Coadă la ghişeul cu lumânări!

lumanari

„Aşa cum cei vii provin dintre cei morţi, şi cei morţi provin dintre cei vii”!

Comerţul cu Divinitatea. Se întâmplă în orice biserică, periodic, pentru a celebra o întâlnire cu sacrul… În contextul Bobotezei, de pildă, dragă cititorule, te vei fi aşezând la rând pentru a cumpăra lumânări. Pentru tine, pentru „viii” dragi ţie – dar şi pentru cei, tot dragi ţie, care s-au dus…

Desigur, vei fi împins de la spate de cei care stau la rând; babele vor încerca să-ţi taie faţa pentru a cumpăra lumânări înaintea ta, ca şi cum Dumnezeu ar avea de oferit o cantitate redusă de iertare, pe care, dacă nu o prinzi înaintea celorlalţi, nu o mai primeşti! Aşa cum, mutatis mutandis, se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu, când se făcea coadă la pâine – Trupul Domnului!

Scenariul se derulează în cheia lăsată de Mark Twain în celebrul „Un yankeu la curtea regelui Arthur”: babele îşi dau, cu silă, ochii peste cap în cazul necunoscuţilor cărora vor să le taie faţa (pentru a avea întâietate la ieratea divină de la ghişeul cu lumânări), au o atitudine prietenoasă cu vecinii care s-ar afla, întâmplător, la rând, şi sunt de o slugărnicie unsuroasă faţă de vânzătorul, sau vânzătoarea, de lumânări, care deţine, cum ar veni, Puterea! Puterea „comerţului cu Dumnezeu”, bineînţeles…

Dragă cititorule, nu te supăra pe ei! Sunt mânaţi, fără să ştie, de legi şi scopuri înscrise în fibra speciei din naştere: unitatea este mai mult decât suma elementelor componente, iar „aşa cum cei vii provin dintre cei morţi, şi cei morţi provin dintre cei vii”…