Vezi ce coalitii s-ar putea forma in Parlamentul European Brexitul contribuie în modul cel mai vizibil la o prăbușire a social-democraților europeni, prin pierderea voturilor Partidului Laburist. S&D pierd în total aproape 6% din totalul mandatelor, scăzând de la 25% la 19%. PPE nu este afectat deoarece conservatorii britanici deja făceau parte din grupul eurosceptic al ECR (conservatori si reformiști europeni). ECR pierde mandatele britanice dar compensează prin mandatele prognozate a fi obținute în Polonia de PiS (partid de guvernământ).
Vezi ce coalitii s-ar putea forma in Parlamentul European Prăbușirea sistemului politic tradițional din Franța duce la o pierdere de voturi atât la dreapta (PPE, -3,6%) cât și la stânga (S&D, -6%). În Schimb câștigă ALDE (+4,4%) prin atragerea lui Macron și ENL (+4%) grupul fondat de partidul francez Adunarea Națională, condus de Marine le Pen.
Când vorbim de coaliții, trebuie să înțelegem că Parlamentul European caută să lucreze pe principiul consensului mai degrabă decât prin construcția de majorități. Astfel, tradițional, Parlamentul European este dominat de o mare coaliție între socialiști și populari care, sub o formă sau alta alternează în a da președintele Parlamentului.
În plus, actuala Comisie (Comisia Juncker) are, pe lângă 14 membri PPE și 8 membri S&D, și 5 membri ALDE.
Președintele Comisiei Europene
Pentru poziția de președinte al Parlamentului șansele cele mai mari le are, desigur, PPE, care are cele mai multe mandate. Social democrații ar putea ridica pretenții pe baza cutumelor existente, dar deja nu mai pot discuta de la egal la egal cu PPE ci puterea lor parlamentara este undeva la mijloc intre PPE și ALDE.
Președintele Comisiei va fi cel mai probabil tot un reprezentant PPE, deși este de așteptat ca ALDE măcar să discute o alianță cu socialiștii pentru a numi pe cineva din afara popularilor. Președintele Comisiei este numite de Consiliul European, compus din șefi de stat și de guvern, dar trebuie validat de Parlament.
În ceea ce privește membrii Comisiei, aceștia sunt numiți de guvernele naționale, deci reflectă mai degrabă alegerile legislative la nivel național și guvernele rezultate din acestea. Astfel, Italia și Polonia ar putea numi câte un comisar mai puțin favorabil integrării europene. Va fi sarcina șefului Comisie să navigheze între presiunile acestora și dorințele unui Parlament care rămâne euro-optimist.
Dar să privim spre majorități. Marea coaliție tradițională între populari și socialiști scade sub 50% din mandate iar suma partidelor care dau actuala comisie scade și ea de la un confortabil 63% la 58%. Dar Verzii pot fi și ei incluși într-o mare coaliție pro-europeană, ceea ce ar urca scorul la 65%. Asta fără să socotim că există candidaturi din partea unor partide noi care se vor afilia și ele, cel mai probabil, la grupurile existente. Partidele eurosceptice, în schimb, nu ating decât 30% iar diferențele ideologice între ei sunt destul de mari.
Dacă ar fi să luăm în serios separarea pe axa stânga dreapta, vedem cum stânga europeană, chiar în alianță cu centrul (descris aici ca ALDE) nu ar atinge decât 47%. Dreapta ar atinge singură 48% iar împreună cu centrul 62%. Dar toate aceste combinații sunt extrem de greu de realizat în practică deoarece ar însemna să punem laolaltă partide pro-europene, pro-integrare, relativ centriste cu partide radicale anti-europene (sau cel puțin extrem de critice la adresa UE).