Slogan pe gardul cimitirului: „Cu inima alături de tine”

Am auzit de rude ale unor decedaţi, de etnie romă, care încing masă mare în cimitir, taman la căpătâiul celui dus la cele sfinte. Am fost la un bairam de ăsta, invitată de stâlpul casei, ca să scriu despre eveniment. Şi i-am văzut cum mănâncă, beau, bagă, printre morminte, un dans de sufletul mortului. Totul cu nonşalanţă şi dezinhibare. Am auzit şi de un nene de la Sinaia care a pus lumină electrică în cimitir, ca să aibă şi morţii lumină. Am auzit cum, pe la vreo votare sau alta, votează, scoşi de la naftalină – Doamne, iartă-mă! – şi morţii. Linia dintre vii şi morţi e, adesea, foarte fragilă. Dar de candidaţi la Parlamentul României, for important al naţiei, care să se adreseze, pe faţă, locuitorilor din ţintirim, băgaţi la doi metri sub pământ, parol că nu am auzit. Dar, omul cât trăieşte, învaţă. Cristian Burlacu, recidivist la dat cu votul, în sensul că a mai are un mandat de deputat, locotenent al ARD – poate disperat, poate naiv, poate tupeist, poate doar pedelist – care vrea să pornească inima ţărişoarei pe Valea Prahovei, s-a dus şi şi-a întins un banner taman pe gardul unui cimitir din Sinaia, de lângă DN1. „Cu inima alături de tine”, zice sloganul de pe gardul îngropelniţei. Pe bune? Chiar aşa? Şi, uite, cu sau fără rost, îmi vine în mine „Noi vrem pământ!”, al lui Coşbuc: „De-avem un cimitir în sat, Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug. Şi-n urma lacomului plug Ies oase şi-i păcat! Sunt oase dintr-al nostru os: Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos Din case goi, în ger şi-n vânt, Ne-aţi scos şi morţii din mormânt. O, pentru morţi şi-al lor prinos Noi vrem pământ!” Sau voturi? Năimeşte Burlacu şi morţii din morminte?