Actualitate, Featured

Românii au plecat la muncă în țării străine, de bunăvoie, indiferent de riscurii

Românii au plecat la muncă în țării străine, indiferent de riscurii de îmbolnăvire: Podul aerian pentru transportul forței de muncă în Germania a stîrnit tot soiul de discuții. Dar nu a generat nici o reacție oficială serioasă. Declarații cît cuprinde, măsuri nici una! S-au adus acuze, au fost sancționați cei care n-au supravegheat respectarea „distanței sociale”, dar nimeni nu a avut curajul să se apropie de fondul problemei. În ce condiții pleacă și care sunt obligațiile angajatorilor privind condițiile de muncă, plata și protecția sanitară? Și, la sfîrșit, cum se întorc muncitorii români la locul deplecare? Din păcate, de pe aeroporturile din provincie, podul aerian spre Germania, Austria și Marea Britanie, s-a intensificat, România devenind un simplu bazin de muncitorii ușor de racolat, fără prea multe probleme. Operațiunea a funcționat la liber, exact ca adusul blugilor și al țigărilor din Turcia, după decembrie 1989. Toate fermele și firmele din vestul euopean, rămase fără forță de muncă, au descins în Europa de Est și, mai ales, în Romania și au început să adune lucrători de peste tot. Direct sau indirect, prin samsari români sau prin intermediari. Nu-i exclus ca, după calmarea pandemiei, să asistăm și la o năvală a rețelelor de trafic de carne vie și să vedem cum sunt racolate fetele de pe străzi spre a fi transportate în Dubai, Hong Kong, Tokyo sau în marile metropole europene. Se opune cineva? Și racolarea de forță de muncă hipercalificată se desfășoară la liber. Ingineri, medici, asistente, programatori! Și racolarea de creiere, elevi și studenți, are loc în aceleași condiții. Ca un cules de ciuperci pe o poiană liberă la cules pentru toți europenii.

După podul aerian care continuă și acum, a venit rîndul culoarului de autobuze pentru aceeași forță de muncă.

Românii au plecat la muncă în țării străine, indiferent de riscurii

Augustin Hagiu, reprezentantul Operatorilor Românii de Transport, a povestit într-un interviu în cotidianul.ro, cum o coloană de autobuze, venite din străinătate, a îmbarcat cîteva sute de muncitori într-un miez de noapte din Tîrnăveni, un oraș liniștit din Transilvania. Au venit, au îmbarcat, au plecat. Despre condițiile din fermele de destinație din vestul Europei, aflăm la știrile fiecărei zile. Muncitorii români mai intră prin telefon și relatează tot felul de excese, abuzuri și nedreptăți.

Românii au plecat la muncă în țării străine, indiferent de riscurii

Unii sunt contaminați sau bolnavi și nu beneficiază de nici o protecție. Alții, abuzați, au evadat din ferme și hălăduiesc în căutarea unui loc de muncă sau a unui mijloc de întoarcere în țară. Mai nou, a apărut și scandalul cu cei 200 de muncitori români infestați în abatoarele din Germania. Ministerul Afacerilor Externe verifică situația. Extraordinar dar și inutil. Acordă asistență consulară, plus un „salutare taică și n-am cuvinte”.

Funcționăm ca piață europeană de desfacere pentru toată producția europeană și livrăm forță de muncă fără nici o preocupare că lucrurile ar trebui, totuși, reglementate.
Abia acum, îmi amintesc de marea performanță a ministrului nostru de Externe, numitul Bogdan Aurescu, dispărut de ani buni din peisaj, mai ales de cînd i-a oferit ministrului de Externe al Germaniei o broșură cu hărțile României și ale….. Franței pe copertă. De atunci, chiar n-am mai auzit de el, nici ca brav consilier la Cotroceni și nici ca ministru de Externe al guvernului liberal. A supraviețuit ca nul și anonim! Sigur că, în materie de politică externă, Klaus Iohannis este capul și cel mai mare specialist în convorbiri telefonice și în teleconferințe. Ne și ține la curent, de parcă acestea ar marca viața contemporană a continentului. Despre demersurile sale și ale lui Bogdan Aurescu vom afla, probabil, cînd se vor deschide arhivele de la Externe. Acestea ar pute conține amănunte suplimentare, care acum ne scapă.

Merită reținut că, la întoarcerea masivă a emigrației economice în țară, nici președinția și nici guvernul nu s-au gîndit să facă puțină ordine în domeniul politicii românești în domeniu. Nici președintele, nici Guvernul și nici Parlamentul, retras rapid într-o izolare fizică și mentală. Mă refer la reglementări privind asigurările sociale și medicale ale celor plecați la muncă, la achitarea unor obligații după terminarea studiilor superioare, în cazul în care acestea au fost finanțate de stat. Și multe altele care privesc emigrarea individuală, dar și în grupuri mari de cetățeni.

Mai nou, a apărut și culoarul feroviar pentru muncitori importanți de firme austriece pentru îngrijirea bătrînilor. România s-a speriat de scandal. Nici n-a refuzat propunerea, dar nici n-a acceptat solicitarea austriacă. Prost este cine dă, nu cine cere. Firmele românești nu pot transporta mai nimic în Austria. Și, nici în celelalte țări europene. Sunt blocate, interzise, urmărite sau șicanate la greu. Tot sectorul romanesc de transporturi este pus pe butuci. În schimb, firmele străine operează în țara noastră într-un soi de „trai nineacă”.
Nu le suflă nimeni în ciorbă. Înalții noștri reprezentanți se tem de virusuri și poartă mască!

Cornel Nistorescu

blank