„Ca și Corneliu Coposu, Regele Mihai pare să aibă mai mulți prieteni după moarte decât a avut în timpul vieții”, scrie Andrei Tiut.
„PSD îi organizează funeralii naționale și, dacă ar putea, i-ar organiza inclusiv funeralii galactice. Orice numai să distragă atenția de la schimbarea legilor Justiției. Până acum, prin unele măsuri populiste PSD dădea poporului pâine. Cu ocazia morții regale poate să ofere și spectacol.
Casa Regală se complace în acest rol. în definitiv, dacă vor să rămână în atenția publicului și/sau să continue să primească alocații de la stat, interesul lor este să se lase pătrunși de acest fast.
Nici Opoziția nu este mai prejos. USR, care probabil se împarte într-o majoritate de republicani și o minoritate de fani ai lui Vulcănescu , s-a gândit că nu este bine să se discute legile Justiției din motiv de moartea regelui. Scopurile USR sunt nobile dar prin asta nu mai puțin manipulatorii.
Ușor-ușor Regele mort este împins să devină un simbol al străzii. Ceea ce este mai mult decât dubios. Cât a fost viu, Mihai a avut o viziune de a se plasa deasupra politicii, viziune a cărei consecință asumată a fost că nici regele nici Casa Regală nu au făcut opoziție (cu excepția notabilă a cazului Roșia Montană). Să îl faci acum post-mortem un simbol al opoziției este cumva necuvenit.
Evident, în povestea asta li se aruncă un os și monarhiștilor. S-a intonat, din câte înțeleg, „Trăiască Regele”. Înțeleg că la momente solemne trebuie să mai închidem un ochi binevoitor la vederea prostiilor pioase. Dar… cum să trăiască?!? Serios.
Și pentru că o doză de kitch este necesară la orice eveniment, corpul regelui este expus la muzeul Peleș. Castelul Peleș este o reședință elegantă dar mediocră care nu a fost niciodată sediul puterii regale, care nu este nici acum sediul Casei Regale dar care arată bine în revistele glossy. La Săvârșin, unde locuiesc niște oameni cărora le-a păsat de rege mai mult decât multora dintre noi, nu va merge.
Pentru că Săvârșin îl simbolizează pe rege așa cum a fost, inclusiv cu izolarea sa. Peleșul, în schimb, este mai potrivit pentru povestea cu zâne care se țese zilele acestea.”