În secolul XX, din ţara noastră a dispărut 98% din populaţiile de peşti. Pentru a salva ce se mai poate, România trebuie să facă recensământul peştilor.
România trebuie să facă recensământul peştilor. Nu e o glumă! Proiectul este pregătit de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) pregăteşte un proiect privind numărarea peştilor din apele teritoriale ale României.
Din datele specialiştilor, ţara noastră mai are 2% din numărul de peşti care exista cu 70 de ani în urmă. Dipariţia lor este legată în special de poluare. Multe specii au pierit pentru totdeauna, altele mai pot fi salvate doar dacă se face un recensământ naţional şi se iau măsuri de repopulare. Aparatele folosite la numărare se numesc ”electrofishing”.
În România de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spunea că peştele este hrana săracului. Adică era din abundenţă, la preţuri mici. În acest moment nu găseşti peşte proaspăt decât în câteva magazine din Bucureşti, iar în provincie… foarte rar şi aproape exclusiv de crescătorie. Care să fie explicaţia?
”Din cele 94 de specii de peşti de apă dulce, câte existau în România în anii 1930 – 1940, au dispărut 85 de specii. Din cele 300 de specii existente în zona românească a Mării Negre, astăzi mai avem 100 de specii. Restul au dispărut. Ca să dau câteva specii dispărute sau în pericol iminent de dispariţie: lostriţa, lipanul, scobarul, mihalţul, cleanul mic, linul. Sturionii au fost aproape decimaţi din Dunăre, în special morunul” spune lector dr. Nicolae Crăciun, de la Facultatea de Biologie din Bucureşti.
„Primul lucru care ar trebui făcut acum este recensământul peştilor din România. În ţările occidentale acest lucru se face anual, riguros. La noi nu s-a mai făcut decât sporadic după 1990, asta în contextul în care în a doua jumătate a secolului XX au dispărut 98% din populaţiile de peşti de la noi. Pe baza acestor studii s-ar putea realiza un proiect naţional de repopulare şi protecţie, pentru a salva ceea ce se mai poate salva”, a mai adăugat lector dr. Nicolae Crăciun.
Recensământul peştilor este o chestie destul de complexă şi se face, de regulă, cu aparate numite ”electrofishing„. Acest aparat este un fel de baterie electrică, cu un catod sub formă de fir şi un anod sub formă de plasă. Operatorul şi persoanele asistente trebuie să poarte cizme lungi şi mănuşi din cauciuc, pentru a nu fi electrocutate.
Un ”electrofishing” costă între 500 şi 200.000 de euro
”Electrofishing„ nu omoară omul, dar îl scutură destul de neplăcut. Aparatul se pune pe umăr, ca o geantă, firul catod este târât prin apă, iar cu anodul se înaintează pe cursul râului.
Practic, peştii sunt anesteziaţi prin şocul electric, ies la suprafaţă, sunt culeşi cu plasa şi puşi în recipiente speciale. Pe lângă numărare, sunt măsuraţi, cântăriţi şi câtorva exemplare li se plantează sonde cu ajutorul cărora vor fi urmăriţi. În spatele operatorului se află două sau trei persoane cu plase care nu lasă peştii anesteziaţi să fie luaţi de curenţii de apă. Când cursul râului este mai lat de doi sau trei metri se folosesc două sau mai multe aparate concomitent.
Pentru râuri mai mari se folosesc ”electrofishing” de putere mai mare, pentru a vedea despre ce specii este vorba, şi sonare pentru a-i număra, montate pe nave. Anestezia durează puţin, între 20 şi 60 de secunde, de aceea biologii trebuie să se mişte repede. Un recensământ al peştilor în toată România ar costa aproximativ 4 milioane de euro.
Valoarea unui asemenea aparat variază între 500 şi 200.000 de euro, acestea din urmă sunt cele montate pe vapoare. Cele folosite curent de biologi pe râurile interioare costă cam 3.000 de euro.
Şi în trecut se făcea recensământul peştilor, dar cu plase cu lanţ. Lanţul era târât pe fundul apei pentru a-I speria, iar plasa îi culegea. Metoda modernă are avantajul de a fi mai rapidă, astfel peştele este supus stresului o perioadă mai scurtă. Trebuie spus că stresul la vertebratele subacvatice este foarte periculos, ele murind de frică foarte uşor din cauza acidului lactic secretat din abundenţă de muşchii lor în asemenea momente, ca la febra musculară. Practic, la stres peştii mor din cauza febrei musculare.