Primarul general Gabriela Firea le-a adresat colegilor din PSDo scrisoare deschisă în care justifică ultimele sale critici la adresa lui Liviu Dragnea şi de ce i-a cerut demisia lui Car men Dan Gabriela Firea le-a explicat de la început colegilor de partid că nu s-ar fi ajuns la această scrisoare şi apariţia în mediul public a tensiunilor din PSD, dacă Liviu Dragnea şi cei din jurul acestuia ar fi ţinut cont de discuţiile anterioare, în care primarul general al Capitalei a explicat problemele cu care se confruntă. De asemenea, Firea a precizat că nu este o disidentă, nu vrea să fie preşedintele PSD şi nici nu e intersată de o candidatură pentru funcţia de preşedinte al ţării. Nu în ultimul rând, Firea şi-a exprimat optimismul că nu se va ajunge la excluderea sa. Redăm scrisoarea deschisă a Gabrielei Firea „Dragi colegi social-democraţi, membri şi simpatizanţi ai PSD Se încearcă în ultimele zile acreditarea în spaţiul public a ideii că în partid are loc un război între Gabriela Firea şi Liviu Dragnea, din care PSD nu are decât de pierdut. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa, şi voi încerca să explic de ce. În primul rând, nu se pune problema ca cineva să aleagă între mine şi Liviu Dragnea, şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: aşa cum am mai spus-o de nenumărate ori, şi o mai spun încă o dată, cu toată responsabilitatea, NU doresc să fiu preşedintele PSD. Nu îl critic pe preşedintele partidului pentru a-i lua locul şi nici pentru a-l da afară din partid. Comitetul Executiv este cel care se va pronunţa prin vot democratic.
În primul rând, nu se pune problema ca cineva să aleagă între mine şi Liviu Dragnea, şi asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: aşa cum am mai spus-o de nenumărate ori, şi o mai spun încă o dată, cu toată responsabilitatea, NU doresc să fiu preşedintele PSD. Nu îl critic pe preşedintele partidului pentru a-i lua locul şi nici pentru a-l da afară din partid. Comitetul Executiv este cel care se va pronunţa prin vot democratic. NU doresc să fiu desemnată candidat la Prezidenţiale. Am vorbit serios cand am garantat continuarea proiectelor din Capitala României. Nu sunt o dizidentă şi nu urmăresc sub nicio formă scindarea sau slăbirea partidului! N-am făcut altceva decât să fiu sinceră şi să spun public anumite lucruri pe care eu le consider nocive pentru partid în ansamblul său şi pentru modul cum este perceput în societate. Nu am adoptat o poziţie de forţă şi nu am încercat să-mi impun punctul de vedere altfel decât cu forţa argumentelor. Dacă demersul meu va rămâne fără rezultat, nu voi pleca din partid, nici pentru a mă alătura altei formaţiuni nici pentru alte scopuri, ci voi rămâne în PSD, pentru că vreau să ştie toată lumea că pentru mine calitatea de membru al acestui partid este mai importantă decât orice funcţie politică sau administrativă. Refuz să iau în calcul excluderea mea din partid, pentru că încă mai sper că declaraţiile tuturor colegilor mei cum că PSD este cea mai democratică formaţiune nu sunt doar pentru a da bine la televizor. Am fost toată viaţa mea un om de stânga. Provin dintr-o familie simplă şi m-am obişnuit dintotdeauna să obţin prin muncă orice rezultat. De aceea am rămas fidelă valorilor social-democraţiei, indiferent de statutul meu social sau de situaţia materială. În urmă cu 6 ani am considerat că pot şi trebuie să fac mai mult pentru valori precum solidaritatea socială, sănătatea, educaţia, familia, şi am decis să mă alătur echipei Partidului Social Democrat, în slujba căruia mi-am pus energia, puterea de muncă, experienţa, abilităţile, notorietatea. Am avut un mandat de senator pe parcursul căruia consider că am confirmat încrederea care mi-a fost acordată, mi-am făcut datoria conştiincios, inclusiv ca membru în comisii speciale foarte dificile, „Roşia Montană” sau „Nana”, m-am numărat printre cei mai activi şi eficienţi comunicatori ai partidului, inclusiv în campaniile electorale care au urmat. În calitate de parlamentar m-am luptat pentru administraţia publică locală, promovând iniţiative legislative menite să-i ajute pe cei aleşi să-şi facă datoria faţă de comunităţile lor, şi am continuat să fac acest lucru şi după ce am fost aleasă, la rândul meu, Primar General al Capitalei. Prin tot ce am solicitat, în aceşti doi ani, Guvernului şi Parlamentului, nu am adus niciun fel de prejudiciu celorlalte unităţi administrativ teritoriale, ci dimpotrivă, le-am reprezentat şi lor interesele, aşa cum a fost în cazul compensărilor la bugetele locale, la Codul Administrativ sau în procesul de modificare a Legii achiziţiilor publice. Mi s-a reproşat, pe de o parte, că am ales calea răfuielii publice, în loc să spun ce am de spus în interiorul partidului, iar pe de altă parte, că am ales prost momentul acestei răzvrătiri, unii spunând că trebuia să mai aştept şi să nu pun paie pe foc într-un context şi-aşa încărcat, iar alţii că am tăcut mult prea mult timp, susţinându-l necondiţionat pe actualul preşedinte. În primul rând, nu am ieşit cu niciun fel de declaraţii publice înainte de a epuiza toate căile statutare, în interiorul partidului, şi de a mi se pune în cârcă, premeditat, decontul evenimentelor din 10 august, din Piaţa Victoriei. Ca să nu existe niciun fel de dubiu, condamn cu fermitate manifestările violente ale unor participanţi la miting, care au fost la un pas să degenereze. Intervenţia jandarmilor a fost, prin urmare, cât se poate de legitimă. Mai departe, dacă forţele de ordine au dat dovadă de exces de zel, dacă au folosit forţa în mod nejustificat, sau nu, este treaba organelor de anchetă să stabilească şi în niciun caz nu poate fi responsabilitatea mea, ci a ministrului de Interne. Dacă s-a greşit, să-şi asume vina, dacă totul a fost minunat, să culeagă laurii. Cât despre loialitate, aceasta este, cel puţin în cazul meu, o trăsătură fundamentală de caracter, dar nu cu orice preţ şi în orice condiţii. Iar în cazul nostru concret, consider că este mult mai importantă loialitatea mea faţă de echipă sau de partid, în ansamblul său, decât faţă de un singur om, fie el şi preşedintele Dragnea. Nu în ultimul rând, mi-am pus şi eu, aşa cum cred că a făcut-o orice coleg de bună credinţă, întrebarea cum de am ajuns ca atât de mulţi români să fie supăraţi pe noi? Şi mă refer la oameni din România reală, nu de pe reţelele de socializare, unde manipularea este mult mai facilă. Cei din mediul rural ne reproşează că nu s-ar fi luat măsuri de prevenţie pentru ca pesta porcină să nu-i lase fără animalele din bătătură, cei de la oraş sunt supăraţi din cauză că toate proiectele de infrastructură merg în pas de melc din cauza birocraţiei şi a legislaţiei ineficiente, şi cu toţii, fără deosebire, sunt dezamăgiţi că, din nefericire, partidul care are în rândurile sale cei mai buni profesionişti în toate domeniile a propulsat în unele poziţii importante oameni care nu ne fac cinste. Am ajuns într-un punct în care, spun eu, nu se mai poate aşa. O gândesc, cu siguranţă, şi alţii, dar nu au considerat poate oportun să se exprime. Dar modul în care conducerea partidului s-a concentrat în mâinile unui singur om, care ia toate deciziile doar într-un grup restrâns de apropiaţi, unii nici măcar membri ai PSD, ignorând forurile statutare, nu ne poate duce decât într-o fundătură. De un an şi jumătate nu facem altceva decât să reacţionăm la atacurile adversarilor, concentrate pe teme colaterale, în loc să ne focusăm pe aplicarea programului de guvernare pentru care ne-au votat oamenii. Or fi răi duşmanii noştri, dar poate avem şi noi o vină cât de mică. Cred aşadar că avem nevoie de o nouă abordare, în care conducerea partidului să aibă un dialog permanent cu toţi vectorii săi, începând de la miniştri, deputaţi, senatori, continuând cu primari, preşedinţi de Consilii Judeţene, consilieri locali şi terminând cu preşedinţii de organizaţii, pentru că numai în acest fel evităm situaţia actuală în care suntem decuplaţi de agenda reală a oamenilor. De noi depinde dacă din această confruntare de idei vom ieşi slăbiţi sau întăriţi, în funcţie de disponibilitatea noastră, a tuturor, de a judeca lucrurile simplu, în funcţie de interesul legitim al oamenilor, sau pe baza unor orgolii personale şi scenarii cusute cu aţă albă. Luarea mea de poziţie ar putea reprezenta, aşa cum s-au grăbit deja unii să profeţească, o sinucidere politică, şi mi-am asumat această variantă, sau, dimpotrivă, o şansă reală pentru Partidul Social Democrat de a demonstra că este principala forţă politică a ţării, o forţă a Binelui, capabilă să ducă la bun sfârşit angajamentele pe care şi le-a luat în faţa oamenilor şi să câştige următoarele bătălii electorale. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!“