Născut cu un dar aparte, Sabrin Sburlea nu a reuşit să confirme aşteptările şi s-a pierdut în Germania: şofer „personal”, spun cunoscuţii
Iunie 2009. FC Braşov domină autoritar pe Dinamo şi cîştigă pe terenul „cîinilor”, iar marea rivală, Steaua, convinsă de evoluţiile constant bune ale lui Mihai Roman şi Sabrin Sburlea, decide să demareze tratativele pentru acontarea celor două speranţe. „Sburlea vine la Steaua din vară, m-am înţeles pentru el cu Neculaie”, decreta Becali. Numai că preţul piperat cerut de cuplul Dinu Gheorghe – Ioan Neculaie, două milioane de euro, face ca negocierile dintre părţi să fie, pînă la urmă, sistate. „Perlele” ardelenilor ajung totuşi în Bucureşti, tot pe linia tramvaiului 41, însă „coboară” la Crîngaşi şi se duc Giuleşti. În timp ce Mihai Roman confirmă şi ajunge la Toulouse, în prima ligă franceză, drumul lui Sburlea în fotbal devine abrupt. În jos, din păcate, nu în sus…
La doar 20 de ani, jucătorul care era privit ca una dintre speranţele fotbalului românesc, alături de Ionuţ Dobroiu, se cufundă în mediocritate. După doi ani în care şi-a atras huiduielile şi antipatia fanilor rapidişti, tînărul din Sîmnicolaul Mare decide să îşi facă bagajele şi să o ia spre Vaslui, „El Dorado” fotbalului românesc pînă în urmă cu un an. „Regretul meu e că George Copos nu m-a lăsat să plec în Germania, nu mai contează echipa. Cîştigau toate părţile, aşa nu a mai beneficiat nimeni de oferta nemţilor”, rememorează, printre suspine şi regrete, fotbalistul ajuns la 25 de ani. La începutul anului curent, haosul din Moldova, care a destrămat formaţia lui Adrian Porumboiu şi Ciprian Damian, l-a făcut din nou pe Sburlea să îşi facă bagajul. Destinaţia, de această dată, a purtat amprenta visului neîmplinit, Germania. Iar de la graniţa cu Austria, povestea se împarte în două părţi: versiunea jucătorului şi cea a apropiaţilor.
S-a lăsat de fotbal!? „E şofer!”
Colaboratorii şi apropiaţii din fotbal ai lui Sburlea susţin, toţi, o singură variantă, relatată pentru FANATIK, că fostul atacant al Rapidului şi al Vasluiului a decis, la doar 25 de ani, să renunţe la cariera de jucător profesionist şi să devină şofer „personal”. „A fost talent, mare talent, păcat că s-a lăsat. Bine, copilul a şi avut probleme la ligamentele piciorului stîng. S-a operat, a revenit pe teren, a jucat cît a jucat, dar problema a recidivat şi, normal, a intrat într-un con de umbră. Văzînd că nu reuşeşte să revină şi, ţinînd cont şi de problemele care au fost la Vaslui, a decis să plece în Germania la clinica unei rude, unchi mi se pare. Lucrează acolo ca şofer, îşi ajută rudele. Nu se pune problema să fi revenit în fotbal, deşi poate joacă prin eşaloanele inferioare, cele de amatori”, precizează colaboratorii de la echipa moldoveană. Varianta acestora este susţinută şi de Ciprian Damian, ultimul proprietar al echipei din Moldova. „Nu mai ştiu nimic de Sabrin Sburlea, am înţeles doar că a decis să plece în Germania. Au fost ceva probleme cînd a plecat, nu şi-a luat toţi banii de la patronul echipei. Nu cred că mai joacă fotbal, nu mi-a venit nici o cerere pentru cartea verde. Poate evoluează la amatori. Sincer, îi doresc tot binele din lume, este un băiat cuminte”, a precizat Damian pentru FANATIK.
După lungi căutări, FANATIK a reuşit să stea de vorbă cu jucătorul în cauză. Pe un număr de Germania. Rămîne uimit de ştire şi cuvintele îi ies greu, nu doreşte să mai dialogheze cu nimeni, dezamăgit de modul în care a fost tratat în fotbalul românesc. „Nu sînt Messi, nici nu am arătat multe lucruri în fotbalul profesionist, sînt conştient că puteam mult mai multe, dar mi s-au întîmplat prea multe ca să mai fiu deschis faţă de oameni”, sînt primele cuvinte ale fotbalistului. După o tăcere de cîteva secunde, decide să vină cu completări. „Sînt scîrbit de ceea ce mi s-a întîmplat în fotbalul românesc. Nu vreau să dezgrop trecutul, ce a fost a fost, dar nici nu mă gîndesc să mă las de fotbal”. Normal, survine curiozitatea, unde joacă şi cum s-a adaptat fotbalului german. Sburlea preferă să lase o umbră de mister. „Nu contează, vă spun doar că nu mă las de fotbal, e o tîmpenie. Nu sînt în prima ligă, dar joc în Germania. Vă mulţumesc, nu mai pot să vorbesc”, închide Sabrin şi dialogul, şi telefonul.