DNA a aflat cât costa o semnătură pentru trecerea unei Hotărâri de Guvern pe timpul lui Emil Boc. De-a lungul timpului s-a vorbit că pentru cumpărarea de influență în Guvernul Boc se dădeau zeci de milioane de EURO.
Acdste lucruri au fost dezvăluite de un înalt demnitar și s epare că amănuntele au fost povestite cu lux de amânunte iar presiunile se făceau atât din partea lui Emil Boc, dar și din partea miniștrilor Adriean Videanu, Vasile Pușcaș, Gheorghe Pogea, Ilie Sârbu, Mircea Geoană, Dan Nica.
Mai mult, cel care a povestit aceste lucruri a spus că i s-au oferit 3.000.000 de EURO drept mită pentru semnarea unui document.
Cele povestite de martor au legătură cu dosarul lui Ioan Niculae. Din documentarea procurorilor a reieșit că în perioada 2008 – 2009, omul de afaceri deținea circa 90% din producţia internă de îngrăşăminte. Deși avea tot felul de facilităţi care îi permiteau să scadă costurile de producţie (a se vedea gazul ieftin), produsele finite – îngrăşămintele aveau preţuri suficient de mari încât să nu fie competitive în raport de alţi producători internaţionali. Astfel, la nivelul anilor 2008 – 2009, combinatele din cadrul Grupului INTERAGRO acumulaseră în stoc, o cantitate foarte mare de îngrăşăminte pentru care se căuta o piaţă de desfacere la preţuri care să asigure şi obţinerea de profit.
Din dorința de a scăpa de îngrășăminte, Ioan Niculae s-a gândit să influențeze oameni din mediul guvernamental pentru a obține și alte facilități astfel încât să poată vinde cantitatea de îngrăşăminte de pe stoc. Acesta urmărea să determine aprobarea unei Hotărâri de Guvern – HG, prin care fermierii, agricultorii români care avea culturi, să primească de la statul român bonuri valorice pentru achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă controlată de INTERAGRO.
Conform planului gândit de omul de afaceri, cu ajutorul acestei hotărâri, statul îl ajuta să scape de toate îngrășămintele.
”Relatările martorului YYYY sunt importante şi din perspectiva sincerităţii acestuia, acesta fiind unul dintre cei care, alături de alţi funcţionari din cadrul Ministerului Agriculturii, s-au opus constant proiectului de act normativ care ar fi favorizat interesele economice ale omului de afaceri Ioan Niculae.”, susțin anchetatorii.
Pentru punerea în aplicare a acestui plan, s-au făcut presiuni asupra martorului pentru a găsi soluții astfel încât să fie promovat actul normativ care l-ar fi favorizat pe patronul INTERAGRO, Ioan Niculae.
Martorul a spus că a fost abordat de Said Baaklini (n.a. cel capacitat de Ioan Niculae să găsească soluții la nivel guvernamental) în cursul lunii martie 2009. Baaklini i-a spus că dacă va rezolva, va primi din partea lui Ioan Niculae, el şi cine se va implica, suma de 3.000.000 euro.
”Este importantă relatarea explicită a martorului YYYY care este ferm în a-l indica pe Ioan Niculae ca fiind cel din spatele presiunilor şi încercărilor de corupere, pentru promovarea actului normativ prin care se acordau subvenţii la îngrăşăminte.”, arată procurorii DNA.
Iată ce a relatat martorul care a stat de vorbă cu procurorii.
”La începutul anului 2009, la nivelul Ministerului Agriculturii şi ulterior la nivelul Guvernului, s-au demarat discuţii în legătură cu promovarea unui proiect de act normativ prin care să fie subvenţionată achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă.
Cunosc că asemenea discuţii s-au purtat şi în cadrul structurilor de partid ale PSD însă nu cunosc amănunte întrucât nu eram un participant în asemenea structuri. Îmi amintesc că asemenea discuţii au fost purtate într-o şedinţă pregătitoare în biroul vicepremierului Dan Nica, şedinţă coordonată de preşedintele PSD de la acel moment, Mircea Geoană. Concluzia acestei şedinţe era în sensul promovării unui asemenea proiect de act normativ.
În virtutea atribuţiilor mele din cadrul Ministerului Agriculturii am fost însărcinat să găsesc soluţiile pentru care finanţarea acestui proiect de HG să fie realizată din fonduri europene. Această însărcinare am primit-o din partea ministrului de resort, Ilie Sârbu.
După discuţiile preliminare cu reprezentanţii de la Reprezentanţa României, s-a concluzionat că o asemenea subvenţie se încadrează ca fiind ajutor de stat ceea ce nu este agreat de Uniunea Europeană.
I-am adus la cunoştinţă acest aspect ministrului Ilie Sârbu care a insistat să mergem la CE să negociem şi apoi să găsim altă soluţie.
În acest sens au fost stabilite mai multe întâlniri la nivelul Comisiei şi chiar din debutul acestor discuţii s-a ajuns la concluzia că o asemenea subvenţie pentru îngrăşăminte reprezintă ajutor de stat iar România riscă o procedură de infringement.
Cu toate acestea, în discuţiile de la nivelul Guvernului, nu se accepta această situaţie şi se solicitau alte soluţii. În acest context am fost apostrofat de către premierul Emil Boc şi i-a solicitat ministrului Puşcaş să preia negocierile.
După ce am fost apostrofat de premier, un alt membru al Guvernului, ministrul Pogea a fost foarte vehement în a combate poziţia mea şi m-a criticat spunând că ar trebui găsite soluţii.
După şedinţa de Guvern am fost abordat şi de ministrul Adrian Videanu care mi-a solicitat politicos să îi sprijin în această problemă a subvenţiilor pentru îngrăşăminte.
Cert este că după acest moment, iniţiativa a fost preluată de ministrul Puşcaş care s-a dus şi el la discuţii la CE însă rezultatul a fost similar şi anume că o asemenea subvenţie reprezintă ajutor de stat.
Imediat după ce ministrul Puşcaş a venit cu acelaşi rezultat, Ioan Niculae, patronul Interagro a venit la ministrul Ilie Sârbu.
Nu am participat la discuţiile dintre Ioan Niculae şi Ilie Sârbu însă am fost chemat de ministru care mi-a spus că a fost vizitat de Ioan Niculae şi mi-a cerut să mă duc din nou la Comisia Europeană şi să găsesc alte soluţii.
Cred că aceasta a fost a doua sau a treia deplasare a mea la Bruxelles în acest scop.
La acel moment nu cunoşteam detaliile procesului care stătea în spatele insistenţelor pentru a fi promovat un asemenea proiect de act normativ. Cunoşteam că Ioan Niculae promova într-o formă agresivă necesitatea acestei HG ca formă de susţinere a industriei chimice, acuzând decidenţii politici de falimentarea industriei chimice. Mai mult ameninţa că scoate toţi oamenii în stradă. Despre această formă de presiune îmi relata şi ministrul Ilie Sârbu care îmi spunea că dacă vin 5.000 de oameni în stradă la minister o să mă trimită pe mine să vorbesc cu ei.
În acest context, posibil în luna martie 2009, am fost contactat de Said Baaklini, pe care îl cunoşteam ca urmare a unor cunoştinţe comune, acesta fiindu-mi şi vecin.
Cu această ocazie Said Baaklini mi-a spus că proiectul de HG privind subvenţionarea achiziţiei de îngrăşăminte este foarte important să fie adoptat, că nici ministrul Puşcaş nu a rezolvat deşi îşi luase angajamentul că ve rezolva problema.
Tot în acest context, Said Baaklini mi-a spus că dacă voi „rezolva” problema în două săptămâni voi avea sprijinul întregului Guvern iar Ioan Niculae, patronul grupului Interagro este dispus să plătească 3 milioane euro celui care va rezolva problema. Practic, Said Baaklini mi-a sugerat că ori eu, ori Puşcaş, vom primi de la Ioan Niculae 3.000.000 euro dacă reuşim să găsim soluţia pentru adoptarea acestui act normativ.
I-am spus lui Said Baaklini că este nebun că încearcă să rezolve problema în felul acesta, că nu se va putea trece peste Comisia Europeană şi că oricâţi bani ar da nu vor găsi o soluţie. L-am sfătuit pe Said Baaklini să nu se bage într-o astfel de problemă.
După această încercare de corupere a mea din partea lui Said Baaklini, acesta nu a mai insistat având în vedere răspunsul meu ferm prin care am declinat această abordare, însă la final mi-a spus că voi vedea că problema se va rezolva oricum.
La acel moment mi-a fost clar că în spatele întregului demers pentru promovarea HG privind acordarea de subvenţii pentru achiziţia de îngrăşăminte se afla Ioan Niculae. Mult mai târziu am aflat că firmele lui Ioan Niculae aveau pe stoc o mare cantitate de îngrăşăminte.
Imediat după încercarea de corupere de către Said Baaklini, i-am atras atenţia ministrului Sârbu asupra presiunilor care se exercită în vederea promovării HG privind subvenţiile pentru îngrăşăminte şi i-am explicat în detaliu consecinţele adoptării respectivului act normativ. De altfel, ceea ce i-am spus ministrului Sârbu la acel moment, ulterior s-a concretizat într-o notă internă a Direcţiei Afaceri Interne din cadrul Ministerului Agriculturii din data 12.03.2009.
Această notă din 12.03.2009 a fost întocmită tocmai cu scopul informării şi protejării ministrului de luarea unei decizii sub presiune. Îmi era evident la acel moment că ministrul Sârbu se afla sub presiune având în vedere ordinele pe care mi le dăduse în sensul găsirii unei soluţii pentru promovarea acestui act normativ. De altfel, în toată această perioadă şi asupra mea s-au exercitat diferite forme de presiune, de la afirmaţii prin care se cerea eliberarea mea din funcţie, sugerată fie de premier, fie exprimată direct de Ioan Niculae într-o poziţie publică, până la încercarea de corupere aşa cum am detaliat-o.
Am cunoştinţă că ministrul Sârbu a semnat proiectul de HG privind acordarea subvenţiilor pentru îngrăşăminte, care a şi fost trimis spre avizare la Ministerul Finanţelor Publice, deşi ministrul Sârbu urmare a situaţiei prezentată de mine şi ceilalţi cu care s-a relaţionat în perioada respectivă (funcţionari din cadrul ministerului, ambasador şi funcţionari de la Reprezentanţa României la Bruxelles, etc.), avea reprezentarea că un asemenea proiect nu este în conformitate cu recomandările europene.”, au consemnat anchetatorii.