Gheorghe Stan, inspectorul-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că înregistrarea apărută în presă, în care inspectorul Focică îi mărturiseşte că ar fi fost presată să plece din echipa de control de la DNA, este reală, deşi cea din urmă a negat-o ulterior. De asemenea, Stan anunţă că după dezvăluirile lui Vlad Cosma, Inspecţia Judiciară are trei lucrări în cazul DNA Ploieşti.

Redăm integral interviul cu Gheorghe Stan, inspectorul-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare:

Reporter: Spuneaţi că aţi încercat să fiţi o prezenţă discretă în spaţiul public, dar nu pot să nu vă întreb despre acea înregistrare care a apărut anul trecut şi care v-a plasat în centrul atenţiei. Acolo, doamna inspector Focică vă spunea despre presiunile care s-ar fi exercitat asupra sa, în contextul controlului de la DNA. A avut loc acea discuţie, pentru că doamna Focică a negat acea discuţie ulterior? Dacă da, cine ar fi făcut presiuni asupra sa şi de ce?

Gheorghe Stan: Este un subiect delicat, nu îmi face mare plăcere să discut despre el, însă trebuie să recunosc că a existat această discuţie între mine şi colega mea, doamna inspector Mihaela Focică, şi este reală. Însă de la bun început, vreau să menţionez că înregistrarea nu a fost destinată publicităţii sub nicio formă. Inspecţia Judiciară a transmis această înregistrare numai instituţional, către membrii Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dovedi veridicitatea susţinerilor noastre. Însă, având în vedere că există două plângeri penale formulate împotriva mea, mă abţin să fac comentarii pe această temă. În situaţia în care voi fi invitat de către organele abilitate, o să dau atunci explicaţiile necesare. Ce pot să spun e că în acel context era de datoria mea să iau atitudine şi adevărul trebuia spus chiar cu preţul afectării dreptului meu la imagine. Am 20 de ani de carieră şi în toată această perioadă nu am fost implicat în asemenea situaţii. În acelaşi timp trebuie să recunosc că nu m-am întâlnit cu astfel de comportamente în activitatea mea profesională. Am putut constata cu toţii evidenta lipsă de interes pentru conţinutul înregistrării. În schimb, am observat extrema curiozitate atunci când vine vorba despre cum a fost realizată înregistrarea. De ce? Întrebarea este evident retorică.

Tot în contextul acestui control de la DNA, în faţa Secţiei pentru procurori a CSM, dumneavoastră aţi spus că o astfel de situaţie, adică scindarea unei echipe, neregulile menţionate, nu aţi mai întâlnit în 20 de ani de carieră. Cum vă explicaţi faptul că nu a fost respectat regulamentul şi în prezent cum este atmosfera din Inspecţia Judiciară după acel eveniment?

Ceea ce a început ca un demers normal al Inspecţiei Judiciare, respectiv un control de fond obişnuit, se pare că s-a transformat în ceva inedit, pe fondul unei mediatizări excesive. Este adevărat, despre ce s-a întâmplat în acea perioadă s-a discutat şi în interiorul Inspecţiei Judiciare. Despre modalitatea de efectuare a controlului şi atitudinea unor inspectori judiciari din cadrul echipei care a efectuat acest control la Direcţia Naţională Anticorupţie, mi-am exprimat punctul de vedere în corespondenţa transmisă CSM, cât şi direct, în cadrul şedinţei publice pe care am transmis-o Consiliului în octombrie 2017, în care eu şi o parte din colegi şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la modalitatea de efectuare a acestui control. Unii dintre inspectorii care au făcut parte din echipa de control au refuzat comunicarea directă atât cu subsemnatul, cât şi cu inspectorul-şef, tocmai pentru a continua practicile neconforme cu normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie judiciară. O problemă gravă a fost aceea a modului de verificare de către inspectori a dosarelor care se aflau în lucru la procurorii DNA. Dacă în toate controalele se verifică dosarele în materialitatea lor, nu este posibil să faci o excepţie în această situaţie şi să motivezi în cuprinsul raportului numai ceea ce îţi prezintă procurorul de caz, adică o fişă a dosarului, fără să verifici efectiv acele susţineri ale procurorului controlat. Pot să vă spun că atmosfera în Inspecţia Judiciară este una normală de lucru, cazul despre care v-am vorbit fiind unic în istoria instituţiei noastre. Dar în acest context, chiar aş vrea să le mulţumesc colegilor inspectori care au rămas ataşaţi valorilor promovate de către Inspecţia Judiciară, de respectare a legii şi a regulamentului.

Cum este relaţia cu doamnele inspector care s-au abătut de la regulament, cum spuneţi dumneavoastră?

Lucrăm instituţional. Îşi exercită atribuţia conform legii şi regulamentului, sunt inspectori în funcţie, soluţionează lucrărilor repartizate, iar acestea îmi revin mie spre avizare, conform ordinului inspectorului-şef, pentru că eu am în coordonare Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru procurori.

Cu procurorul-şef al DNA aţi discutat imediat după acea înregistrare sau după controlul de la DNA? Sau chiar în ultima perioadă?

Nu e o stare de ură, nu e nicio stare de genul acesta între noi. Ne-am întâlnit când am avut ocazia, am discutat – nu despre aceste subiecte, dar asta nu înseamnă că trebuie să existe o atmosferă de animozitate, de ură între mine şi doamna procuror-şef. Dânsa şi-a exercitat atribuţiile prevăzute de lege şi de regulamentul de organizare a DNA, a şi apreciat la momentul respectiv – este punctul dânsei de vedere. Noi ne-am exprimat un punct de vedere instituţional, iar Secţia pentru procurori a decis.

Să vorbim despre relaţia între CSM şi Inspecţia Judiciară. În ultima perioadă, suntem martorii unor tensiuni între cele două instituţii şi aici punctul culminant a fost formularea de către Inspecţie a acelei plângeri faţă de hotărârea de adoptare a raportului întocmit după controlul de la DNA. Plângerea Inspecţiei a fost respinsă de Secţia de procurori a CSM. Aţi mai întâlnit o astfel de situaţie? Care sunt următorii paşi pe care îi va face Inspecţia în această privinţă?

Nu este un demers inedit, în ultima perioadă, Inspecţia a mai contestat decizii sau hotărâri ale CSM, dintre care aş aminti pe cea prin care s-a modificat Regulamentul de organizare a concursurilor pentru accederea în funcţia de inspector judiciar sau cea prin care contestăm tergiversarea declanşării unui astfel de concurs de către plenul CSM. Noi am apreciat că demersul nostru este unul legitim, fapt confirmat ulterior şi de instanţele judecătoreşti prin hotărârile pronunţate.

Ca să revin la întrebare, noi am contestat acea hotărâre a Secţiei pentru procurori, ce viza controlul la DNA, din motivele pe care le-am făcut publice, unul dintre ele fiind acela că au fost eliminate anumite constatări faptice din cuprinsul raportului de control. Aşa cum spunea şi inspectorul-şef la bilanţul instituţiei de anul acesta, dacă acceptăm că cineva poate să intervină în acest mod brutal în conţinutul unui raport, se pune întrebarea legitimă cine este autorul unui raport de control? Cel care îl întocmeşte sau cel care, potrivit legii este chemat să-l aprobe? Pot să confirm că, în acest moment, există înregistrată pe rolul instanţei de contencios administrativ o acţiune a Inspecţiei Judiciare prin care contestăm hotărârea Secţiei pentru Procurori a CSM, de aprobare a raportului de control al DNA. Am făcut acest demers pentru că, în opinia conducerii, acest precedent este unul periculos pentru independenţa Inspecţiei Judiciare, cât şi a inspectorului judiciar.

Cum vă explicaţi faptul că, totuşi, CSM a respins plângerea Inspecţiei?

Noi am făcut o plângere prealabilă, ne-am exprimat punctul de vedere acolo, Secţia a respins plângerea ca inadmisibilă, am şi primit răspunsul. Acum urmează ca instanţa de judecată să decidă.

Dumneavoastră veţi fi cel care va merge în instanţă să expuneţi punctul de vedere?

În principiu, cred că o să merg eu, dacă inspectorul-şef mă deleagă.

Ce puteţi să spuneţi despre cazul privind tergiversarea dosarului lui Eugen Stan, poliţistul acuzat de agresiune sexuală?

Cunoaştem acest clişeu, că am fi „Cooperativa Nufărul”. Vreau să vă spun că această percepţie este una falsă. Suntem conştienţi de statutul nostru, de instituţie de control şi de faptul că aşteptările nu coincid de fiecare dată cu concluziile noastre. Tocmai de aceea am luat decizia ca în aceste cazuri mediatizate de către mass media să oferim mai multe detalii faţă de obicei, pentru a arăta pe ce raţionamente s-au fundamentat aceste soluţii ale inspectorilor judiciari. Referitor la acest caz, aşa cum am prezentat şi public, da, s-au constatat anumite disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte ritmicitatea efectuării actelor de urmărire penală într-un dosar şi în exercitarea supravegherii activităţii organelor de cercetare penală. Însă, inspectorii judiciari au constatat că acestea au fost cauzate în principal din motive obiective, este vorba de volumul crescut de activitate, cât şi despre deficitul major de personal, atât la nivelul parchetelor, cât şi la nivelul organelor de cercetare penală. În ceea ce priveşte tergiversarea anumitor cauze, vreau să precizez că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei abateri disciplinare, trebuie identificate acele acţiuni sau inacţiuni ale procurorului, neconforme cu îndatoririle personale. Or, aici nu se punea problema unui dezinteres repetat şi culpabil al procurorului în soluţionarea cu celeritate a acestei cauze penale. Pe de altă parte, volumul de activitate al judecătorilor şi procurorilor este un subiect care revine periodic în discuţia publică şi avem acum şi un exemplu al efectelor acestui volum, de multe ori inuman al magistraţilor.

Dar despre cazul procurorului DNA, Alexandra Lăncrănjan? S-a scris că Inspecţia Judiciară s-a autosesizat şi a demarat proceduri prealabile în urma unor informaţii potrivit cărora procurorul ar fi participat la anumite evenimente unde ar fi fost şi politicieni. Aţi finalizat verificările în acest sens? Dacă da, care au fost concluziile?

În acest moment, pot să vă confirm că s-au finalizat verificările prealabile. Trebuie să precizez înainte de a spune care au fost concluziile, că Inspecţia Judiciară nu s-a sesizat pentru că au apărut informaţii în mass media că doamna procuror a participat la o reuniune unde erau şi politicieni, ci pentru că informaţiile publice au vizat participarea doamnei procuror la o conferinţă care avea caracter politic. Probabil a fost o confuzie a jurnaliştilor pentru că în acea perioadă au fost mai multe relatări privind activitatea sau conduita doamnei procuror. A existat o diferenţă de opinie între inspectorul de caz şi inspectorul-şef care, potrivit legii, este chemat să avizeze lucrarea. Inspectorul de caz a apreciat că nu există indicii cu privire la existenţa unei abateri disciplinare, reţinând, printre altele, că doamna procuror Lăncrănjan nu a participat la această conferinţă în calitate de procuror al DNA. Dimpotrivă, inspectorul-şef a apreciat că aceste indicii există, explicând pe larg în nota pe care a ataşat-o la rezoluţie, punctul său de vedere. Puţini ştiu însă că inspectorul-şef, la momentul actual, conform legii, nu are posibilitatea să desfiinţeze rezoluţiile de clasare date de către inspectorul judiciar în faza verificărilor prealabile. Spre deosebire de faza cercetării disciplinare, unde există această posibilitate a inspectorului-şef, care poate infirma soluţia şi care poate da o soluţie total opusă faţă de cea pe care a dat-o inspectorul judiciar de caz. Concluzia e că nu există vreo abatere disciplinară care i se poate imputa doamnei procuror.

Citeste si...  Ambasadorul Palestinei, rechemat la Ramallah

Puteţi să îmi vorbiţi şi despre cazul „Shanghai”? Înţeleg că Inspecţia Judiciară a clasat dosarul, de ce?

Aici, chestiunile sunt mai simple. Inspectorii judiciari au constatat că a intervenit prescripţia răspunderii disciplinare. În această cauză, vorbim de dosare care au fost instrumentate în cursul anului 2009 şi, practic, o posibilă tragere la răspundere disciplinară ar fi putut fi analizată până spre finele anului 2011. Acest lucru înseamnă că şi, dacă acele fapte au fost comise, vorbim de abateri disciplinare, nu de dosarul de fond. De exemplu, dacă dosarul a fost instrumentat corect din punct de vedere procedural, nu mai poate fi angajată răspunderea disciplinară, întrucât legea 317/2004 republicată privind CSM este clară şi precizează că acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de doi ani de la data comiterii faptei. Aş vrea să fie clar pentru oricine că, în acest caz, Inspecţia nu a susţinut că procurorii au procedat sau nu corect, ci a constatat că există o cauză care înlătură răspunderea disciplinară.

Cum vede Inspecţia Judiciară decizia Înaltei Curţi privind cazul familiei Cosma, având în vedere faptul că Vlad Cosma a venit de multe ori la Inspecţie şi a adus dovezi care – spune el – arată că dosarul lui a fost fabricat? Soluţia a fost una surprinzătoare.

Şi domnul inspector-şef menţiona, tot la bilanţul instituţiei de anul acesta, că ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu deteriorarea încrederii în justiţie pe fondul numărului ridicat de informaţii apărute în spaţiul public privind un pretins mod în care s-ar fi desfăşurat activitatea de urmărire penală în anumite cauze. Apariţia acestor înregistrări are, fără doar şi poate, un efect negativ la nivelul încrederii în justiţie. De aceea este şi rolul Inspecţiei, de a clarifica aceste aspecte. Ca să revin, aşa cum am şi anunţat săptămâna trecută, în una dintre lucrări se începuse deja cercetarea disciplinară, şi pot să vă spun că, de atunci, în alte două lucrări s-a demarat această procedură. Acest lucru înseamnă că inspectorii judiciari au identificat indicii cu privire la săvârşirea unor abateri disciplinare, însă nu înseamnă că s-a stabilit vreo vinovăţie în sarcina vreunui procuror. La finalizarea cercetării disciplinare, în funcţie de rezultatul verificărilor, inspectorii pot să dispună fie admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea Secţiei pentru procurori în materie disciplinară a CSM, fie respingerea sesizării în cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

În audierile comisiei de control de la SRI, au fost multe persoane care au vorbit despre ingerinţele Serviciului în justiţie. De exemplu, fostul secretar de stat, Ovidiu Puţura, a vorbit despre metoda Coperta, care ar fi plasat anumite dosare la anumite complete de judecată. Altcineva a mai spus că SRI se implică în dosare până la stabilirea unei sentinţe definitive dorite. Dumneavoastră, ca om din sistemul judiciar, cum vedeţi aceste declaraţii? Dacă sunt reale, cât de periculoase sunt aceste ingerinţe în justiţie?

În situaţia în care aceste protocoale pe care eu nu le ştiu, nu putem să facem alte discuţii, dacă nu cunoaştem conţinutul lor. Dar dacă ele sunt făcute în baza legii şi a regulamentelor care le organizează activităţile, atunci nu văd niciun fel de probleme.

Dar cum vedeţi declaraţiile persoanelor care au fost în comisia de control de la SRI?

Având în vedere că ceea ce s-a susţinut, atât în faţa comisiei speciale, cât şi în spaţiul public ar putea atrage anumite indicii de abateri disciplinare sau de fapte penale, daţi-mi voie să mă abţin, pentru că ar exista posibilitatea ca pe viitor să facem şi noi verificări pe aceste teme. Nu aş vrea discut acum, la momentul acesta.

Însă ar putea exista pericolul ca desecretizarea protocoalelor încheiate între Parchet şi SRI să ducă la anularea unor sentinţe din instanţă, dosarele acestea fiind construite pe baza protocolului?

Suntem mult prea departe, totuşi.

Ce puteţi să spuneţi despre starea disciplinară în ceea ce priveşte activitatea procurorilor şi ce vulnerabilităţi sunt întâlnite la nivelul parchetelor?

La nivelul anului 2017, pentru că aici Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru procurori pe care o coordonez a avut repartizate 2.061 de lucrări, adică 1.860 de lucrări noi, iar 201 reveniri la sesizările anterioare. Datele statistice aferente perioadei 2015-2017 relevă o creştere uşoară a lucrărilor noi, de la 1.814 în 2016, la 2.860 în 2017 şi însoţită de o diminuare a numărului de reveniri de la 247 în 2016, la 201 în 2017.

Despre starea disciplinară, pot să vă spun că în anul de referinţă inspectorii de la această direcţie au dispus cercetarea disciplinară în 17 cauze, trei înregistrate în cursul anului 2016, la finele acestui an şi finalizate la începutul lui 2017 şi 14 în 2017. Două lucrări au fost conexate. Sesizările care formează obiectul acestor lucrări au vizat 19 procurori, unul dintre aceştia fiind cercetat în cinci lucrări distincte. În nouă lucrări, Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu, iar în celelalte opt, sesizările au fost formulate de către persoane interesate. Cercetările disciplinare au vizat 43 de fapte, pentru care existau indicii în sensul întrunirii elementelor constitutive ale unui număr egal de abateri disciplinare. Primele trei locuri, într-o clasificare numerică a acestor abateri, au fost ocupate de cele prevăzute la 99 litera e din Legea 303/2004, este vorba de 14 abateri, apoi 99 litera a, e vorba de 7 şi 99 litera m din aceeaşi lege, respectiv şase cazuri.

În cinci cazuri, sesizările privind procurorii cercetaţi disciplinar, mai puţin unul, faţă de care au existat sesizări multiple ce au format obiectul mai multor lucrări au fost respinse, restul de 13 fiind admise. În 2018, în cadrul procedurilor de confirmare a rezoluţiilor de admitere a sesizării, una dintre acestea, privind doi procurori , au fost infirmate şi, ca atare, sesizarea a fost respinsă.

În privinţa procurorului faţă de care s-au efectuat cercetări disciplinare multiple, inspectorii de caz au respins sesizarea pentru o lucrare şi au admis sesizările în alte patru lucrări. Până în prezent, au fost soluţionate opt acţiuni disciplinare de către Secţia pentru procurori a CSM, dintre acestea, patru au fost admise, aplicându-se trei sancţiuni cu avertismentul şi una cu excludere din magistratură, două acţiuni disciplinare au fost respinse, iar cu privire la una s-a constatat nulitatea absolută. Soluţiile nu sunt definitive, iar toate celelalte acţiuni disciplinare despre care am vorbit sunt în curs de soluţionare.

Referitor la disfuncţionalităţile şi vulnerabilităţile constatate, în cazul parchetelor, ca urmare a controalelor efectuate de către inspectorii judiciari în cursul anului 2017, la mai multe unităţi, aş putea reţine atenţia cu câteva mai importante.

Am reţinut în primul rând o comunicare deficitară între procurorii cu funcţii de conducere de la nivelul structurilor Ministerului Public, dar şi între procurorii cu funcţii de conducere şi ceilalţi procurori din cadrul unităţilor de parchet şi personalul din subordine. De asemenea, s-a constatat o monitorizare formală fără luarea unor măsuri organizatorice efective pentru impulsionare a soluţionării cauzelor mai vechi care, faţă de 2016, din păcate, au crescut simţitor. De asemenea, în numeroase cazuri s-au identificat situaţii în care nu a fost efectuată o supraveghere eficientă a organelor de cercetare penală de către procurori, cu efecte negative asupra celerităţii soluţionării dosarelor penale. S-a constatat nerespectarea unor prevederi regulamentare care fără să constuie abateri disciplinare, afectează bunul mers al activităţii parchetelor şi, de asemenea, realizarea în parte a obiectivelor propuse prin programele de activitate, având drept consecinţă o superficialitate în exercitarea atribuţiilor de verificare şi control a activităţii unităţilor de parchet.

Puteţi să îmi menţionaţi parchetele?

Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru procurori a efectuat verificări privind eficienţa managerială la 15 unităţi de parchet: cele două unităţi centrale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi DNA, structura centrală. De asemenea, mai sunt Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, cu unităţile din circumscripţia teritorială, este vorba despre Parchetul Tribunalului Harghita şi Parchetul Tribunalului Timiş. De asemenea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Topliţa, Reghin, Sighişoara, Târnăveni, Galaţi, Târgu Mureş. Au fost efectuate şi controale tematice şi de remediere a unor deficienţe constatate ca urmare a unor controale anterioare. Acestea au fost dispuse de către Secţia pentru procurori a CSM.

În câteva luni, se va încheia mandatul dumneavoastră de inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare. La final de mandat, cum vedeţi activitatea procurorilor, mai ales în contextul acuzaţiilor lansate în spaţiul public la adresa lor?

Eu zic că nu ar trebui să generalizăm. Dacă ne uităm obiectiv, este vorba de cazuri izolate pe care Inspecţia Judiciară, la momentul actual, le verifică. În general, având în vedere acţiunile disciplinare pe care le-am promovat în cursul anului 2017, procentul este extrem de mic. Ceea ce înseamnă că judecătorii şi procurorii din această ţară îşi exercită atribuţiile de serviciu cu dăruire, obiectivitate şi imparţialitate. Eu, totuşi, doresc să transmit acest mesaj opiniei publice că judecătorii şi procurorii din această ţară – majoritatea îşi fac treaba.

Ce veţi face în continuare după finalizarea mandatului?

Eu am mandat de inspector judiciar până la finele anului 2021, ca atare, la momentul actual vă pot spune că după septembrie, voi trece la activitatea de inspector judiciar, care este una onorabilă şi de care mi-e dor.

(interviu realizat de Mihaela Gîdei)