Ştefan, cel dintâi martir al creştinătăţii
În fiecare an, când vine Crăciunul, vine, inevitabil, pentru creştini, şi Sfântul Ştefan. Acesta, întâiul între diaconii lui Iisus, este sărbătorit pe 27 decembrie şi este unul dintre sfinţii importanţi ai ortodoxismului. Ştefan a fost ucis cu pietre, la jumătate de an, după ce Hristos a fost răstignit.
Sfântul Ştefan arhidiaconul
Tânăr, frumos, bun, iubitor de oameni, deştept, bun psiholog, Ştefan, iudeu la origine, avea, ca nimeni altul pentru vremurile acelea, de demult, darul vorbirii plăcute, prin care degaja, chiar fără să spună direct, multă credinţă în Domnul Iisus Hristos. El l-a cunoscut pe Acesta, a fost în preajma Lui, aşa cum a fost apoi şi martor al Învierii şi Înălţării Lui. . Pentru calităţile sale, Ştefan e ales de Sfinţii Apostoli în fruntea celor şapte diaconi, ca Sfântul Ştefan arhidiaconul, adică primul dintre diaconi. La fel ca apostolii, Ştefan Îl predica pe Mesia Cel prezis de prooroci, pe Hristos Cel înviat din morţi. Desigur, un asemenea lucru nu le pica bine fariseilor şi conducătorilor poporului evreu. Mai mulţi libertini şi cireneni ziceau despre Mântuitorul că este profet, alţii că este un înşelător, iar alţii că este Fiul lui Dumnezeu. Ştefan a sărit în apărarea lui Iisus, aşa că iudeii s-au hotărât să-l piardă şi pe el, ca pe Mântuitorul, eveniment care avusese loc abia cu jumătate de an înainte. Acuzaţiile au fost de blasfemie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu. Cu curaj, cu hotărâre, fără să se gândească la consecinţe, Ştefan se apără, dar mai ales vorbeşte despre evrei şi, extrăgând din profeţi adevărul că Iisus este Mesia cel prezis de ei, îi acuză pe iudei că şi-au prigonit şi ucis proorocii: „Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, cum au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53). Cei prezenţi la judecată au început să urle, să-şi sfâşie hainele şi să ceară disperaţi ca Ştefan să fie ucis cu pietre. Acesta, îndreptându-şi ochii către cer, le-a spus: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Furia celor de faţă a crescut şi iudeii l-au târât pe tânăr afară din cetate, unde au început să-l bată cu pietre. Şi, totuşi, sub ploaia de pietre, Ştefan se ruga şi zicea: „Doamne, Iisuse primeşte duhul meu!”. Apoi, în genunchi, el a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Mărturisitor al Dumnezeirii Domnului Hristos, Ştefan face parte dintr-un lung şi împresionant şir de martiri. El este, de fapt, întâiul martir al creştinătăţii şi, pentru credinţa lui nemăsurată, Dumnezeu l-a învrednicit să săvârşească minuni şi semne mari în popor.