Scrisoare catre Caragiale

Umilul meu condei nu e in stare sa se tina strong dupa toate cate se intampla prin politica asta. Curva mare, cum ar veni, si, mai ales, fara leac. Politica, nu despre ea vorbim, bre? Si condeiul se rupe, se frange, se inmoaie, cade urgisit pe podea. Era sa zic ca Hopa Mitica, dar el doar cade, nu se mai ridica, precum Hopa… asta… Cand ii vad pe redistribuitii redistribuirii defiland pe podium ca miss-ele la concursuri internationale – ca invingatorii, nene Iancule, ca sa intelegi mai bine cum zic – imi vine sa las famelia fara televizor si fara alte mijloace de informare. Dar cum mai ma uit eu la vedetele neamului, la toate divele care apar cu rochita cat servetelul, daca sparg bunatate de teveu? Asa ca, ma gandesc sa chem intariri. Nu, nu chem ungurii, cum vrea sa faca acuma Ponta, il chem direct, din neant, pe Caragiale. Nene Caragiale, nene Caragiale, te astept cu o berica, daca vii…

Bravos, natiune!

Eu am, n-am, infatisare, la douasprezece trecute fix ma duc la trebunal, cum ar veni. Adica ma pui sa scriu despre trebile tarii. Caragiale, Caragiale, pe unde mai esti matale? De ce nu vii olecuta pana colea, in contemporaneitate cu noi? Tu esti, oricum, contemporan cu noi, dar ce de bascalie ai mai face, nene Iancule, de toate cate se intampla in ziua de azi pe la noi! Ce de Agamiti si Mite si Trahanachi si Tipatesti si Catavenci si Zoi si Farfurizi mai avem noi azi, mai ales cu alegerile astea parlamentare iesind ei la iveala, ca melcii dupa ploaie. In vremea ta era subtire treaba, era pe sponci. Duceai lipsa. Sau lipsuri. Ai, bre, putintica rabdare, ca zic tot… Acuma sa vezi, neicusorule, machiavelacuri!… Io, iti spui drept, sunt siderata. Sunt ingrozita. Sunt scarbita. Parol… Pai, iote, taman prinde contur lista parlamentarilor! Si, respectand o lege de tot rahatul – pardon sa am de expresie… – avem in plus, fata de anul trecut aproape suta de parlamentari. Cum ar veni, fonctia e fonctie, alesul ales… Sau ales bules… Mon cher, sa-ti spui cum e: au intrat acuma in Parlament tot felul de bizari, de ciumpalaci, de penali si de penale. Aia redistribuiti cu redistribuirea, daca intelegi ce vreau sa spun, ca pe vremea mata’ nu se redistribuia in halul asta. Ei, bine, sa vezi trai, nineaco, pe banii babachii… Numai ca, banii, de data asta, sunt ai poporului, nu ai lui nenea Trahanache… Si nu mai vorbim despre faptul ca astia, codasii de intrara pe gaura cheii, nu pe usa, au mai fost prin Parlament si, sa fiu iertata, nene Iancule pentru exprimare, dar asta au facut, au mai smanglit oarece, pe unde au putut. Si au putut, slava Domnului! Cine sa-i opreasca? Poterele au alte treburi, dau la lopata, DNA umbla dupa aia care au votat la referendum, justitia are orbul gainilor. Cred ca li s-a dus para, pana la mata, pe acolo, pe unde esti, lu’ madam Nuti Udrea, madamei Monica Ridzi, lu’ domnu’ Unguent… asta… MRUngureanu, lu’ nenea Neamtu usturoiatul, lu’ alamiccucapu’mare, lu’ Roberta numaratoreasa, lu’ Ialomiţianu de la finante, lu’ Oltean, ala de nu putea sa inghita broasca… ‚Mnealor fac parte din Alianta RE Distribuitilor, care, dupa unii lideri de-ai ei, s-a destramat, dar dupa altii e inca verde, in vigoare. Si, ei au ca principiu de viata chestia aia cu scopul scuza mijloacele, de, ca domn’ Nae… Ca doar n-or fi fiind ei mai catolici decat Papa… Si, in ciorba asta, intra si Domnu’ Dan Diaconescu Direct. Dar dansul, din cauza de motiv ca n-a luat voturi in Gorj, unde a furat Ponta, ca-n codru, asa zice domnu’ Dan, pleaca in Japonia. Sau in Laponia, caci, na, ce mi-o fi baba Rada, ce mi-o fi Rada baba. Dar, cum in prima sunt cutremure si in a doua e Mos Craciun, se prea poate sa se duca in cea de-a doua, ca sa ii ia mosului sacul pentru prezidentialele din 2014. Poate vrea Dumnezeu si Maica Domnului si-or fi mai devreme. Tradare sa fie, cum ar veni, dar s-o stim si noi! Vezi ce Mitic e cotidianul nostru? Doamne, iarta-ma, bre, neicusorule. Uitasem sa-ti spui taman despre Basescu, capul si inima si gatul celor pe care ti i-am insirat. Ei, cum sa nu-l stii pe Basescu? Il stie si copilul de la sanul mamei lui, ca i-a taiat banii de lapte. Sigur, si din san… Ei, Basescu, ala de-a vandut flota Romaniei… Ala de si-a dat singur casa in buricul Bucurestiului. Basescu, bre… Ala de a pocnit copilul si pe urma a zis rusine Dinu Patriciu, ca era pixelul albastru. Bre, nene Caragiale, cum sa nu-l stii? Ala care varsa cate o lacrima pentru tot natul… Ei, vezi ca l-ai ginit? Este ce-ti ziceam mai sus, ca ai face bine sa te intorci? Sa ma ajuti si pe mine in munca si sa mai lasi tu niste opere de exceptie pentru viitorime?… Acuma, eu, pe sistemul dupa lupte seculare care au durat trei ore – de atata vreme ma canonesc sa scriu, ti-am zis ca mi se frange plaivazul de indignare – ma declar multumita. Zic ca ti-am spus asa, in mare, cum e treaba, la ce sa te astepti… Nu ma trata cu refuz, bre… Te astept, daca am zis, am zis, cu berea. Nu mai mult, ca stii cum e: famelie mare, renumeratie dupa buget… Si inchei asa: scoala, cucoana, si te bucura, ca esti si dumneata muma din popor; scoala c-a venit libertatea la putere! Nene iancule, parol, sa-mi scrii…     

Citeste si...  Ion Iliescu: Lecţiile trecutului pentru viitor