Politic

Trei ani de cînd Dragnea era să-l facă Președinte pe Crin în ciuda lui Ponta

 
29 iulie este ziua in care oamenii, mai ales aceia preocupati excesiv de viata politica si de momentele importante din aceasta, isi vor aminti mereu ca in 2012  Traian Basescu a fost suspendat zic unii, sau nu (ar zice altii), din functia de presedinte al Romaniei. Referendumul din data de 29 iulie 2012 a fost si inca este motiv de controverse si, mai grav, motiv de condamnari in instante.
Mitingul USL din pavilionul central al Romexpo, in Bucuresti
La implinirea a trei ani de la un eveniment important pentru tara, site-ul stiripesurse.ro publica o ampla analiza pe aceasta tema, semnata de Mirel-Valentin Axinte.
Degeaba se dă Victor Ponta în bărci pe facebook la aniversară. El și numai el este principalul beneficiar al nevalidării referendumului din 29 iulie 2012. Sau ar fi trebuit să fie dacă n-o dădea grav și impardonabil în bară în 16 noiembrie 2014. Dar așa e, Dumnezeul politicii dă dar nu bagă și-n traistă.
Putem spune că Liviu Dragnea și-a riscat libertatea  în 29 iulie 2012 pentru a-l face pe Crin președințe de țară și pe sine prim ministru. Numai că nu i-a ieșit. Crin Antonescu a pierdut șansa prezidențială pentru totdeauna și orice noimă politică, Traian Băsescu a rămas Președinte, Victor Ponta a rămas principalul favorit la prezidențiale, stare de grație care l-a ținut pînă pe la prînz, în 16 noiembrie 2014, cînd poporul cu ștampilă i-a făcut lucru nemțesc de rușine politică.
 
Ce se întîmpla dacă lui Dragnea îi ieșeau pasiențele în seara lui 29 iulie 2012 și prezența la vot de peste 50% îl trimitea pe Băsescu la pensie anticipată? În cel mult două luni se organizau alegeri anticipate fiindcă așa cere Constituția. Favoritul prezidențialelor, fără șanse de surpriză, era Crin Antonescu. Era cîștigător sigur la scor. PSD și Ponta nu aveau timp în doar cîteva săptămîni să rupă USL-ul, să justifice în fața electoratului ruptura, să-și anunțe candidatura și să și-l bată pe Crin Antonescu. Dacă a doua zi după referendum BEC-ul anunța o prezență de peste 50% în toamnă Crin Antonescu devenea Președintele României.
 
PDL nu avea contracandidat care să treacă de 15% în primul tur. USL era pe cai mari după victoria de la referendum și după eliminarea lui Băsescu de la președinție.
După alegerile parlamentare din decembrie 2012 noul Președinte ales, domnul Crin Antonescu, desemna premierul din partea USL. Ar fi putut bloca cineva alegerea de premier a lui Crin? Nu prea. Crin Antonescu ar fi avut o dodoloață marjă de manevră. Putea apela la marea uniune a dreptei (care s-a întîmplat în primăvara lui 2014), putea susține un puci în interiorul PSD care l-ar fi scos pe Ponta din joc, putea invoca chiar plagiatul și presiunile internaționale. Ba chiar îi putea reproșa lui Ponta un anumit noncombat, care e real și a existat, la referendum. În decembrie 2012 Crin Antonescu ar fi fost, de departe, cel mai popular politician, așa cum e astăzi Klaus Iohannis. La urma urmei, dacă numea alt pesedist decît Ponta, pe Dragnea, de exemplu, nu ar fi încălcat protocolul. Șefia guvernului rămînea în continuare la PSD.
 
Dar să admitem că în decembrie 2012 Crin Antonescu și Liviu Dragnea nu ar fi încercat o acțiune chiar atît de îndrăzneață împotriva lui Ponta. USL era în momentul său de grație, poporul uselist era în culmea entuziasmului și poporul nu iartă pe cei ce-i strică entuziasmul și rup piciorușele idolilor zilei. Crin nu risca un scandal și îl numea pe Ponta premier iar acesta rămînea făcut sandwich între Președinte și Liviu Dragnea, fără prea mult spațiu de manevră. Președintele Crin Antonescu controla justiția și serviciile, vicepremierul Dragnea controla teritoriul și PSD-ul. La toate acestea se adaugă problemele penale ale premierului. Cele pe care am văzut în acest an că le are. Poate că nu le avea în 2015, poate le avea în 2013 sau 2014.
 
Supraviețuirea lui Băsescu în iulie 2012 se voia temelia viitoarei cariere politice a lui Victor Ponta. N-a fost decît o amînare a sfîrșitului. Ceea ce nu i-a reușit în iulie 2012 lui Dragnea i-a reușit în iulie 2015. Ceea ce i se putea întîmpla în primăvara lui 2013 lui Ponta i s-a întîmplat în primăvara lui 2015.
În vara lui 2012 Ponta s-a emancipat de sub pulpana stăpînului său politic, Traian Băsescu și a cerut, cu forța, o mărire de grad. Băsescu, prins cu degețelele la ușă, a cedat și l-a recunoscut drept egal pe Victoraș. Urma apoi supraviețuirea lui Băsescu pe filiera Ghiță-Udrea și un viitor strălucit pentru ”reformatorii” antibolșevici Ponta-Ghiță-Șova-Udrea-Cocoș și restul.
 
În noiembrie 2014 Victor Ponta devenea Președinte, Liviu Dragnea pățea o nasoală penală (avea deja dosar pentru referendumul din 2012), premier era numit un personaj agreat de Ponta, gen Ghiță sau, poate, un premier de paie, gen Șova, Andronescu sau Rovana. Ponta era practic și Președinte, și Premier, Dragnea era alergat de păroși transpirați pe la Rahova (”Mustăcioară, unde fugi?”), Ghiță și Udrea conduceau Consiliul Planificării Economiei, Isărescu pupa mai multe poale decît acum, Iohannis monta băncuțe în centrul Sibiului iar Crin era pa și pusi, unde e și acum. Numai că lui Victor, Sebi, Elena și echipa li s-a întîmplat nenorocirea din 16 noiembrie 2014. Și astfel Liviu Dragnea își vede măcar un sfert de vis cu ochii. Nu e la fel de puternic cum ar fi fost dacă la Cotroceni venea Crin în toamna lui 2012 dar are PSD-ul pe mînă și colegul Victor e cu un genunchi în groapă.”
 
blank