Actualitate

Ţiganii au început să ciripească în cazul de sclavie de la Berevoieşti. L-au distrus pe primar

La trei săptămâni de la descinderile de proporţii de la Berevoeşti, investigaţiile autorităţilor în cazul fermei de sclavi continuă să scoată la iveală detalii şocante.

La începutul săptămânii trecute, prefectul Cristi Soare a pus pe tapet o altă situaţie gravă descoperită în urma verificărilor efectuate de Corpul de Control al Prefecturii. Prefectul a vorbit despre existenţa unui dosar penal care vizează moartea unui bărbat din Berevoeşti, a cărui identitate a rămas necunoscută până în ziua de astăzi şi despre care oamenii locului spun ca era ţinut sclav de una dintre familiile torţionarilor.

Mortul de la Berevoeşti – autopsiat şi înhumat suspect de rapid

Moartea necunoscutului de la ferma sclavilor ridică numeroase semne de întrebare, nu atât în ceea ce priveşte cauza decesului, cât graba cu care s-au derulat procedurile pentru înmormântarea acestuia. Mort – potrivit autorităţilor – pe 1 noiembrie 2015, bărbatul a fost îngropat doar două zile mai târziu, pe 3 noiembrie, deşi legea prevede în cazul persoanelor cu identitate necunoscută faptul că acestea nu pot fi înhumate în mai puţin de 30 de zile, timp în care, teoretic, se derulează proceduri de identificare a decedatului. Nu aşa s-a întâmplat însă şi în acest caz. Preluat de o salvare, bărbatul a fost transportat la morga de la Câmpulung, unde a intrat pe mâna medicului legist Ghenadie Chirică. El este cel care de altfel a şi semnat raportul medico-legal şi care, în timp record, a predat mortul unuia dintre ţiganii de la Berevoeşti.

Odată actele eliberate, mortul a fost dus la Berevoeşti unde a fost înmormântat, de urgenţă, în aceeaşi zi.
De ce s-a încercat ascunderea morţii sclavului de la Berevoeşti?
Despre moartea bărbatului martorii susţin că a fost vorba despre un accident nefericit, produs în timp ce acesta lucra la tăiat de lemne. În aceste condiţii, mulţi şi-au pus întrebarea de ce s-a încercat ascunderea morţii. Explicaţia stă în faptul că necunoscutul era implicat în activităţi ilegale de exploatare a lemnului, o eventuală investigaţie riscând să scoată la iveală afacerile suspecte prin care pădurile din zonă erau tăiate, inclusiv cu ajutorul sclavilor.

După ce ani de zile viaţa în Berevoeşti a fost guvernată de legea tăcerii, atât cei din închisoare, cât şi cei de acasă au început să vorbească. În mărturiile oamenilor apare în mod constant numele primarului Florin Proca, dar şi cel al tatălui său, fostul edil Gigi Fănel Proca. Iată ce a povestit un membru al etniei implicat în desfăşurarea evenimentului cu mortul:
„Nu ştiu pe ce dată a fost înmormântat, dar ştiu că a murit de Sf. Dumitru (n.red. – declaraţia martorului privind data morţii vine în contextul în care în documentele oficiale se precizează că decesul a survenit pe 1 noiembrie). Veneam de la târg şi ne-am dus în deal. El, mortul, a fost la muncă pe coastă, nu cu omul la care stătea (n.red. – Petre Grancea), a fost cu un vecin, cu Trăienică Păun. S-a adunat toată ţigănia, pe la ora 1 a murit. «Şifonier» a zis că s-au dus ei la naşu’, la primar, să vorbească cu el că nu ştiau ce să facă cu mortu’, că n-avea acte, n-avea nimic. Şi primarul i-a zis lui Petre Grancea că să-l pună în maşină şi să-l arunce în râpă. Dup-aia s-a răzgândit că n-a mai avut cum să-l mai ducă la râpă că dacă l-au văzut toţi oamenii… Dacă nu se afla, îl duceau la râpă… A sunat la salvare abia seara pe la 7. Ştiu că au fost toţi, şi poliţia, şi primarul. Din câte am auzit, a fost înmormântat în aceeaşi zi cu o femeie, de preotul Dan Săndoiu, dar nu i-a făcut nimeni pomană”

„Primarul i-a luat pe sclavi şi i-a dus la muncă devale la tac-so, i-a dus la păstrăvărie.”

„Ştia toată lumea, se ştie de foarte mult timp. Când a murit omul ăsta chiar i-am zis unui poliţist: e posibil aşa ceva? De ce nu-i luaţi măcar să-i duceţi undeva? Mi-a zis că ce să le facă, unde să-i ducă el, că sunt aduşi de peste tot. Unii au fugit. Nu i-a văzut primarul pe amărâţii ăia? Primarul ştia. Primarul chiar i-a luat la el, se ducea la Vasile Furdui. I-a luat şi i-a dus la muncă devale la tac-so, i-a dus la păstrăvărie. Îi puneau pe sclavi să facă muncă în folosul comunităţii în locul ţiganilor pentru ajutoarele sociale. Îi vedea toată lumea când coborau cu ei la dispensar, când mergeau în căruţe. Treceau toată ziua căruţele. Se vedea după ei că erau necăjiţi, nespălaţi, bătuţi… Primarul a mers în campanie din casă-n casă. Imposibil să nu-i vadă, stătea câte trei-patru ore la o familie. Ei domină toată comuna asta. Jumătate din comuna asta e a lor, pământuri, case… De asta ne e frică… Dacă oamenilor nu le-ar fi frică de primar şi de taică-său şi de Andrei, fratele primarului, toată comuna ar ieşi în stradă” a mai declarat acelaşi martor.
Un alt martor îşi aduce aminte că groapa a fost săpată cu angajaţii de la legea 416, beneficiari de ajutor social: „În ziua aceea mă aflam prin curtea bisericii şi am văzut doi angajaţi de la 416 că fac o groapă. M-am dus să văd pentru cine este şi mi-au povestit despre ce este vorba. Un lucru inedit al acestui caz este că abia săptămâna trecută preotul a trecut mortul în registru, acesta nefiind înregistrat la data înhumării”.

Afacerile cu lemne – controlate de familia primarului

Oamenii din Berevoeşti vorbesc şi despre cum primarul Florin Proca şi familia acestuia îşi luau partea lor din fiecare activitate de exploatare a lemnului: „Lemnele le făceam parte-n parte cu primarul. Ne trimitea el: «Uite, vă duceţi tăieţi de colo, faceţi două căruţe, una o iau eu, faceţi trei – două eu, una voi» sau invers în funcţie de relaţia pe care o avea cu omul. Avize aveau ei, ai lu’ Proca. De la ei cumpărau toţi ţiganii avize, dădeau câte 3 milioane pe un aviz ca să le ducă în Vlaşca”

blank