“Agresorul trebuie să știe că răzbunarea este inevitabilă, că va fi nimicit. Noi, victimele agresiunii, vom ajunge în rai ca niște mucenici, iar ei, pur și simplu, vor pieri, pentru că nu vor reuși să se pocăiască”. Așa sună traducerea oficială, în versiunea Kremlinului, a cuvintelor liderului rus. Editorial Dan Andronic
Ultima intervenţie a lui Vladimir Putin a lăsat fără replică o grămadă de analişti de politică externă.
Numai că, potrivit unor surse americane, acesta a folosit un cu totul alt limbaj: “Și ei (n.n. cei care ar ataca Rusia) doar vor crăpa, pentru că nu vor avea timp să se pocăiască”. Adică mânia Rusiei va fi atât de aprigă că nu vor avea timp să-şi facă cruce şi să regrete ceea ce au făcut. Până şi subordonaţii lui Vladimir Putin au simţit că este ceva în neregulă, aşa că au înlocuit sintagma grosieră “vor crăpa” cu varianta mult mai literară “vor pieri”. Preluată ca atare de majoritatea presei internaţionale.
Pentru o înţelegere exactă a ceea ce a spus Vladimir Putin trebuie să adaugăm şi următorul pasaj: „Vreau ca toţi cei prezenţi aici şi toţi cei care vor analiza fiecare cuvânt pe care-l spun aici şi îl folosesc într-un fel sau altul în povestirea proprie, să ţină minte: conceptul nostru de a folosi arme nucleare nu permite o lovitură preventivă” a spus. „Conceptul nostru este bazat pe reacţie şi reciprocitate.”
Limbajul lui Vladimir Putin a fost calificat de majoritatea analiştilor ca fiind similar cu cel al unui terorist-sinucigaş. Puţini au căutat să vadă ce spune cu adevărat doctrina militară a Rusiei, publicată în decembrie 2014. Acolo nu se vorbeşte despre lovituri bazate pe reciprocitate, ci avem de-a face cu un concept mult mai “generos”: „Federaţia Rusă îşi rezervă dreptul de a folosi armele nucleare ca răspuns la un atac asupra Rusiei şi / sau aliaţilor săi care implică utilizarea de arme nucleare sau alte arme de distrugere în masă, precum şi în cazul agresiunii împotriva Federaţiei Ruse cu utilizarea de arme convenţionale, atunci când existenţa statului în sine este ameninţată. Deciziile privind utilizarea armelor nucleare sunt luate de către Preşedintele Federaţiei Ruse. “
Cu alte cuvinte, Vladimir Putin a îndulcit tonul şi a lăsat să se înţeleagă că Rusia nu este agresivă, că nu vrea un conflict cu NATO, în ciuda documentelor oficiale. Chiar şi în ciuda numeroaselor provocări la adresa spaţiului aerian al NATO, fiind deja o misiune normală interceptarea avioanelor ruseşti care violează spaţiul aerian al României. Spun violează având în minte modul tipic rusesc de manifestare a complexului de superioritate în ceea ce priveşte România de-a lungul ultimilor 200 de ani.
Istoria personală a lui Vladimir Putin îl recomandă ca fiind un lider care nu prea suportă să fie criticat şi care îşi sacrifică oamenii fără să clipească, în numele unei mândrii naţionale greu de explicat pentru un occidental. Epopeea submarinului Kursk de la începuturile sale ca preşedinte al Rusiei (anul 2000), judecată împreună cu răspunsul său cinic la plângerea soţiilor marinarilor ne arată limitele lui Vladimir Putin. Pentru că puţini mai ţin minte ce a fost atunci, voi relua succint.
Era vorba despre un mare exerciţiu de luptă între două mari grupuri navale cu participarea a peste 7.800 de marinari şi 22 de submarine şi nave de război – inclusiv crucişătorul greu Piotr Velikii (Petru cel Mare) şi portavionul-amiral Kuzneţov.