Spitalele din România sunt bombe cu ceas. Incendiul din secția AȚI de la Piatră Neamț, care a ucis zece pacienți, a scos la iveală dezastrul. La mai puțin de trei luni, o altă tragedie s-a produs la Institutul „Matei Balș” din Capitală. Problemele sunt multe și foarte greu de rezolvat. Au fost descoperite în urmă controalelor, consemnate în rapoarte și acolo au rămas. Peste 100 de spitale nu au autorizație ISU, pentru că, de exemplu, ușile sunt prea mici.
Spitalele din România, un pericol! In caz de incendiu nu pot fi evacuați pacienții că nu încap paturile pe uși
Genoveva Cadar, medic primar ATI: „La spațiu e o mare mare problemă, din păcate, ani de zile ne-am înghesuit cât am putut, pe o suprafață mică cu număr mai mare de paturi și pacienți, iar acum e nevie de aparatură în jurul unui pat de n-ai loc să te miști și să-ți desfășori în condiții normale și de siguranță și de confort activitatea”.
Spitalele din România sunt vechi, capacitatea clădirilor e depășită de numărul mare de pacienți, iar circuitele speciale care trebuie create în pandemie sunt aproape imposibil de realizat.
În secția de terapie intensivă a Institutului Marius Nasta, spital construit acum un secol, o asistentă a arătat echipei Digi24 că este aproape imposibil că într-un salon mic să aduci toată aparatură de care are nevoie un pacient în stare gravă: „Spațiul în jurul unui pat de ATI trebuie să fie cel de 6 m pătrați, conform normelor. Dacă ar fi să aducem și acest aparat de dializă care trebuie pus în funcțiune, pe lângă aceste aparate, pentru mobilizarea pacientului și pentru efectuarea unor tehnici de îngrijire ar trebui să mai venim și cu un elevator care e foarte mare. Ne-ar trebui spațiu mai mare lângă pat”.
Tot din lipsă de spațiu, în multe spitale nu există un depozit pentru aparatură, așa că holurile sunt pline de aparate, unele funcționale, altele defecte. În aceste condiții, dacă ar fi nevoie de evacuarea pacienților, situația ar fi extrem de complicată.
Într-un salon cu trei paturi, personalul abia se strecoară în spațiul mic. Când vor fi aduși bolnavi aici, va fi nevoie și de aparatură, care va încărca spațiul: „Pe aceeași parte nu vom încăpea. Destul de greu, pentru că o masă de tratament deja nu mai încape, manevrele prin a lasă marginea patului, destul de greu, el va avea loc între paturi, dar manevrarea va fi dificilă. Nu ne putem lipsi de nimic. E minimul de aparatură care ar trebui într-un salon. Mai vrem o stație cu injectomate, renunțăm la un ventilator”.
Spațiul mic din saloane favorizează infecțiile
Radu Țincu, medic șef al ATI: „Problema infecțiilor nosocomiale, principala baza a incidenței crescute a acestor infecții e determinată de saloanele de ATI cu mai multe paturi decât ar trebui să fie, cu deficit de personal care se mută de la un bolnav la altul și transferă microorganisme de la un pacient la altul”.
Toate aceste deficiențe legate de lipsa spațiului și depozitarea incorectă a aparaturii sunt constatate și de pompieri în controalele pe care le fac. Sunt menționate în rapoarte și acolo rămân, pentru că singură rezolvare ar fi construirea unor clădiri noi pentru spitale, dar pentru asta e nevoie de bani.
Pandemia a mai adus o problemă în spitale: în saloanele mici și înghesuite, tratarea pacienților COVID se face prin folosirea oxigenului în cantități foarte mari. Mult ajunge însă în atmosfera din salon, ceea ce crește riscul de incendiu.
Cantitatea mare de oxigen din ATI, un risc
Genoveva Cadăr, medic primar ATI: „Aici e o contradicție între necesitățile pacientului, care au nevoie de aport mare de oxigen și condițiile de siguranță contra incendiului care nu se schimbă. E mai mult de 3 ori sau 4 decât consumă pacientul, dar așa îi trebuie. Restul ajunge în atmosferă și de aici pericolul de incendiu”.
Șerban Bubenek, președintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă (SRATI): „Mai puțin de 10% din reanimările din România au o centrală de ventilație și climatizare adevărată. Ventilația și înlocuirea aerului cu germeni sau prea mult oxigen se face deschizând fereastră, ceea ce nu e de sec XXI, dar lucrul asta trebuie făcut pentru că altfel apar accidente”.
Radu Țincu, medic șef al ATI: „Nu avem voie să avem concentrație mai mare în 25% în nicio încăpere dintr-un spital. În România nu știm nicăieri care e concentrația.”
Această problemă ar putea fi rezolvată prin montarea în fiecare secție a unor senzori de detectare a oxigenului din atmosferă. Nu există în niciun spital din România care să aibă, pentru că legislaţia nu prevede acest lucru în mod obligatoriu.
Șerban Bubenek, președinte SRATI: „Cel mai simplu sunt niște aparate de 10cm lățime pe 20 lungime, care trebuie amplasate undeva cât mai jos în camera, nu la nivel superior. Ei pot fi simpli, în fiecare camera un astfel de senzor, care țipă și tu vii și închizi oxigenul”.
Defecțiunile electrice, rezolvate prin telefon
Cu rețele electrice vechi și fără electricieni care să intervină la timp, spitalele din România unde tratarea pacienților se face prin administrarea de oxigen în cantități mari, devin bombe cu ceas: „Nu există un electrician în permanentă, în general după ora 15.00, în caz de nevoie solicităm ajutor telefonic. Chemăm de acasă, ni se lasă un număr de telefon, dar e un tehnician. Dacă face el față problemei respective, foarte bine, dacă nu, atunci n-avem ce să facem, decât să găsim o soluție de improvizație”.
Radu Țincu, medic șef al ATI: „Spitalele nu mai pot funcționa cu un electrician, e nevoie de divizie tehnică care să garanteze asupra acelor lucrări, să facă periodic lucrări de mentenanță. Nimeni nu s-a întrebat dacă aducerea a încă 50 de aparate de ventilație va fi suportată de rețeaua electrică a spitalelor.”
La toate aceste probleme se adaugă lipsa de oameni. În secțiile ATI din România, personalul e la jumătate față de cât ar fi nevoie, arată cel mai recent control făcut în 302 spitale.
Radu Țincu, medic șef al ATI: „Nu există cadru medical care să nu se teamă. Astfel de incidente care ne pun viața noastră în pericol, dar și pacienții, responsabilitatea noastră e de a-i evacua pe ei. Când știi că nu poți evacua pacienții că nu încap paturile pe ușa, te gândești că acești oameni sunt de dinainte de incendiu condamnați”.
Reporter: Ce credeți că ar trebui să facă autoritățile?
Pacient: Ministrul să se implice în problema nevoilor oamenilor, să aloce fonduri pentru dotarea spitalelor, cât mai repede și intervenția să fie mai eficientă.
Reporter: este nevoie de spitale noi?
Pacient: Ați pus degetul pe rană. Sunt spitale care au de pe timpul lui 1900 toamna și atunci oricât am vrea noi să ne modernizăm, să ne așezăm, nu se poate.
Radu Țincu, medic șef al ATI: „Ne izbim de cei 30 de ani în care s-a subfinanțat sistemul, personalul medical a fost mai deficitar, s-a mers pe varianta că cei care rămân se vor descurca și vor compensa toate deficiențele. Acest tip de comportament a stat la baza tragediilor respective și stă la baza calității actului medical din România. Spitalele trebuie să înceapă să fie construite”.