Satele devin unele doar de copii

După cum arată statisticile la nivel de ţară, mai bine de o sută de mii de copii din România au părinţii plecaţi la muncă, peste hotare. Vorbim despre acei părinţi plecaţi legal, cu contract, care au anunţat autorităţile despre plecarea lor, nu şi despre cei care au purces ilegal la căutarea unui loc de muncă în afara graniţelor ţării, nici măcar despre cei care sunt în legalitate, dar nu au anunţat la primăriile de care aparţin că pleacă în străinătate. Căci, aceştia nu apar în statistici ca fiind plecaţi şi lăsându-şi copiii în grija unor terţe persoane, fie ele bunici, rude, vecini, prieteni, chiar şi asistenţi maternali. Aproape 35.000 de copii au rămas în ţară fără ambii părinţi, iar 11.000 de copii îl au plecat pe unicul părinte existent în viaţa lor. Ceea ce este crunt, este că cel puţin 1500 de copii nu au fost lăsaţi în grija nimănui, ei între ei, ca fraţi – sau singuri, când nu mai sunt alţi copii în familie – trebuind să îşi aibă grija! Nu e nimeni care să îi întrebe dacă au mâncat şi ce, dacă şi-au făcut lecţiile, dacă se mai duc la şcoală, care să le controleze anturajul sau timpul liber, care să vadă cum se descurcă cu plata unor facturi. Pentru că nu sunt în evidenţe, aceşti copii rămaşi singuri nu beneficiază nici de protecţie socială. Din păcate, multe sate din zone diverse din ţară, au rămas unele de copii. Bătrânii se sting, părinţii sunt plecaţi, doar copiii singuri sunt majoritari. Exodul către un loc de muncă mai bine plătit ca la noi, continuă şi, cu regret şi revoltă o spun, nimeni nu face nimic. Cei care ne conduc sunt prea prinşi în iţele propriilor învârteli ca să vadă că satele se golesc şi copiii rămân, de mult prea mici, singuri…