Tenisul ar putea fi o sursă continuă de inspiraţie pentru regizorii de la Hollywood. Sportul alb produce multe episoade inspiraţionale, aşa cum este şi povestea Timeei Bacsinszky, o jucătoare elveţiană cu origini româneşti.

Timea Bacsinszky (28 de ani) se află în aceste zile la Cluj-Napoca, la mai puţin de 200 de kilometri distanţă de un loc care îi trezeşte emoţii. Tatăl tenismenei elveţiene, Igor, este originar din Satu Mare, dar atunci când vorbeşte despre oraşul din nord-vestul României îi place să-l menţioneze doar pe bunicul ei. Asta pentru că Timea a rupt complet legătura cu cel care i-a fost mai degrabă antrenor decât parinte. Bacsinszky a fost forţată să joace tenis, izolată şi obligată se se antreneze din greu, iar copilăria ei a devenit una foarte tristă. A trăit zile disperate, în care s-a gândit chiar să apeleze la ajutorul autorităţilor pentru a scăpa de coşmar.

 

„Mă gândeam să sun la liniile telefonice pentru copiii abuzaţi”

„Nu puteam să ies nici măcar în oraş, deoarece tatăl meu era foarte sever. Ştiu că sună dur, dar mă ţinea practic într-o cuşcă. În închisoare! Nu vreau să mă plâng, spun aceste lucruri doar pentru a le deschide ochii celorlalţi. Nu am avut o copilărie uşoară. Îmi aduc aminte că erau linii telefonice pentru copiii abuzaţi şi mă gândeam să sun. Dar îmi era frică, tatăl meu putea vedea pe factura telefonică şi atunci aş fi avut probleme”. Fiind foarte talentată, Bacsinszky a impresionat la junioare, iar rezultatele promiţătoare (a disputat trei semifinale de Mare Şlem) au „condamnat-o” să urmeze drumul sportului care i-a furat copilăria.

Citeste si...
Grigor Dimitrov a trecut la o rusoaică mai mare cu 11 ani, după Sharapova și Scherzinger

A dat racheta de tenis pe tigaia din bucătărie

Stresul suferit a avut însă efecte devastatoare mai târziu, în anul 2011, atunci când Timea a trecut prin momente de cumpănă. S-a accidentat grav la picior, a fost nevoită să facă mai multe operaţii, după care s-a hotărât să nu-şi mai neglijeze adevărata plăcere. Sportiva născută la Lausanne şi-a urmat pasiunea pentru bucătărie, pe care o abandonase din cauza tatălui. O trecere uluitoare, de la rachetă la tigaie, pe care a făcut-o angajându-se la restaurantul unui hotel! Atunci s-a descoperit pe sine: „Nu ştiu dacă acea perioada mi-a ajutat reverul sau forehandul, dar am devenit mult mai modestă. Sunt foarte mulţi oameni în lume care lucrează în hoteluri, restaurante, în bucătării”.

Citeşte continuarea în PROSPORT

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.