Featured, Politic

Tăriceanu, un caz, încă, în dezbatere

S-a speriat sau nu Călin Popescu Tăriceanu? Sunt convins că niște oameni de bine lucrează de zor pentru ca Tăriceanu să rămînă agățat în mașinăria de trefilat și pus la punct politicieni. Este al nu știu cîtelea dosar penal care îl vizează. De la cele din perioada în care a fost ministru al Industriei la cele de pe vremea în care a fost premier s-au adunat o căruță. Cu vremea, fie au fost abandonate, fie s-au clasat sau și-au pierdut valabilitatea. Dar au venit la rînd altele noi pentru că Tăriceanu n-a picat și nici nu s-a îndoit. Ba, că nu a recunoscut că îl cunoaște pe nu știu cine în afacerea cu ridicolul prinț Paul, ba, că a primit foloase necuvenite pentru PNL într-un cont din străinătate, ba, că a comis un abuz în serviciu cît a funcționat ca președinte al Senatului României. Nu-i exclus ca alte plîngeri să aștepte la rînd și de îndată ce cade una, următoarea să fie împinsă pe rol.

Un lucru trebuie precizat. Nu cunosc în detaliu conținutul tuturor plîngerilor făcute pe seama lui Călin Popescu Tăriceanu și nu pot garanta că Tăriceanu este alb ca spuma laptelui. Nu-i o treabă de ziarist. Pot spune însă că, din 1990 și pînă astăzi, Tăriceanu a fost un vînat prețios pentru toate felurile de Parchete și pentru cei mai ambițioși sau cei mai slugarnici procurori ai binomului. Și mai pot depune mărturie pentru încă un lucru. Că, în ianuarie-februarie 1990, la etajul 1 al Sediului PNL de pe bulevardul 1848, de lîngă Galeriile Orizont, la o masă de două persoane așezată pe hol, îmbrăcați în jersee groase de lînă, Călin Popescu Tăriceanu și Dinu Patriciu făceau înscrieri de noi membri în PNL. Amîndoi au pus umărul la renașterea partidului istoric și amîndoi au jucat un rol în renaștere vieții politice românești. Și amîndoi au fost ținte preferate ale tuturor celor îndrituiți să cerceteze și să înfunde cetățeni români. Dinu Patricu, trecut între timp între cei drepți, a rămas în istoria politicii românești, a businessului autohton dar și în istoria SRI-ului. Unul dintre filmele aniversare ale Serviciului Roman de Informații se deschide cu el și cu deputatul Ion Stan (între timp, și el plecat dintre noi), dar nu în calitate de eroi ai tranziției, ci de prinși ai SRI-ului în închipuitele campanii de apărare a țării și a Constituției României.

În ultimele luni, cine este preocupat de politică a putut citi prin ziare:

”Dezastru pentru Călin Popescu Tăriceanu și un senator PSD”

”Incidente pentru Călin Popescu Tăriceanu în fața Parchetului General. Cum a fost umilit liderul ALDE?”

”EXCLUSIV: Dosar penal pentru refuzul de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă. Tăriceanu ar putea fi vizat de investigația Parchetului General”

”Surse: Călin Popescu Tăriceanu este citat miercuri la Parchetul general”

”Tăriceanu va colabora cu procurorii în cazul Marciu”

”Dragnea va avea un nou coleg de celulă? Tăriceanu, umilit în ultimul hal la Parchetul General”

Internetul este plin de asemenea titluri nebune. Ca să nu o iei razna, ar trebui să ai nervi de oțel, familie izolată de lume și prieteni de nădejde. Altfel, toate se duc dracului în câteva zile și nu mai ai cu cine schimba două cuvinte și un „Bună ziua!“
Și despre ce abuz „bombă nucleară” (cum se exprimă mincinoșii micului ecran) este vorba?
Cică Tăriceanu nu l-a dat afară din Senat pe Dan Cristian Ovidiu Marciu, senator PSD. Cine este Marciu? Un senator PSD care a fost consilier județean și vicepreședinte al Consiliului Județean Gurgiu. Și care a fost depistat de ANI ca făcînd afaceri cu instituțiile din subordine. ANI a deschis un proces pe care Marciu l-a pierdut (în 2015) cu o sentință definitivă în care avea o interdicție de 3 ani pentru funcții publice. Trec doar cîteva luni și Marciu candidează pe listele PSD și intră în Senatul României, căruia ANI, în 2017, îi comunică decizia ICCJ și cere punerea ei în aplicare. Numai că Senatul nu funcționează ca un SRL. Șeful Senatului nu poate da afară pe cineva în doi timpi și trei mișcări.

L-am întrebat pe Călin Popescu Tăriceanu de ce este acuzat și de ce nu l-a dat afară?
–Mă acuză de abuzul in functie pentru neaplicarea deciziei de incompatibilitate date de ANI in cazul senatorului Marciu-PSD
Reglementarea stărilor de icompatibilitate este data în Legea 96/2006 privind Statutul Deputatilor si Senatorilor -art.7 si 8 cat și în Regulamentul Senatului art.195,196 si 197.

Art.8 din Legea 96/2006 spune clar că prevederile legale (Legea 96) trebuie completate cu prevederile Regulamentului Senatului care descrie, în amănunțime, procedurile de urmat în cazuri de incompatibilitate.

De altfel, am făcut acest lucru înca din martie 2017, când dosarul a fost pus pe ordinea de zi a Biroului Permanent al Senatului și care, la rândul său, l-a transmis Comisiei Juridice pentru întocmirea Raportului”.

Comisia juridică nu a întocmit încă nici un raport. Dar o persoană privată (nu spui cine! ?) a făcut o plîngere penală la Parchetul General prin care îl acuză pe Călin Popescu Tăriceanu de abuz în serviciu, pentru că a dat curs cererii ANI de eliberare din funcție a senatorului Cristian Marciu.
Cercetarea in rem este mai mult subiect de presă decît cercetare judiciară propriu-zisă. Dacă procurorul ar fi citit Statutul Deputaților și Senatorilor (Legea 96/2006) și Regulamentul Senatului și le-ar fi coroborat, așa cum foarte clar cere legea, atunci s-ar fi lămurit. Dar tot tărăboiul cu Tăriceanu n-ar mai fi avut loc. Și procurorul, rămas cu coada între picioare, ar fi trebuit să raporteze că nu merge și că pentru blocarea lui Tăriceanu ar fi trebuit căutat altceva.
Pentru o corectă informare a cititorilor reproducem prevederile din Legea 96/2006 și din Regulamentul Senatului, cele menționate în răspunsul pe care ni l-a dat Călin Popescu Tăriceanu.

Citiți cu atenție și veți ajunge singuri la o concluzie privitoare la felul în care sunt lucrați (strînși cu ușa) politicienii incomozi sau cei necesari în formarea unei majorități!

Statutul Deputatilor si Senatorilor -art.7 si 8
ARTICOLUL 7
Încetarea mandatului art 7

(1) Calitatea de deputat sau de senator încetează:
a) la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese;
b) în caz de demisie, de la data menţionată în cuprinsul acesteia, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
c) în caz de pierdere a drepturilor electorale, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune pierderea acestor drepturi;
d) în caz de deces, de la data consemnată în certificatul de deces;
e) în caz de incompatibilitate.
(2) Încetarea mandatului de deputat sau de senator datorată incompatibilităţii are loc:
a) la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte;
b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea;
d) la expirarea termenului prevăzut în Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, de la data luării la cunoştinţă a raportului de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanţa de contencios administrativ. Luarea la cunoştinţă se face prin comunicarea raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunţul făcut de preşedintele de şedinţă în plenul Camerei din care face parte.
(3) În cazul în care deputatul sau senatorul şi-a depus demisia, preşedintele, în prima şedinţă publică a plenului respectivei Camere, îl întreabă pe deputat sau pe senator dacă stăruie în demisie şi, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în şedinţa de plen pentru a răspunde, preşedintele ia act de demisie şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), precum şi în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d), preşedintele Camerei ia act de situaţia de încetare a mandatului de deputat sau de senator şi supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.
(5) Hotărârile de vacantare a locului de deputat sau de senator, prevăzute la alin. (3) şi (4), se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Mandatul de deputat sau de senator se prelungeşte de drept în cazul în care mandatul Camerei din care face parte se prelungeşte de drept în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) şi (4) din Constituţia României, republicată.

ARTICOLUL 8

Regimul juridic

(1) Mandatul de deputat sau de senator se supune regimului juridic prevăzut de Constituţie şi de prezenta lege, completat cu dispoziţiile regulamentelor Camerelor Parlamentului.
(2) Mandatul de deputat sau de senator nu poate fi întrerupt, suspendat sau revocat.

Regulamentul Senatului României

Art 195- Orice stare de incompatibilitate survenită în timpul exercitării mandatului de senator trebuie adusă la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, şi în termen de 30 de zile de la data intervenirii acesteia.

Art.196.- (1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat, cu votul majorităţii membrilor săi.
(2) Dacă senatorul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.
Art.197.- Evidenţa situaţiilor prevăzute la art.191-196 se ţine la secretarul general al Senatului.

Editorial de : Cornel Nistorescu

blank