Un celebru serial TV spune că puterea este o proiecție, o umbră aruncată pe un perete iar un om mic poate, totuși, să producă o umbră lungă. Liviu Dragnea este un asemenea om, un politician neimpresionant care a ajuns în vârful PSD și, de facto, la cârma României. Dar sechestrul DNA ar putea însemna pentru sfârșitul mitului Dragnea.
Liviu Dragnea este unul dintre mulții căpitani de județ sau, dacă preferați, baroni locali ai partidelor românești. Lansat în PD, a schimbat barca și a trecut la PSD unde a văzut o ocazie mai bună de a se afirma. A urcat ușor-ușor spre vârful politicii, pe măsură de liderii PSD nu mai dădeau aceleași semne de forță precum un Năstase sau un Iliescu.
Dl Dragnea nu a fost un politician local prost, după standardele românești. A menținut puterea. Și, deși elita urbană din București sau Cluj nu prea știe, Teleorman nu a fost cel mai sărac județ din România. A fost printre cele mai puțin dezvoltate dar la nivelul veniturilor a stat ceva mai sus. Altfel spus a livrat ceva către alegători, probabil prin redistribuire de la bugetul central, iar concurenții nu au putut convinge că pot mai mult.
Dar actualul președinte PSD a rămas până aproape de final un politician local ne-obișnuit cu rigorile politicii bucureștene. Se vede asta în interacțiunea cu presa. Obișnuit să acționeze doar în umbră sau în medii controlate, Dragnea a reacționat multă vreme țâfnos la întrebările presei parlamentare.
Mai grav este însă că dlui Dragnea i-a lipsit mereu o perspectivă a interesului general. De la Iliescu la Ponta, președintele PSD a îndeplinit mereu un rol precis. Baronii locali se asigurau că atunci când plăcinta bugetului este împărțită o parte ajunge și la alegătorii partidului. Asta ducea la interese contrarii și putea dinamita economia. Rolul președintelui PSD a fost să se asigure că cineva lucrează și pentru interesele comune ale partidului: să se câștige alegeri, să se aducă bani la buget. Președintele a fost mereu cel care reprezenta deal-ul făcut de partid cu națiunea. Mai elegant, mai citit, mai puțin corupt (cu excepția lui Năstase), mai plimbat prin afară, el a reprezentat frâna în calea acelor excese care ar fi putut deveni intolerabile.
Această separare de roluri în PSD i-a permis partidului să poată susține o versiune a interesului național. Că versiunea aceasta e limitată și coruptă este perfect adevărat. Dar cu ea PSD a contribuit la aderarea la UE și NATO și a câștigat aproape toate alegerile parlamentare.
Unul din motivele pentru care electoratul PSD este loial este că partidul este previzibil, nu va trece de la stânga la dreapta, nu va reforma statul din senin și așa mai departe.
Ei bine, Liviu Dragnea a rupt aceasta tradiție. Iliescu a promis și a livrat reforma lentă, Năstase a promis și a livrat orientarea euro-atlantică, Geoană ștaif european, Ponta creștere economică și abstinență în relația cu Justiția. Dragnea continuă creșterea lui Victor Ponta, pe aceeași logică economică deși este evident ca rețeta își va arăta odată și odată limitele. În rest el nu mai livrează către societate ci doar către partid. Nu aduce voturi ci doar consumă. Secretul ascensiunii sale este în abilitatea de a negocia relații de putere în interior, nu de a aduce o contribuție pozitivă. În plus, el trebuie să livreze mult așteptata imunitate.
De aici încep problemele. Pentru că Dragnea nu poate livra imunitatea fără a aduce partidul în pragul colapsului. Și nu tot partidul se teme în mod egal de DNA, unii ar vrea să mai stea o vreme la putere.
Iar abilitatea de a controla negocierea internă a fost zguduită de scandalul Grindeanu, precum de insistența și eșecul de a ajunge premier.
Dar nimic nu este atât de simbolic precum sechestrul pus pe averea dlui Dragnea. La ce bun să fii corupt dacă rămâi fără avere. Desigur, toți bănuim că există conturi în străinătate. Dar nu asta vor corupții PSD. Ei vor să se bucure de avere acasă, liniștiți, înconjurați de copii, nepoți și respectul comunității.
Desigur, dl Dragnea are în continuare acces la buget, deci la puterea reală. Dar el seamănă din ce în ce mai puțin cu un lider PSD și din ce în ce mai mult cu un eșec al partidului.