Imediat după ce Nicolae și Elena Ceaușescu au fugit cu elicopterul, pe 22 decembrie 1989, în România s-a declanșat ”războiul cu teroriștii”. Generalul Dan Voinea, procurorul care a întocmit rechizitoriul împotriva soților Ceaușescu, ne-a dezvăluit lucruri neștiute din ziua de 25 decembrie, când cuplul dictatorial a fost executat la Târgoviște.
”Noi, când am plecat la proces, eu chiar i-am spus președintelui (completului de judecată, n.r.) că nu am dosarul… Și mi-a zis: ”Mă, tu crezi că stă cineva după tine acum să faci tu dosarul? Lasă că începem procesul și o să vină oamenii, o să-i chemăm la termenele care se dau”. Cu gândul acesta s-a plecat, că începem un proces și … acolo însă lucrurile au luat o turnură neașteptată”, spune Dan Voinea.
Fostul procuror militar susține că intenția inițială de a-i supune pe cei doi dictatori unui lung interogatoriu care să demaște ororile comunismului din România a fost eliminată de puterea care a preluat imediat conducerea după ce elicopterul prezidențial i-a îndepărtat pe soții Ceaușescu din Comitetul Central al Partidului Comunist.
Conform documentelor istorice, Nicolae Ceaușescu ar fi împușcat cu mâna lui, la sfârșitul anilor ’50, țărani care nu voiau să se înscrie în colectiv. Dacă adăugăm aici problema banilor deținuți de regimul comunist în diferite conturi din străinătate, conturi care ulterior au fost golite de persoane încă neidentificate, se poate spune că românii ar fi avut ce afla de la soții Ceaușescu.
”Trebuia să aibă loc un proces care să ducă la demascarea tuturor nenorocirilor pe care le-a făcut acest regim. Or nu s-a dorit acest lucru”, spune Dan Voinea.
”Cine a tras în noi după 22? Grupul de putere care a condus acțiunile militare!”
După capturarea cuplului dictatorial, jocurile au fost făcute foarte repede. Într-o întâlnire fulger dintre noii conducători ai României, Ion Iliescu, generalul Victor Atanasie Stănculescu, Petre Roman, Silviu Brucan și Alexandru Bârlădeanu, s-a decis că soții Ceaușescu trebuie să moară repede.
În acest context a fost declanșat, în seara de 22 decembrie 1989, măcelul numit al ”teroriștilor”.
Statisticile sunt seci: în timpul Revoluției au murit 1.104 persoane și au fost rănite 3.321. Pe 22 decembrie 1989, la ora când fug Nicolae și Elena Ceaușescu, erau doar 126 de morți și 1.107 răniți. Restul au fost înregistrați după. Atunci s-a născut întrebarea: ”Cine a tras în noi după 22?” Asta în contextul în care Nicolae și Elena Ceaușescu au fost capturați foarte repede după fuga lor din Comitetul Central.
”Cine a tras în noi după 22? Păi, acest grup de putere care a condus acțiunile militare după 22 decembrie, deci toate victimele sunt ale acestui grup de putere. Există dovezi. Toate datele Revoluției se găsesc în dosarele instrumentate, unele judecate deja, altele încă nu”, susține fostul procuror militar Dan Voinea.
”Primele rafale s-au tras la picioare, iar din reflex, el a sărit”
Pe 22 decembrie 1989, soții Ceaușescu au ajuns la Unitatea Militară din Târgoviște și, în timp ce se bucurau că la conducerea Minsterului Apărării a ajuns generalul Victor Atanasie Stănculescu, acesta, împreună cu ceilalți potentați ai momentului, le hotărau condamnarea la moarte într-o încăpere a fostului Comitet Central. Totul urma să se petreacă în urma unui simulacru de proces.
”La proces, Ceaușescu nu a avut un dialog cu instanța, nu a recunoscut instanța, din motive clar politice, procesul n-a fost unul firesc și normal, deci s-au folosit cei care au luat puterea de acest proces pentru eliminarea fizică a lui Ceaușescu. Aș putea zice chiar că Ceaușescu a fost sacrificat de comuniști pentru a salva adminsitrația comunistă. Lucrurile acestea se practică. Ei tot timpul au crezut că nu se va întâmpla această execuție, că vor fi salvați, chiar Stănculescu era pentru ei o garanție, pentru că a fost omul de casă al lui Ceaușescu. Nu se așteptau de la el să îi execute”, ne-a spus Dan Voinea.
Asta pentru că Victor Atanasie Stănculescu, unul dintre acuzatori, fusese omul de casă al familiei Ceaușescu.
”Lui Ceaușescu nu i-a fost frică de moarte, dar soția lui a avut temere atunci, au luat-o pe sus, pur și simplu, militarii care au legat-o la mâini. Acolo a leșinat, când au pus-o lângă zid și au tras în ea fiind căzută pe jos. Însă el a primit execuția în picioare. Primele rafale s-au tras la picioare, iar din reflex el a sărit în sus și a căzut flectat pe spate”, și-a amintit Dan Voinea.
Prietenie antirevoluționară veche din 1956
Conform lui Dan Voinea, totul a mers uns pentru noua conducere a României, prin prisma prieteniei dintre Ion Iliescu și Victor Atanasie Stănculescu.
”În 1956, Stănculescu era comandantul unui batalion din Timiș. Când studenții și profesorii de la Politehnică s-au organizat să facă și ei manifestație împotriva ocupantului sovietic, așa cum studenții de la Budapesta o făcuseră, atunci lucrurile acestea au transpirat foarte repede, s-a procedat la arestarea acelor care organizau aceste mișcări anti-sovietice. Cel care a venit cu camioanele de la unitatea militară, exact ca la Revoluția din 1989 – vedeți că se aseamănă -, a fost generalul Stănculescu. Toți cei arestați atunci au fost urcați în camioanele militare și duși în unitatea militară. Exact ca la Revoluție. Iar cel care i-a anchetat pe studenți și profesori din partea Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc a fost tovarășul Ion Iliescu. De atunci se cunoșteau și aveau mare încredere unul în altul. Dovadă că au acținat aproape perfect la Revoluție, pentru preluarea puterii sau pentru menținerea lor la putere, pentru că erau oricum la putere”, a mai spus Dan Voinea.