De ce sunt olandezii diferiţi? Acesta este doar un titlu de carte apărute pe aceeaşi temă şi pentru că ambasadorul Regatului Ţărilor de Jos, Stella Ronner-Grubancic, îşi încheie misiunea diplomatică în România, am vrut să aflăm chiar de la ea răspunsul la această întrebare. „Regret că, într-un fel nu am fost în stare să fiu mai eficientă în a demitiza legendele sau ştirile false care tot apar în România, conform cărora principalul motiv pentru care Olanda are îndoieli legate de intrarea României în Schengen este faptul că noi ne temem de competiţia pe care portul Constanţa ar face-o portului Rotterdam.” Declaraţia îi aparţine ambasadorului Stella Ronner Grubancic, care la final de mandat a avut o ultimă conversaţie în această calitate, împreună cu Cristina Cileacu.
Romani ţin la miturile despre olandezii.
Cristina Cileacu: Doamnă ambasador vă încheiaţi misiunea din România şi v-am propus ca de data aceasta să avem mai degrabă o conversaţie, nu un interviu. Să vorbim despre olandezi. Începem aşadar conversaţia cu câteva caracteristici ale olandezilor pe care le-am subliniat şi prima ar trebui să fie faptul că sunteţi foarte practici şi felul în care vorbiţi foarte direct cu ceilalţi. Din moment ce în România încă mai avem obiceiul de a livra mesajele împachetate bine în catifea, cum v-aţi adaptat la acest gen de frivolităţi est-europene?
Romani ţin la miturile despre olandezii.
Stella Ronner-Grubacic: Sunt de acord cu tine că într-adevăr, olandezii sunt cunoscuţi pentru că sunt practici şi direcţi şi cred că acestea pot fi asociate cu istoria noastră. Faptul că timp de secole am fost oamenii care ne-am implicat intens în schimburi comerciale, suntem o naţiune maritimă, deci am avut parte de multe explorări şi am făcut afaceri în toată lumea, ca să mă exprim în termeni moderni. După părerea mea, pentru că suntem atât de mult bazaţi pe a face afaceri şi comerţ cu alte ţări, am dezvoltat cumva natural acest obicei de a fi direcţi, pentru că până la urmă, în afaceri trebuie să ai un limbaj clar, trebuie să fii sigur că te înţelegi cu celălalt destul de bine şi că nu rămâne loc de interpretări, pentru a avea o înţelegere clară. Cred că aceasta este de fapt baza pentru orice. Dar, eu sunt în domeniul diplomaţiei, deci ştiu că trebuie să găsesc şi limbajul comun, la propriu şi la figurat. Iar aceasta este un gen diferit de profesie.
Diplomaţia mesajelor clare, marcă olandeză
Cristina Cileacu: Dar cum v-aţi adaptat la România? A fost greu pentru dvs când aţi ajuns pentru prima oară aici, să fiţi atât de directă şi să vedeţi că, pe de altă parte, oamenii nu sunt foarte încântaţi de acest lucru?
Stella Ronner-Grubacic: Cred că este ceva reciproc. Este apreciat, pe de o parte, pentru că oamenii îţi înţeleg poziţia şi lucrurile sunt clare, şi pe de altă parte, da, îţi dai seama că uneori tu eşti cel care trebuie să se adapteze puţin, ca să fii sigur că mesajul este transmis, dar poate într-un limbaj care este mai bine înţeles şi mai apreciat de ceilalţi. Aşa că tot ce pot spune este că în această privinţă sper că am avut succes, dar am rămas şi un diplomat olandez ca la carte, în ideea în care poţi fi direct şi transmite mesaje în jur, dar în acelaşi timp, asigurându-te că sunt şi eficiente, pentru că până la urmă asta vrei. Vrei să fii eficient în ceea ce faci, în a promova interesele olandeze în străinătate, una dintre misiunile noastre cheie, dar să faci acest lucru într-o manieră care este înţeleasă de partenerii noştri.
Cum convieţuiesc toleranţa şi optimismul
Cristina Cileacu: Toleranţa este încă un lucru pe care îl pot adăuga pe lista de caracteristici ale olandezilor şi ţara dvs este destul de recunoscută pentru faptul că are poate mai multe libertăţi, decât restul Uniunii Europene. Dar, vedem şi că ţara dvs are acest val de naţionalism, în creştere, populism, extremă dreaptă. De ce credeţi că acest val de extremă dreaptă creşte în Olanda?
Stella Ronner-Grubacic: În primul rând, într-adevăr, sunt foarte mândră de faptul că suntem cunoscuţi pentru toleranţa noastră, ca ţară. Din nou, ne întoarcem la istorie, poţi vedea că de-a lungul secolelor am avut oameni care au venit la noi, începând din secolul 17, când au venit oameni din toată lumea, din alte ţări europene, evreii sefarzi, hugenoţii, din Franţa, deci chiar avem această tradiţie a oamenilor care trec prin Olanda şi eu cred cu tărie că acest lucru a contribuit la crearea unei societăţi tolerante, care acceptă oamenii aşa cum sunt ei. A
cestea fiind spuse, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat recent, adică acum câteva decade, vedem alte valuri de oameni care vin în Regatul Ţărilor de Jos. Şi la un moment dat, cred că nu ar trebui să fie vreo surpriză pentru nimeni că olandezii încep să se întrebe despre rezultatele acestor fapte şi încep să se teamă pentru pierderea identităţii, a anumitor tradiţii olandeze şi în cele din urmă, a pierderii anumitor lucruri pe care noi le-am construit de-a lungul secolelor: un stat bazat pe bunăstare, o democraţie vibrantă, un loc unde olandezii se simt bine şi ca acasă. N-aş spune că acestea sunt exprimate prin manifestări de extremă dreaptă, cred că este vorba de fapt de o creştere a partidelor populiste, care au văzut tendinţele şi au început să le politizeze. Acestea au dus la discuţii, în Olanda, la fel şi în parlamentul olandez, legat de cum reuşim să-i integrăm pe migranţi, cu oamenii care vin din alte ţări şi aduc valori diferite, religii diferite, credinţe diferite şi uneori aceste dezbateri au fost foarte dure, acesta este un fapt vizibil dacă te uiţi la discuţiile din parlamentul olandez. Bineînţeles, din nou, acestea sunt parte ale unui proces care are loc şi sunt două lucruri.
Cred că noi avem o cultură în care credem cu tărie în a discuta unii cu alţii despre aceste lucruri şi să găsim o soluţie mulţumitoare pentru toţi cei fac parte din societatea noastră, acum. Şi este responsabilitatea politicienilor să se ocupe de aceste lucruri, într-o manieră responsabilă şi prin a se asigura că sentimentele oamenilor care încep să se simtă nesiguri se canalizează, prin partidele politice, în parlament. Şi acolo este locul unde trebuie să găsim soluţii.
Politicienii olandezi care au bulversat Estul
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre parlament, românii ştiu destul de bine câţiva politicieni olandezi, care lucrează în instituţiile europene şi care au fost destul de implicaţi în reformele noastre. Aş spune doar numele lui Frans Timmermans sau Judith Sargentini. Sunt bine cunoscuţi în România. Cum aţi simţit că au fost primite opiniile lor, în România?
Stella Ronner-Grubacic: În primul rând, eu sunt un diplomat al Regatului Ţărilor de Jos şi Frans Timmermans a fost aici în ultimii ani, în capacitatea sa de vicepreşedinte al Comisiei Europene. Deci, în acest sens nu am nicio relaţie cu atribuţiile sale aici. Ce am văzut este că a lucrat la un subiect care într-adevăr este foarte important pentru Olanda, la nivel naţional, mă refer la răspândirea importanţei valorilor pe care noi le menţinem foarte sus la nivelul Uniunii Europene, iar în Regatul Ţărilor de Jos, credem că fiecare ar trebui să aplice şi să păstreze setul de valori comune despre care credem că este crucial, dacă ne dorim o Uniune Europeană funcţională. În acest sens, cred că mesajele pe care dl Timmermans le-a adus guvernului şi majorităţii parlamentare româneşti, au fost foarte importante şi din fericire au avut impact în momente când chiar au contat.
Regretele unei misiuni diplomatice în România
Cristina Cileacu: Încă sunteţi ambasador în România şi unul foarte activ, dar pentru că misiunea dvs acum se încheie, întrebarea mea este care sunt regretele, ce nu aţi reuşit să faceţi în timpul mandatului dvs, aici?
Stella Ronner-Grubacic: Speram să vorbim mai degrabă despre lucrurile pe care le-am făcut.
Cristina Cileacu: Aţi făcut multe, deci să vorbim despre ce nu aţi reuşit să faceţi.
Stella Ronner-Grubacic: Am fost ieri la Cluj şi mi-a spus consulul nostru onorific de acolo, că încă nu am fost la Untold, deci este cel puţin un lucru pe lista mea de teme. Dar, mai serios, dacă mă gândesc, este un lucru pe care îl regret şi anume că, într-un fel nu am fost în stare să fiu mai eficientă în a demitiza legendele sau ştirile false care tot apar în România sau în rândul unor anumite grupuri, aceste idei conform cărora, unul dintre motivele pentru care, sau principalul motiv pentru care Olanda are îndoieli legate de intrarea României în Schengen este faptul că noi ne temem de competiţia pe care portul Constanţa ar face-o portului Rotterdam.
Indiferent de ceea ce am făcut sau am spus, ca să încerc să lămuresc faptul că nu acesta este motivul, nu a ajutat şi pentru mine acestea au arătat nu doar o lipsă de înţelegere cu adevărat asupra a cine suntem noi, dar şi o lipsă de conştientizare despre cum se schimbă această lume şi cum evoluăm şi ne mişcăm într-o lume globalizată, în care ceva de genul acesta nu poate fi adevărat.
O dovadă a acestui fapt este chiar memorandumul de înţelegere semnat chiar înainte de venirea mea în România, între portul Constanţa şi portul Rotterdam, în care Rotterdam oferă sprijin concret în privinţa managementului portuar, dar care nu a fost niciodată folosit de portul Constanţa. Deci, din păcate, pare să fie un anume număr de oameni care cred că acest lucru este spre binele portului Constanţa, în ciuda ofertei concrete de susţinere care a fost făcută. Şi regret că aceste poveşti încă mai sunt, că acest mit continuă şi că sunt atât de multe ştiri false pe acest subiect.
Atitudinea olandezilor faţă de probleme
Cristina Cileacu: În momentul în care vorbeşti cu cineva care nu este olandez, despre olandezi, apare o listă de stereotipuri care apar. O să numesc doar câteva: culoarea portocaliu, lalelele, cafenele unde se vinde marihuana, Rembrand, Van Gogh, saboţii de lemn, morile de vânt, brânza şi putem continua. Daca ar trebui să adăugăm ceva pe listă sau să scoatem ceva de pe listă, ce vă deranjează când vine vorba despre stereotipuri şi olandezi?
Stella Ronner-Grubacic: Nimic. Ce cred că rezultă din această listă mică este faptul că poate fi considerat un alt stereotip sau o altă caracteristică, această idee de a fi pragmatic. Şi cred că acest lucru funcţionează pentru noi. Ce remarc, ascultând lista pe care ai făcut-o, este că bineînţeles că sunt anumite caracteristici care sunt rezultă dintr-o serie de fapte, de pildă casa noastră regală foloseşte portocaliul drept culoarea semnificativă. Asta este pe de o parte.
Pe de altă parte, când menţionezi cafenelele cu marihuana, toleranţa pentru marihuana, sau poţi adăuga pe această listă scurtă faptul cum ne raportăm la chestiuni precum eutanasia, avortul, noi le numim subiecte de etică medicală, cred că ceea ce facem este să, din nou, printr-o abordare foarte pragmatică, vedem anumite tentinţe, vedem fenomene şi avem tendinţa să ne uităm la ele fără să le ascundem, pentru că ar putea reprezenta o anumită ameninţare pentru că nu sunt chestiuni considerate a fi acceptabile ca atare. Preferăm să luăm situaţiile în propriile mâini şi începem să ne ocupăm de ele.
Cristina Cileacu: Pentru că ele sunt acolo.
Stella Ronner-Grubacic: Pentru că aceste chestiuni sunt acolo şi nu dispar. Arată cu adevărat o parte despre care am vorbit mai devreme, poate nu suntem aşa de buni la vorbe, dar suntem buni la fapte. Ne uităm la probleme, ne ocupăm de ele, suntem atenţi când facem asta. Noi suntem genul de oameni care fac lucruri şi nu suntem speriaţi când vine vorba despre provocări şi ceea ce ajută aici este acest model social bazat pe consens, în care suntem conştienţi că dacă este o problemă, poate fi înspăimântător la prima vedere, pentru că tuturor ni se pare eutanasia o chestiune care sperie, dar nu ajută să ne facem că nu există.
Trebuie să o înfrunţi, să o abordezi direct, să discuţi problema cu oameni diferiţi, să o rezolvi, să o analizezi şi în cele din urmă să găseşti o soluţie, luând în calcul poziţia diferitor părţi, care poate fi cea mai bună pentru toată lumea. Dar cel puţin soluţia care ia în calcul toate celelalte interese. Pentru că doar aşa ai o soluţie sustenabilă. Cred că acesta este lucrul care aduce toate celelalte caracteristici sau stereotipuri la un loc.
Ce au românii în comun cu olandezii
Cristina Cileacu: Dacă încheiem această conversaţie şi ne vom referi din nou la misiunea pe care aţi avut-o în România, sunt destul de sigură că sunt multe stereotipuri şi legate de noi. Cu ce informaţii aţi venit aici şi care este impresia asupra României, acum, la finalul misiunii?
Romani ţin la miturile despre olandezii.
Stella Ronner-Grubacic: Cred că am făcut o dată un comentariu în discursul pe care l-am ţinut de Ziua Regelui, la recepţia de Ziua Naţională. Evident, când ajungi aici, la început, eşti destul de conştient de faptul că România este într-un colţ foarte diferit al Europei, faţă ce colţul nostru. Noi suntem în nord, nord-vest, şi voi sunteţi aici în sud, sud-est şi inevitabil produce perspective diferite asupra lucrurilor.
Romani ţin la miturile despre olandezii.
De exemplu, când discutăm despre securitate, am citat un congresman american, care spune că „acolo unde stai este şi poziţia ta”. Poziţia ta, politică, economică, este determinată de localizarea geografică, iar asta este un fapt în sine.
Când un diplomat vine într-o altă ţară, să se ocupe de diferenţe este ceva din „fişa postului”. În acelaşi timp, şi poate acesta este ceva la care mi-ar fi plăcut să continui să lucrez mai mult, este foarte clar că avem multe în comun, interese comune. Dacă mă gândesc la momentul când am venit aici, nu ştiu dacă tu îţi aminteşti, dar a fost în septembrie 2015, era puţin înainte de incendiul de la Colectiv şi acest eveniment, în primele mele 6 săptămâni aici, mi-au adus în atenţie chestiunile care sunt de rezolvat în sistemul medical, chestiunile legate de corupţia din societate. Pentru mine este clar că după 4 ani, românii au aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe, ca noi olandezii.
Romani ţin la miturile despre olandezii.
Până la urmă noi toţi vrem o societate bazată pe prosperitate, cu un sistem de sănătate funcţional, unde poţi să-ţi educi copiii şi acest lucru nu este văzut poate ca atare de olandezi, care pot să creadă că România este o ţară complet diferită. Şi bineînţeles, sunt, aşa cum am spus, diferenţe, dar şi multe asemănări. Cel puţin, noi toţi vrem o societate mai bună pentru generaţiile viitoare, pentru copiii noştri şi de aceea chiar putem lucra împreună şi putem face mult mai multe decât am făcut în ultimii câţiva ani.