Un vechi proverb românesc spune „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Deși toate semnalele de alarmă trase în sistemul judiciar de diverse facțiuni indicau Secţia de investigare a infracţiunior din justiţie (SIIJ) ca fiind o structură cu un pronunţat potenţial spre abuzuri asupra magistraţilor, iată că nici bine nu s-a uscat cerneala pe modificările legislative și chiar SIIJ este victima unui abuz. Şi nu din partea oricui, ci chiar a celor care ar trebui să vegheze asupra independenţei procurorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii a publicat motivarea hotărârii din 4 aprilie 2019, prin care s-a dispus efectuarea unui control la SIIJ, cu privire la dosarul în care era vizat, printre alţii, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. SIIJ a înregistrat dosarul ca urmare a unui denunţ făcut de site-ul Lumea Justiţiei şi l-a clasat la scurt timp.

Potrivit art. 305 din Codul de procedură penală, „(1) Când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă”. Astfel, procurorii sunt obligaţi să înceapă urmărirea penală dacă sesizările respectă condiţiile de formă.

Ulterior clasării, în şedinţa Secţiei pentru procurori a CSM din 4 aprilie, procurorul Cristian Ban a solicitat verificări la SIIJ cu privire la acest dosar.

„Faţă de ecoul generat în spaţiul public de modalitatea înregistrării şi soluţionării dosarului, Secţia pentru procurori apreciază că se impune efectuarea unui control la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, privind respectarea dispoziţiilor legale şi regulamentare în înregistrarea şi soluţionarea dosarului având ca obiect plângerea formulată împotriva domnului Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene, sens în care va dispune sesizarea Inspecţiei Judiciare”, se arată în motivarea deciziei Secţiei pentru procurori a CSM.

Doar că, potrivit prevederilor legale, inspectorii judiciari nu pot face verificări cu privire la soluţionarea unui dosar, procurorii fiind independenţi în soluţiile dispuse, care pot fi cenzurate doar de instanţă sau în baza principiului controlului ierarhic. Astfel, decizia Secţiei pentru procurori a CSM riscă să genereze tocmai o încălcare a independenţei procurorilor de la SIIJ.

Potrivit art. 75 din Legea 303/2004, „Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii are dreptul, respectiv obligaţia ca, la cerere sau din oficiu: a) să apere procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta care le-ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa în dispunerea soluţiilor, în conformitate cu Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea.”

Citeste si...  Secretul din mormântul lui Stalin. De ce s-au încurcat în declarații acoliții lui

În fapt, Secţia pentru procurori a CSM a acţionat în sens contrar articolului de lege citat, săvârşind chiar un „act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta care le-ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa în dispunerea soluţiilor”.

Potrivit Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, art. 7, ” (1) Verificările efectuate de Inspecţia Judiciară se desfăşoară conform dispoziţiilor art. 46 alin. (2), art. 64 alin. (2) şi art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cu respectarea principiilor independenţei judecătorilor şi procurorilor, supunerii lor numai legii, precum şi al autorităţii de lucru judecat.

(2) Controlul exercitat de Inspecţia Judiciară nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti supuse căilor de atac prevăzute de lege şi nici soluţiile adoptate de procurori, care pot fi verificate numai în cadrul şi limitele stabilite de principiul controlului ierarhic sau de instanţele de judecată.”

Inspectorii judiciari „efectuează verificări la parchete în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea şi înregistrarea lucrărilor, repartizarea dosarelor pe criterii obiective, continuitatea în lucrările repartizate şi independenţa procurorilor, respectarea termenelor, redactarea şi comunicarea actelor procedurale şi informează Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, formulând propuneri adecvate.”

Astfel, controlul exercitat de Inspecţia Judiciară nu poate pune în discuţie soluţiile adoptate de procurori. De altfel, într-un interviu din anul 2015, pentru ziare.com, seful Inspectiei Judiciare spunea, pe fondul acuzaţiilor că independenţa magistraţilor ar fi afectată prin verificările declaşate de Inspecţia Judiciară în cazul Colectiv: „Inspectia Judiciara nu spune daca solutia pronuntata de judecator e corecta sau nu. IJ nu verifica rationamentul logico-juridic si nici interpretarea probelor. Acesta este atributul exclusiv al judecatorilor si procurorilor. Instantele de control judiciar sunt singurele abilitate de lege sa se pronuntate asupra solutiei.”

Astfel, controlul dispus de Secţia pentru procurori a CSM la SIIJ nu este doar imposibil de pus în practică, dar ar putea atrage şi răspunderea penală a persoanelor care au solicitat Inspecţiei Judiciare să verifice soluţiile dispuse de procurori.