Profilul noului Ţar al Rusiei: „Fiul unui sistem criminal”
A cucerit Crimeea aproape fără dificultate, a trimis militari la frontiera cu Ucraina după ce Kievul i-a luat cu asalt pe separatiştii de la Slaviansk şi continuă să aţâţe spiritele din dorinţa de a de expansiune. Până acum, toate ambiţile de cuceritor se pare că i-au reuşit preşedintelui rus, Vladimir Putin.
A determinat Crimeea să ceară anexarea la Federaţia Rusă, face presiuni în continuare, în Ucraina, în zonele „sensibile”, ajutat de separatişti, rezistă presiunilor internaţionale, chiar le sfidează, şi-a impus poziţia la Geneva, iar cota lui de popularitate a crescut fulminat în rândul poporului său, care îi aplaudă cuceririle într-un extaz naţional. Cam aşa descrie situaţia Alexandre Melnik, profesor de geopolitică la ICN Business School Nancy-Metz, scrie Le Figaro.
Profesorul Melnik îl compară pe Putin cu un TGV fără frâne şi fără limită de viteză, care nu opreşte în nicio gară să ia călătorii care şi-au cumpărat deja bilete şi aşteaptă în gări. Îl compară, de asemenea, cu un fiu spiritual al comunismului, situându-l pe aceeaşi „cracă” a unui arbore genealogic istoric, alături de Lenin, Stalin, Brejnev sau Andropov. „Un fiu al acestui sistem criminal, care nu a fost niciodată judecat de istorie. Ceasul mental al preşedintelui rus s-a oprit undeva, în anii ’70, în perioada în care el s-a format ca spion KGB. În acele timpuri nu a putut să vadă lumea decât prin prisma Războiului Rece”, adică, a unei confruntări permanente între „noi” (sovieticii, n.r.), purtători ai binelui, şi „ei”, occidentalii, adică Statele Unite şi „vasalii” lor europeni consideraţi a fi „emblema Răului”.
Alimentat cu ură faţă de sistemele democratice occidentale, cu propria lui trufie, cu minciuni şi ignoranţă reciprocă faţă de aceste regimuri, toate acestea s-au reflectat în el însuşi ca într-o oglindă. Nimeni nu ar mai putea să îi explice acum că toate acestea sunt nişte greşeli mari, nişte greşeli care aparţin unui trecut tulbure ce a oprimat naţiuni întregi din Europa de Est aflate sub cizma comunismului sovietic şi că lumea s-a schimbat acum. Cine ar putea să îi scoată din minte şi din suflet neîmpăcata ură faţă de tot ce înseamnă regim democratic veritabil, libertăţi sociale, pace, progres, globalizare…
După ce a „cucerit” Crimeea, au apărut şi primele semnale, la nivel de zvonuri mai întâi, iar ulterior, de destăinuiri în anonimat despre ambiţii ascunse, feroce, aproape patologice ale liderului de la Kremlin, de a reface nu numai fosta URSS, ci şi de a reda măreţia Rusiei din timpul Imperiului. Aceste gânduri de mărire l-au făcut să afirme la un moment dat că „destrămarea URSS este cea mai mare catastrofă a secolului”.
Evident, Putin gândeşte ca predecesorii săi sovietici alimentat de aceeaşi ură pe care au auvut-o ei faţă de tot ce însemna, în opinia lor, „influenţa malefică a capitalismului”, adică exact valorile fundamentale ale democraţiei occidentale: libertate, demnitate, lege, societate civilă, libertatea de expresie, libertatea presei.
Din nefericire, atitudinea Occidentului faţă de Rusia pare oarecum slabă, îngăduitoare, îi alimentează orgoliul, batjocura la adresa Occidentului şi aberaţiile actuale ale Kremlinului. Melnik dă câteva exemple grăitoare în acest sens. De pildă, fostul cancelar german Gerhard Schroder a devenit salariat la Gazprom, fostul premier britanic Tony Blair îşi vinde scump serviciile de consilier regimului autoritar din Kazahstan, iar actorul francez Gerard Depardieu se complace cu noua cetăţenie rusă obţinută la îndemnul preşedintelui Putin, pentru a nu mai plăti impozite împovărătoare în Franţa, ţara sa natală condusă acum de socialişti. Acest din urmă exemplu face de ruşine Franţa, cea care a instituit prin Revoluţie valori universale pentru umanitate, făcând să pălească tot parcursul unei civilizaţii glorioase, reducând-o în ochii lui Putin şi ai altora ca el la mercantilism şi ipocrizie meschină.
Toate aceste atitudini nu fac altceva decât să demoralizeze, trimiţând semnale proaste către Occident, facându-l să semene mai degrabă cu o societate în declin, slăbită, aproape de o criză identitară, lipsită de puteri reale de a pedepsi pofta expansionistă, acaparatoare a Moscovei şi furnizând mai degrabă un alibi fostului spion KGB revanşard. Între timp, Putin, un bun tactician cum este de altfel, pare să triumfe asupra Occidentului, profitând de slăbiciunile acestuia, chiar dacă temporar.
Totuşi, există şi speranţe. Eforturile Uniunii Europene de a aduce Ucraina către Europa şi valorile occidentale democratice este o şansă de a stăvili naţionalismul exacerbat insuflat de Putin poporului său şi, în acelaşi timp, aceste eforturi ar putea crea un „orizont care să stimuleze Rusia însăşi, noile sale elite cu viziuni democratice, globală”, este de părere Melnik.
Cu toate acestea, în prezent, nu trebuie ignorată forţa lui Putin. Pentru moment, el a reuşit să distrugă visurile multor ruşi care se luptă cu sistemul înţepenit în trecutul sovietic, dar şansele unui viitor democratic cu adevărat nu sunt încă pierdute. În prezent, Putin face o greşeală istorică prin îndârjirea cu care vrea să mărească graniţele teritoriului său, greşelă care l-ar putea costa izolarea ţării sale. Dar, din păcate, afirmă profesorul Melnik, „nu trebuie să ne ferim să spunem că, deocamdată, Putin a devenit un pericol pentru pacea din întreaga lume. El şi numai el va purta, în ultimă instanţă, responsabilitatea unei escaladări cu impact distrugător la scară globală.”