Editorial

Să-i lăsăm să ne otrăvească și să ne exploateze resursele, ca să ne apere de ruși? Dar rușii, nu ne-ar otrăvi, la rândul lor?

Mai clar decât a spus-o analistul de la Stratfor, George Friedman, în emisiunea ”După 20 de ani” de la Pro Tv, probabil că n-o să ne-o spună nimeni: de gazele noastre de șist depinde soarta unui război Rusia – Occidentul democrat în care includem, evident și Statele Unite. Resursele de energie ale țării noastre sunt cruciale pentru rezultatul demersurilor (belicoase sau pașnice) de reorganizarea centrelor de putere geostrategică. Sinceritatea lui George Friedman în a recunoaște nocivitatea exploatării gazelor de șist este șocantă. Nu se ascunde după cuvinte, semn că a trecut demult faza diplomației. Analistul Stratfor pare că a primit ordin să bage toată societatea românească în marea dilemă prin care au trecut strămoșii noștri, de fiecare dată când au dorit să iasă cât se putea mai bine din confruntările mari ce aveau neapărată nevoie să ne implice și pe noi (zona geostrategică în care ne aflăm ne condamnă să nu putem fi nicicând o Elveție, în ceea ce privește neutralitatea): de partea cui? Ce avem de pierdut? Ce avem de câștigat?

George Friedman ne încântă arătându-ne că, în afară de americani, nimeni nu este dispus să ne ajute, din punct de vedere economic – Germania este axată pe exporturi, ceea ce înseamnă ca noi să dăm bani pe mărfurile ei, nu să ne ridicăm nivelul de trai vânzându-i ei produsele noastre, China are de exportat forță de muncă, nici ea nu are de cumpărat produsele și serviciile noastre iar celelalte forțe din jur au cu totul alte probleme decât să se uite la productivitatea noastră și la ce avem noi de oferit ca produse cu valoare adăugată. Analistul american afirmă că doar americanii sunt interesați să dezvolte economic zona aceasta din Carpați căreia noi îi spunem România. Dar recunoaște că n-o fac degeaba, pentru că nimeni n-o face degeaba. “Cred că guvernul a înțeles asta și faptul că principalele voastre resurse sunt cele energetice și minerale. (…) În 6 luni – un an, investitorii vor începe să vină. Companiile americane urmăresc acum cu atenție România. Știm de o companie care vrea să investească în energie și are nevoie de informații. Din păcate, la voi aceste informatii sunt secrete; or, nu poti aduce investiții cu informații ținute în secret. Aceste schimbări au loc și depind doar de români. Dacă le faceți, veți fi uimiți cât de rapid se vor mișca investitorii americani, fiindcă se tem să nu le-o ia înainte competiția. (…)Americanii vor acționa însă doar în economia corectă și o vor submina pe cea subterană. Ei vor proiecte mari, orice: de la comunicații la minerit, tehnologie de vârf sau retail. Daca vin până aici, nu o fac pentru a deschide o afacere mică.”

Iar miza deschiderii țării către americani este susținerea militară pe care aceștia o pot asigura:

”Contactele mele din lumea investitorilor îmi spun că toata lumea vrea sa facă afaceri în România, nu doar pentru energie, ci și pentru calitatea forței de muncă, mai ales în IT. La voi se pot face bani. Guvernul trebuie să-și apere interesele, oamenii de afaceri trebuie să facă bani – asta e strategia americană. Investițiile vin împreunî cu asistența militară. Cele două vin împreună și construiesc România. Multe țări nu vor să accepte asta.”

Și, ca să se asigure că ne este clar în ce tabără să ne situăm, adică nu alături de ruși, George Friedman prezintă Rusia ca un stat insuficient pregătit de o confruntare armată cu americanii, sleiți de capacitatea de a face față blocajului economic impus de occidentali și, deci, incapabili, de a ne mai duce și pe noi în spate, din punct de vedere economic.

Ceea ce este evident, din toată construcția de argumente a americanului este că ”Da! Din păcate, suntem în prag de război”. Taberele sunt oarecum grupate, se fac ultimele pregătiri pentru încă o confruntare majoră, cea despre care profeții spun că ar fi al treilea război mondial. Arabii deja au pornit tăvălugul. Experiența arată că Orientul nu are capacitatea de a învinge forțele Occidentale grupate. Tehnologia în vest este, dominația din vest vine. Tăvălugului impus de vest nu prea a reușit nimeni să-i reziste (este drept că există și excepții, dar nu părem să putem fi noi aia). Dar și prețul care ni se cere, pare uriaș: exploatarea, în avantaj american, a ultimelor noastre resorturi de energie, cu prețul ecologic incomensurabil. Când, de fapt, și rușii tot exploatarea gazelor de șist ar executa, dacă ne-am alia cu ei. Greu a fost, greu este să trăiești român în România. Pe Ștefan cel Mare l-au sfințit pentru miraculoasele lui reușite! Probabil că o minune ne-ar trebui și nouă!

blank