Un Sclav Lihnit
Ma irita, scarbeste, imi vine sa vomit, sa ma dau cu capul de pereti, cand aud fie si din greseala, pe la televizor sau radio, nume ca Basescu, Kovesi, Daniel Morar, sau alte nume cu origini de animale sau legume din politica romanesca. Mai trist este ca atunci cand te saturi, cand ti se baga pe gat asemenea specimene te sufoci, si ca sa scapi preferi sa nu te mai intereseze. Atunci cand nu te mai intereseaza le dai satisfactie si atunci pot sa faca ce vor, cum vor.
Pana acum s-a facut ce s-a vrut, intreaga gloata politica calcand in picioare, strivind si flegmand peste mine, peste tine, peste copiii tai, peste parintii mei, ai tai, ai nostri, in frunte cu Traian Basescu. Practic romanizarea nu a incetat sa se dezvolte in cea mai gretoasa forma posibila, noi toti fiind aruncati in mijlocul arenei Colosseum-ului, mancati de lei, in timp ce restul claselor se uita, iar Base’ sta cu Morar si Kovesi in stanga, respectiv dreapta lui, si comanda, degetul in sus sau in jos, o sa traiasca sau o sa moara.
Nu pot sa cred faptul ca sunt aduse dovezi palpabile, clare, la obiect, in fata tuturor, pe la tv, in presa sau in justitia care ramane chioara in continuare si nu cade nici un cap de capusa. Pai de ce stramosii nostri au mai purtat razboaie pentru delimitarea teritoriilor, cucerirea lor, implicit dezvoltarea civilizatiei ? De ce au murit, asasinati desigur, atatia sustinatori ai drepturilor omului si adevarati parinti ai viitorului copiilor nostri? Ce sens mai au societatea sau statul de drept, daca totul nu este decat o conspiratie mondiala ( vezi solii din SUA ajunsi in tara vara trecuta, la brat cu Merkel) si orice se poate manipula si modela dupa bunul plac al liderilor?
Totul este atat de anapoda incat comenzile ce vin de sus ajung sa fie vizibile, fiind facute si la tv, in direct la vreo cartita de televiziune. Unde este glasul ce surzea urnele vara trecuta? Unde este glasul celor 7 milioane si jumatate? A amutit ? A ajuns ca un sclav lihnit, resemnat si saturat de toata scena politica din Romania si din tara, unde poti sa faci puscarie doar iesind din casa si mergand sa iti cumperi o paine, sa aiba si ala mic de dimineata, cu putin gem eventual?
Este trist, si daca dormim in continuare, sa nu aiba nimeni pretentia ca nu am fost avertizati, ca nu am putut sa facem nimic, ca am fost constransi, ca nu a vazut nimeni nimic. Cand de fapt totul este alb pe negru, Trebuie doar sa iti pese, dar cum mintile multor romani s-au umplut de mici si baclava, stomacul cu pet-uri de bere, atunci ne meritam soarta.
In rest, la vie en rose!