Ce ne facem atunci când ne pierdem în replici și acuzații și uităm de ce am ales să formăm un cuplu? Atunci când ne pierdem între „Tu ești de vină!‟ și „Vreau să ne salvăm relația‟? Poate că soluția se află… pe canapeaua unui terapeut.
Recunosc, la auzul cuvintelor „terapie de cuplu‟, în imaginația mea se perindă momente cu personajul interpretat de Elizabeth Moss și soțul ei zbierând unul la celălalt, pe canapeaua terapeutului, în The One I Love sau o Meryl Streep timidă și un Tommy Lee Jones extrem de morocănos, încercând să resusciteze o căsnicie de peste 30 de ani, în Hope Springs. Deși dezvoltarea personală a luat avânt, iar terapia cu un psiholog a încetat să mai fie un subiect tabu în România, atunci când este vorba despre terapia de cuplu, lucrurile sunt încă, mai mult sau mai puțin… șoptite.
La un simplu search pe unul dintre motoarele de căutare a sintagmei „terapie de cuplu‟ am observat că, din păcate, în țara noastră nu există statistici oficiale care să ateste numărul de cupluri care apelează la această metodă și care să monitorizeze efectele, fie pozitive sau negative, ale acesteia. Experiența psihoterapeuților este singura resursă prin intermediul căreia poate fi emisă o opinie cu privire la deschiderea cuplurilor din țara noastră față de terapie.
Cu dragostea la psiholog
„Terapia de cuplu în România este deja mult mai populară decât ar indica prejudecata, încă des întâlnită, conform căreia românii se «feresc» de psihoterapie. Mai ales în cadrul categoriei de vârstă 25-45 de ani, există un număr semnificativ de cupluri care apelează la terapia de cuplu, atunci când sunt în căutare de resurse care să le sprijine relația‟, afirmă Delia Vasile, psihoterapeut care se specializează pe ajutorarea cuplurilor aflate în criză.
Uneori poate fi extrem de dificil să verbalizăm anumite trăiri și sentimente în fața partenerului de viață, deși se presupune că într-o astfel de relație nu ar trebui să existe asemenea piedici. Uneori ajungem să ne pierdem în reproșuri și frustrări și să fim incapabili să aducem claritate în gânduri și emoții și să acceptăm ce are de spus cealaltă persoană. Uneori sentimentul de iubire nu este suficient pentru a continua o relație, iar o viziune proaspătă poate oferi noi perspective asupra crizei dintre doi parteneri.
„Am simțit că încă ne mai iubim, dar totodată ne-am dat seama că nu putem depăși criza fără ajutorul unui profesionist. A fost ca o alternativă la certurile și schimburile de replici interminabile care adânceau această criză și mai mult‟, povestește Sabina (34 de ani) despre motivația de a apela la terapia de cuplu. Ea și soțul ei Dan (37 de ani) se cunosc de 20 de ani și sunt căsătoriți de 14. „Eu am propus terapia de cuplu, soțul meu fiind foarte sceptic la început‟, continuă ea despre decizia de a căuta ajutor din afară, pentru a rezolva problemele din cuplu.
„Terapia oferă un spațiu sigur și structurat în care este loc pentru ambii parteneri‟, definește Delia Vasile terapia, adăugând că rolul terapeutului este de „facilitator‟, asemenea unui arbitru care se asigură că fiecare parte este conștientă de prezența și nevoile partenerului.
Dar, acceptul față de a da o șansă terapiei de cuplu este doar un prim pas pe un drum care nu este lipsit de greutăți, de multe ori, dificil de depășit. „Fiecare partener poate acumula, în cuplu, un bagaj greu de trăiri dureroase, uneori neexprimate nici față de sine, și care alimentează resentimente, furie, izolare și tristețe. În acest context, poate fi foarte dificil să ne deschidem sufletul pentru a empatiza și a înțelege experiența partenerului‟, este de părere psihoterapeuta Delia Vasile.
Cel mai dificil pas în procesul terapiei
Pentru Sabina, cel mai dificil lucru în timpul terapiei de cuplu a fost să își asume propria parte de vină, în timp ce pentru soțul acesteia, deschiderea și vocalizarea unor probleme intime în prezența unei persoane necunoscute s-au dovedit a fi problematice la început. „După câteva ședințe mi-am dat seama că acest lucru îmi face foarte bine și că numai spunând cu voce tare ceea ce am pe suflet mă poate ajuta să conștientizez aceste probleme și să încerc să le rezolv”, adaugă Dan.
Nu există dubii asupra faptului că terapia de cuplu presupune curaj din plin, asumarea unor lucruri pe care poate nu am dori să le recunoaștem nici măcar față de propria persoană și încercarea de a trece peste traume și suferințe ce afectează relația. Departe de definiția unei soluții facile, cu siguranță.
Așa cum sesiunile de terapie one-on-one ne ajută să ne redescoperim, să depășim frici și să ieșim din propriile zone de confort, terapia de cuplu ne oferă posibilitatea de a reclădi intimitatea, de a redeveni cei mai buni prieteni. Sau poate, terapia de cuplu este prilejul prin care putem recunoaște că a venit timpul să renunțăm, să punem punct și să o luăm de la capăt.