we (3)

“Oidip” (nu Oedip) după Sofocle a văzut lumina rampei la Teatrul Naţional din Sibiu. Premiera oficială – la 13 iunie
Deşi nu povesteşte spectacolele pe care le creează, Silviu Purcărete a dat unele explicaţii, la o conferinţă de presă, înainte de avanpremieră, despre cea mai nouă montare a sa, “Oidip”, realizată pe scena Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu. Scenariul, care îi aparţine, l-a făcut după o nouă traducere a tragediilor scrise de Sofocle “Oidip rege” şi “Oidip la Colonos”, realizată, cu această ocazie, de specialiştii în greaca veche Constantin Georgescu, Simona Georgescu şi Theodor Georgescu.

În opinia regizorului, “Oidip” este unul din textele cele mai frumoase ale literaturii dramatice. Astfel s-a întors la tragedia greacă şi cu acest prilej şi-a putut exercita “pofta de a crea din nou şi din nou aceleaşi imagini”. Silviu Purcărete a spus că, de fapt, el lucrează “cu un inventar foarte limitat de imagini” şi că trecuse ceva vreme de când nu a mai creat cu acelaşi tip de imagini; că “e foarte bine că a făcut acest spectacol, în care a putut, fără să fie nevoie să se ascundă, să folosească “aceeaşi estetică şaptezecistă”, care i-a fost “foarte aproape de inimă şi de generaţie”.

“… Ce să fac, asta mi-e vârsta şi ăsta mi-e destinul. Şi atunci m-am gândit că trebuie să construim un spectacol cu adevărat şaptezecist”, a afirmat Silviu Purcărete. El a adăugat că textul este complicat, “şi spectacolul îl urmează cumva”. “Oidip” nu este un spectacol care să se îndrepte către un divertisment, cum este “Faust” (spectacolul său creat tot la Sibiu şi care se joacă de ani buni cu casa închisă). “Este un spectacol mai problematic, pentru că piesa este problematică. Piesa conţine enigme care nu au fost dezlegate şi nici noi nu le dezlegăm”, a mai spus Silviu Purcărete, care a lămurit de ce a scris numele personajului creat de Sofocle altfel decât se scrie de ani buni în limba română. Deci “Oidip” (aşa şi se pronunţă în spectacol – cum se şi scrie) şi nu “Oedip” cu “Œ”.

“Mi s-a sugerat chiar de traducători să încercăm să adaptăm acest nume, preluat în diferite limbi din greacă. Românul, fiind francez în străfundul sufletului lui, a preluat numele din limba franceză. De la Enescu, probabil, este folosit Œ (opera «Oedip» de George Enescu – n.r.), dar şi de la influenţa franceză masivă (…). Versiunea românizată a numelui ar trebui să fie Oidip”, este de părere Silviu Purcărete.

Rolul principal îl interpretează actorul  Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional “Radu Stanca”. El a spus la conferinţa de presă cum s-a născut acest proiect. Ideea a venit cu trei ani în urmă, de la Hanns Dietrich-Schmidt, director al Capitalei Culturale Ruhr – Essen 2010 (Germania), care a propus acest proiect cu Silviu Purcărete. Reputatul regizor s-a arătat interesat. Atunci s-a comandat o traducere nouă. Apropo, traducerea este foarte bună.  Constantin Chiriac a mărturisit că “rolul e copleşitor”, personajul îl solicită mult.

Într-adevăr, cred că jumătate din textul spectacolului e în sarcina interpretului principal, care, în mod remarcabil, l-a întruchipat pe Oidip. Alte personaje au fost încredinţate actorilor naţionalului sibian: Ofelia Popii, Diana Fufezan, Diana Văcaru Lazăr, Cristian Stanca, Ioan Paraschiv, Adrian Matioc, Pali Vecsei, care, alături de alţi colegi, formează şi corul.

E un spectacol de autor. Aşa se vede această creaţie scenică a lui Purcărete, aşa spunea şi Dragoş Buhagiar, autorul scenografiei.

“Eu am încercat să fiu cumva mâna dreaptă a regizorului, să ţin pensula sau pixul, care desenează gândurile… E un spectacol pe care Silviu Purcărete l-a gândit în detaliu. De mulţi ani lucrez cu el, iar acum parcă era un fel de dicteu. Sper că i-am fost de folos, că i-am sporit gândurile, cumva”, a spus Dragoş Buhagiar.

Vasile Şirli semnează muzica originală. La conferinţă, compozitorul a vorbit despre categoriile de sunet în spectacol, menţionând că un regizor poate avea un ataşament deosebit faţă de o temă muzicală şi acea temă îl stimulează, devine obsedantă. Şi există în “Oidip” o temă muzicală obsedantă – un cântec vechi, din anii ’40-’50, cu mare succes prin anii ’60 şi ’70: “Cele trei clopote”. Există şi muzica originală.

Premiera spectacolului va avea loc la 13 iunie, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu.