”Astfel vor fi cei de pe urmă întîi” (Evanghelia după Matei)
Dialog în noapte cu un medic de la ”Urgență” Floreasca.
Veți recunoaște stilul franc al doctorilor.
Povestește: ”Tocmai a plecat o bătrînică. Genul de fost cadru didactic, dreaptă și îmbrăcată curat, pen’ că își spală bluza în fiecare zi. Ne-a adus o pungă plină de medicamente proaspăt cumpărate de la farmacie… rivanol, bandaje… I-am spus că avem de toate. Ce să facem, frate, cu rivanolul? A continuat să întindă punga, țeapănă: <Doomnuule, vă rog! Ca să-i pot ajuta pe cei răniți am spart pușculița!>. Am înghețat și m-am executat. Parcă o aveam în față pe profa mea de geogra”.
Sînteți aglomerați? ”Nu. Dimpotrivă. Răniții din clubul Colectiv sînt acum în altă zonă a spitalului. Noi, la camera de gardă, trăim un moment ciudat. Aici veneau cam 400 de oameni zilnic. Astăzi abia vin 150. Nu mai apar decît cei cu probleme cu adevărat grave. În schimb ni se aduc pizza, apă minerală, dulciuri”.
E neașteptat. Dar e ceea ce simțim cu toții.
Mai mulți am avut treabă la spitale în aceste zile, dar am evitat să mergem. Ca și cum ne-am redimensiona noțiunea de suferință.
”E un efect al emoției. Pe oameni îi dor în continuare diverse chestii, dar nu vor să ne încarce și nu mai vin la spital. Pot veni cu încredere, sistemul de urgență funcționează” medic de la UPU, ”Floreasca”
Mărunta întîmplare vorbește despre efectul emoției. Emoția vindecă, emoția dizolvă anxietatea și atacurile de panică și lasă, în loc, adevăratele probleme.
E o emoție care ne învață, blîndă și netulburată, să acceptăm pînă și ceea ce ni se pare că ne insultă.
La Realitatea TV, Eugen Nicolicea, deputat UNPR, coleg cu primarul Piedone, a luat peste picior reacția civică din aceste zile. ”Românii au un spirit civic supradezvoltat”, a spus el, ironic, spre stupoarea Marilenei Mititelu. Ați prins ideea! De fapt nu avem spirit civic, dar, împinși de la spate de emoția acestor zile, dăm în alte alea.
”Pe fondul acestei componente emoționale foarte puternice, există riscul să se ducă la o manipulare. E periculos, pe emoție, să folosești spiritul civic împotriva spiritului civic”, a continuat Nicolicea.
Înțelegeți unde bate deputatul UNPR. Și de unde vine necazul său. E greu cînd liderul partidului și cel care visa să ajungă primarul Capitalei să fie puși sub o asemenea presiune publică în urma a două tragedii consecutive.
Și e normal să confruntăm toate punctele de vedere. ”Pentru sănătatea unei națiuni e bine ca să fie lăsat în spațiul public și păreri care contrazic ceea ce s-ar numi Consensul emoțional”, spune Ion Cristoiu.
Sînt total de acord cu asta, dar mă despart de ideea că avem nevoie de mai puțină emoție.
Am avut, în aceste decenii, de toate. Creștere economică, poticniri, PIB, DNA, tăieri de costuri, luciditate, nesfîrșite calcule politice, analize și superanalize.
În încheierea monumentalei sale lucrări, ”Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele țări sînt atît de bogate, iar altele atît de sărace”, David S. Landes vine cu o idee neașteptată.
Cartea e o capodoperă de erudism și de minuție de documentare. Găsești mii de cifre, situații, documente și statistici întinse pe secole. Dar surpriză!
După ce trece prin toate epocile, inovațiile tehnologice și sistemele politice ale lumii, de la China imperială și pînă la Spania cuceritoare, de la revoluția industrială și pînă la consolidarea capitalului, istoricul spune că, pînă la urmă, diferența între țări o face capacitatea oamenilor de a crede în propriile posibilități. Emoția comună, oamenii care speră și care refuză cinismul terminal își duc națiunile înainte.
Avem nevoie nu de mai puțină, ci de mai multă emoție.
Ne e necesară toată emoția, fie și emoția neinvitată, Dumnezeule ce ieşire a avut la B1TV purtătorul de cuvînt al Patriarhiei!
Avem nevoie de empatia milioanelor de oameni care au navigat în aceste zile pe siteuri, aducînd recordul all time al online-ului românesc la stirileprotv.ro. Avem nevoie de emoția dură cu care Cristian Tudor Popescu a scris ieri textul care a devenit viral. Un articol care cere dreptate și mîngîiere.
Avem nevoie de epistola preotului Ioan Florin Florescu, venită din Scoția și de mesajul lui Mircea Cărtărescu de la Berlin, considerîndu-i pe toți copiii săi.
1,4 milioane de ”unici” a înregistrat siteul stirileprotv.ro sîmbătă și duminică
Toate acestea vor rămîne.
Generozitatea care sparge pușculița.
Tulburarea care cheamă oamenii în fața clubului Colectiv fără ca nici ei să știe de ce ajung acolo, ca o maree umană.
Lacrimile cu care colegul meu Răzvan Luțac, absolvent de ”Tudor Vianu”, a descoperit ultimul post pe facebook al lui Andrei Ștefan Hamed, elevul ”vianist” de 15 ani mort în brațele mamei sale, în fața clubului.
Puștiul dăduse share pe facebook unei glume, în care un copil îi povestește ceva tatălui. Andrei nu prea intra pe facebook, dar i-a plăcut poanta că se potrivea cu pasiunile sale de elev de clasa a X-a, olimpic la tehnologia informației.
27 octombrie, 17,44:
- Azi ne-au ascultat pe la informatică pe rînd.
- Dar tu ești ultimul la catalog!
- for (i=n-1; i»=0; i–)
Replica finală a puștiului este o linie de programare din limbajul C++, prin care ultimul element al unui șir devine primul.
”Astfel vor fi cei de pe urmă întîi”. (Evanghelia după Matei)
Vi-l imaginați pe deputatul Eugen Nicolicea cu un mesaj în C++? Îmi pare rău, n-am rezistat maliției, am spus-o de emoție.
O instrucțiune în C++, mesajul de rămas bun al unui elev român către prietenii săi.
Țările din urmă își plîng copiii dintîi.