Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhimandrit Ştefan a fost primul mucenic pedepsit pentru credinţa sa în Hristos
Sfântul Ştefan, serbat pe 27 decembrie, în a treia zi după Naşterea lui Iisus Hristos, avea harul divin al minunilor, de aceea este bine ca de ziua lui oamenii să aducă în casă icoana care-l înfăţişează, despre care se spune că-i ajută pe cei cu probleme de sănătate.
Întotdeauna în a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și Arhimandrit ŞTEFAN, condamnat la moarte în anul 33, de autoritățile iudaice, cel care a vestit și a mărturisit credința în Hristos, deschizând drumul unui impresionant șir de martiri creștini, pedepsiți pentru credința lor, spune preotul Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.
Sfântul Ştefan era de neam ales și provenea din seminția lui Avraam. În limbă greaca, Ştefan înseamnă „coroană” și se referă atât la râvnă de care acesta a dat dovadă în a face cunoscută lucrarea lui Iisus Hristos cât și la faptul că el este primul dintr-un nesfârșit șir de martiri din lumea creștină.
Misiunea Sfântului Ştefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârși minuni și de a arată semne mari în popor. Având harul divin al minunilor, care-i însoțeau adesea propovăduirile, Sfântul Ştefan a stârnit mânia autorităţilor iudaice, care l-au chemat la judecată în față Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar şi de faptul că strică Legea lui Moise.
În față Sinedriului, Ștefan și-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, arătând că legea se împlinește prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeți, dar nu a reușit să-i convingă pe judecători, fiind alungat din cetate și lovit cu pietre. Prăbușit sub povara bolovanilor aruncați asupra lui, ŞTEFAN a avut totuși puterea ca, înainte de a muri, să ceară iertare pentru ucigașii lui: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Ştefan
O veche tradiție spune că de ziua Sfântul Ştefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântul Ştefan. În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă şi sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac. Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
În tradiţie se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine ca în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântul Ştefan sau o candelă nouă, aprinsă. În semn de iubire, prețuire și respect pentru Sfântul Ştefan, dar și ca dovadă de iubire și înțelegere, este bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certați.
Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre în valea lui Iosafat. Având în vedere că în vremea aceea cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, se presupune că trupul Sfântului Ştefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său a fost scris „chiliel”, care în limbă ebraică înseamnă „cunună”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Numele este de origine grecească – Stephanos – și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună”. La noi, numele de botez sunt Ştefan şi Ştefania sau Ştefana şi derivate ale acestora, Fane, Fănel, Fanica, Făniță şi Fana. La noi, peste 420.000 de români îşi serbează onomastica.