Au fost publicate deja datele care prezintă încrederea românilor în principalele personalități politice conform ultimului sondaj CURS de tip Omnibus. Institutul a oferit datele și separat în funcție de alegătorii puterii și a legăturii opoziției „de dreapta”. Astfel, putem să vedem cine sunt acei politicieni care se bucură de o opinie favorabilă nu doar în propria tabără ci și în tabăra „adversă”. Aceștia sunt cei care ar putea, teoretic, să smulgă voturi în timpul unei competiții electorale de la partidul concurent.
Împărțirea CURS este făcută, practic, în patru categorii. Avem „puterea” (definită ca fiind PSD și ALDE), „opoziția de dreapta” (definită ca fiind PNL, USR, PMP, UDMR), alt partid (în special UDMR și Pro România) și, în sfârșit, cei care nu votează sau care nu au oferit un răspuns.
Între tabelele oferite de CURS am selectat și ilustrat pe acele personalități care se bucură de minim 20% părere bună și foarte bună în tabăra „adversă”. Acest prag este oarecum arbitrar. Dacă l-aș fi coborât puțin i-am fi putut vedea și pe domnii Cioloș și Băsescu. Dar, oricum, aceștia sunt controversați inclusiv în sânul taberei proprii ceea ce ar fi îngreunat analiza.
Dintre cei selectați, identificăm două tipuri de politicieni care au succes în tabăra adversă.
Prezidențiabilii
Gabriela Firea, Klaus Iohannis, și Călin Popescu Tăriceanu, numele cel mai des vehiculate ca având șanse reale la președinția României, au un profil asemănător în tabelele CURS. Toți au scoruri excelente în rândul propriei tabere, dar trezesc și aprecierea unui segment important din toate celelalte patru categorii analizate.
Astfel, despre Gabriela Firea au o părere bună și foarte 81% dintre alegătorii PSD / ALDE dar și 38-41% dintre opozanți, votanții altor partide sau nehotărâți.
Similar, Călin Popescu Tăriceanu se bucură de o părere bună și foarte bună în opinia a 72% din alegătorii puterii iar în rândul celorlalte categorii valorile variază între 18 și 23%
Klaus Iohannis este un caz ușor diferit. 65% au o părere bună și foarte bună despre el în rândul opoziției de dreapta. Aceeași opinie o au între 26 și 37% în rândul celorlalte categorii. Plaja mai mare de opțiuni este cauzată de antipatia mai pronunțată a alegătorilor puterii, rezultat al campaniei negative intense dusă de PSD și ALDE.
Categoria 2: USL trăiește
Cealaltă categorie este formată din foști lideri ai Uniunii Social Liberale, anume Victor Ponta și Crin Antonescu. Victor Ponta se bucură de o părere bună și foarte bună comparabilă în rândul puterii (44%) și opoziției de dreapta (39%).
La Crin Antonescu diferențele sunt mai mari. 31% au o părere bună și foarte bună despre el în rândul alegătorilor opoziției de dreapta față de numai 23% în rândul alegătorilor puterii. Chiar și așa, procentele sale se apropie de cele ale lui Klaus Iohannis în rândul acestei ultime categorii.
Cum putem explica aceste rezultate? Trebuie să ne punem problema dacă nu cumva polarizarea politică la nivelul elitelor corespunde doar foarte parțial cu modul în care alegătorii își formează opțiunile politice.
spre exemplu, liderii și militanții opoziției sunt adeseori dornici să se distanțeze vehement de Victor Ponta, parțial pentru a-și întări reputația anti-corupție și a face uitate vechile colaborări cu PSD. În schimb, știm tot din sondajul CURS că 55% dintre alegătorii opoziției de dreapta cred că trăiau mai bine pe timpul Guvernului Ponta decât trăiesc sub Guvernul Dăncilă.
Similar, 37% dintre alegători puterii cred că trăiau mai bine sub guvernarea Ponta – un procent minoritar dar important. Cum Crin Antonescu a fost o vreme partener în această guvernare, o parte din aceste amintiri pozitive se pot răsfrânge asupra lui, deși aici situația este semnificativ mai complicată.
Polarizare reală sau imaginară?
În cazul Ponta-Antonescu descris mai sus putem avea discrepanță între agenda politicienilor și agenda cetățenilor. Prima este dominată de Justiție, macroeconomie și, în cazul opoziției, competiția în a fi cel mai anti-PSD. În schimb, agenda cetățenilor, știm din toate sondajele, este dominată de preocuparea față de nivelul de trai.
Pe lângă aceasta, cei mai importanți lideri ai puteri și opoziției sunt capabili în continuare să trezească încredere nu doar în propria tabără ci, în ciuda luptelor politice furibunde, chiar și în tabăra adversă.
Ce descriu mai sus nu este în sine nu este neapărat spectaculos. Este normal ca oameni care sunt foarte vizibili pe scena publică să atragă ocazional și aprobarea publicului care votează cu partidele adverse. Ce merită reținut este diferența dintre discursul politic și poziționarea opiniei publice. Politicienii se văd combatanți în războaie epice contra lui Soros, a „statului paralel” sau, dimpotrivă, contra apocalipsei macroeconomice și destrămării statului. În aceste lupte „cine nu este cu noi este împotriva noastră” iar tabăra adversă trebuie urâtă cu pasiune și disprețuită cu entuziasm.
Românii, în schimb, aleg să judece după criteriile lor.