Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Augustin Lazăr, reacţionează din nou la acuzaţia că a prezidat o comisie de liberare condiţionată care l-a menţinut în spatele gratiilor pe disidentul anticomunist Iulian Filip, pe motiv că a continuat acţiunile subversive împotriva regimului Ceauşescu.

Augustin Lazăr respinge acuzaţiile de poliţie politică şi susţine că eliberările condiţionate erau decise de instanţă, deşi instanţa lua decizii pe baza raportului comisiei de liberare condiţionată.

„Resping categoric afirmațiile nefondate lansate în spațiul public, în cursul zilei de azi, 2 aprilie 2019, de către anumite persoane interesate, potrivit cărora aș fi făcut poliție politică.

Această dezinformare este contrazisă de adeverințele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) din datele de 18 iunie 2009, 14 februarie 2019, 27 februarie 2019, acte publice ce pot fi consultate pe site-ul acestei instituții și în care se precizează că nu există documente din care să rezulte calitatea mea de lucrător sau de colaborator al securității.

Față de cele expuse anterior, apreciez că atacurile concertate din ultimele zile la adresa mea, în contextul derulării procedurii de desemnare a viitorului procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție urmăresc atât decredibilizarea mea în calitate de procuror general cât și destabilizarea Ministerului Public.

Citeste si...  Augustin Lazăr îi face laudatio Laurei Codruța Kovesi: anunță ce va face în continuare

În acest sens, doresc să reamintesc și afirmațiile neadevărate potrivit cărora, în calitate de procuror membru în Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, aș fi luat decizii în privința unui dizident anticomunist. Cu referire la acest aspect, precizez că rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați, acesta fiind exclusiv atributul instanței de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal din 1969 (îndeplinirea unei fracții minime obligatorii din pedeapsa ce se executa și inexistența rapoartelor de sancționare disciplinară), verificare ce privea toți condamnații penitenciarului care îndepliniseră o parte a pedepsei prevăzută ca fracție obligatorie și care avea un caracter strict juridic..

Instituția liberării condiționate este reglementată relativ similar și în prezent (art. 99 și următoarele din Codul penal și, respectiv, art. 587 din Codul de procedură penală), cu mențiunea că acum verificările sunt efectuate de către judecător.

Precizez că, de-alungul întregii mele cariere profesionale, activitatea desfășurată în calitate de procuror a fost circumscrisă respectării stricte a dispozițiilor legale, fără a fi afectată de influențe de natură politică”, se arată într-un comunicat al PÎÎCJ.