît mai redusă, dacă nu chiar oprită. Cît ar fi costat? În mod cert, mult mai puţin decît achiziţiile dubioase făcute de Guvern, pe care Arafat şi Rafila le-ar dori protejate mai ceva decît secretele de stat.
Dublate de măsurile de siguranţă pe care fiecare om normal le-a luat pentru protejarea celor din familia lui (spălatul pe mîini, ieşirea din casă cît mai limitată etc), distribuirea gratuită de materiale de către Guvern ar fi crescut eficienţa protecţiei populaţiei şi ar fi oferit Poliţiei şi Jandarmeriei ocazia să gestioneze fără probleme doar încălcările grosolane din partea unor inconştienţi care trăiesc inevitabil printre noi, aşa cum o fac şi în afara crizei.
Aşa, însă, iată că ne trezim în faţa unei interpretări absurde din partea guvernanţilor şi a presei lor obediente: că acele 300.000 de amenzi au protejat populaţia! Ceva mai cretin nu am auzit în viaţa mea. De ce au făcut asta? Pur şi simplu pentru că amenzile sînt date de aparatul lor, adică, vezi, Tu, Doamne!, deciziile lor ne-au salvat viaţa, deşi principalul motiv care face ca numărul morţilor şi contaminaţilor să fie atît de mic este faptul că noi, oamenii simpli, ne-am protejat cît am putut de bine.
Dacă ne uităm pe statistici, vom observa un lucru cumplit: că majoritatea cazurilor de infectare s-au petrecut în spitale şi asta pentru că, în ciuda recomandărilor OMS, la noi au fost internaţi şi asimptomaticii, după ce ministrul Tătaru a modificat Ordinul 622/2020, deşi ei puteau foarte bine să fie izolaţi la domiciliu, nu să fie internaţi cu forţa pentru a infecta alţi pacienţi şi chiar cadrele medicale!
Aşa s-a ajuns la Anexa Ordinului 555/2020, prin care s-a decis: „Limitarea internărilor programate pe următoarea perioadă în raport cu gradul de ocupare a paturilor, inclusiv paturi anestezie și terapie intensivă (ATI) și evoluția epidemiologică locală. Se reduc cu până la 80% internările programate, precum intervențiile chirurgicale programate pentru pacienții cronici în unitățile sanitare cu paturi din centrele universitare, și până la 50% față de luna februarie activitatea din ambulatorii”. Astfel, un număr uriaş de oameni a fost condamnat la suferinţă şi chiar la moarte, deşi spitalele au ca destinaţie vindecarea tuturor bolilor, nu numai a Covidului 19!
Opinia mea este că pandemia aceasta a fost un bun prilej pentru folosirea ei ca armă electorală de către Klaus Iohannis şi guvernul PNL, astfel încît să se poată spune la un moment dat că ei au salvat vieţile românilor. Operaţiune deja decşanşată prin declaraţia lui Klaus Iohannis din 29 aprilie 2020, cînd a spus: „În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor”!
Ei, aiasta este o mare minciună. De salvat, în primul rînd, ne-am salvat noi, ieşind din casă doar pentru necesităţi stricte, spălîndu-ne, protejîndu-ne. Nu amenzile lor ne-au salvat, nu restricţiile (unele absurde de-a dreptul), căci nu sîntem atît de imbecili încît să umblăm nespălaţi sau căutînd coronavirusul printre vecini sau rude!
Eu nu spun că unele lucruri decise de Guvern n-au fost bune, din contră, aş spune că, în linii mari, au luat şi măsuri eficiente, numai că ele au fost acoperite de ceea ce a sesizat şi Avocatul Poporului şi a sancţionat CCR-ul prin decizia de neconstituţionalitate.
Poate că m-aş fi abţinut de la această critică, înţelegînd că situaţia de acum este una care a surprins întreaga planetă, dacă n-aş fi văzut acum că se pregăteşte o relaxare mai dură decît starea de urgenţă, în care oamenii ar putea avea dosar penal şi pentru un strănut. Domnilor, un om poate să strănute din numeroase motive (alergie la polen, la mirosuri, răceală etc), nu numai pentru că ar vrea să-i îmbolnăvească pe cei din jur! Din moment ce „social distancing”, aceea de „două braţe”, ne protejează, lăsaţi-ne pe noi să evităm contaminarea şi să vă fim parteneri în această bătălie, nu ne mai ameninţaţi cu amenzi şi dosare penale, că nu sîntem chiar toţi idioţi! În astfel de situaţii, mai eficiente sînt recomandările, pe care puteţi să le popularizaţi cît de des, pe orice canale, nu lăsarea la cheremul oricărui poliţist interpretarea unor ordine neclare, alambicate sau chiar abuzive.
Culmea este însă că o mare parte a populaţiei simte nevoia unui tătic autoritar care să-i spună să se spele pe mîini. Această parte a populaţiei crede că este în pericol dacă nu vor mai fi amenzi de sute de milioane de lei, ca şi cum amendarea cuiva ar fi un vaccin care-l salvează de contaminare! Reacţie ciudată, aşa cum au avut unii şi atunci cînd s-a pus problema operaţiunii „Big Brother”, pe principiul că „dacă nu ai nimic de ascuns, de ce să te temi”!
În loc de concluzie, reiau ce spuneau într-un Comunicat cele mai importante asociaţii ale magistraţilor: „Statul de drept nu este suspendat în perioada stăii de urgenţă”! N-aş vrea ca, din această lecţie a pandemiei, unora să li se pară drăguţ să păstreze cît mai mult timp restrîngerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
P.S. Nu ştiu dacă preşedintele Klaus Iohannis a fost la Sibiu în această perioadă de stare de urgenţă, dar, dacă a fost, aş vrea să ştiu ce a scris domnia sa în „Declaraţia pe propria răspundere”. Cei care l-au însoţit înţeleg că puteau să invoce „probleme de servicu”, dar Preşedintele?