Despre sexualitate nu se vorbeste la fel ca despre alte probleme medicale sau psihologice.

sex_life_destroyed

Mai intai, cu cine sa vorbim despre ea? Cu sotul/ sotia? Ne-am putea imagina ca el/ea e cel mai bine plasat(a); totusi, cel mai adesea, el/ea este in mare masura angajat(a) in problema, in chip de cauza sau de element participant. In plus, este cel/cea care-i suporta consecintele. Si apoi, a vorbi despre sexualitate inseamna pe undeva a da cartile pe fata, a termina cu aparentele, cu a te comporta „ca si cum…”.
Individul purtator al problemei, sotul actor privilegiat, cuplul loc al problemei – iata diferitele entitati care participa la problema. Interactiunile sunt de asa natura incat uneori nu purtatorul simptomului e cel de care tine problema. De cine sau de ce trebuie sa ne ocupam atunci mai intai? De sot, de sotie, de cuplu? In fapt, de cel ce ne-o cere.
A vorbi despre sexualitate inseamna a-ti arata adevaratul chip, adevaratul corp, a-ti dezvalui inima. In dragoste, chiar daca „jocul” amoros e fundamental, nimic nu e mai solid decat sa fii autentic cu tine insuti si cu celalalt. Deseori aud femei spunand ca, pentru a nu-si dezamagi partenerul, au simulat timp de ani de zile orgasmul, singurul rezultat fiind frustrarea si minciuna. Daca pot sa mint in sexualitate, pot sa mint si viata de fiecare zi cu sotul.
A vorbi de sexualitate inseamna a deschide poarta emotiilor cel mai adanc tainuite in noi. Sa nu uitam, totusi, ca sexualitatea intereseaza cuplul, si nu doar pe purtatorul problemei.
Multi dintre noi se tem de judecata altuia, fara indoiala pentru ca celalalt este vazut, in principiu, ca unul care n-are probleme. Cand suntem stresati, anxiosi, cand ne indoim de noi insine, nu vom reflecta asupra mijloacelor de a ameliora ceea ce la noi este susceptibil de ameliorare, ci ne vom compara cu ceea ce ne pare a fi un referent, ca si cum celalalt ar fi intruchiparea normei.
Cautam aiurea, la celalalt, ceva care sa ne intremeze cat de cat in suferinta in care suntem, numai ca asta nu face decat sa ne complexeze si mai mult. Iar persoanele „complexate” sunt totdeauna mai exigente in privinta normelor si mai negative cand se evalueaza pe sine.
La celalalt ne putem raporta in diverse moduri:
El este cel care n-are aceasta problema, el este referinta „normala”.
El este cel care ma va judeca si asupra caruia proiectez temerile mele (daca eu apreciez ca nu sunt la inaltime din punct de vedere sexual, cu siguranta ca si celalalt gandeste la fel despre mine).
El este cel care ar face mai bine ca mine in aceeasi situatie.
El este cel de la care astept totul: placere, recunostinta, iubirea, sprijinul, ocrotirea, blandetea, forta, siguranta, autonomia…
In loc de a ne compara atitudinile cu cele din ajun, de saptamana trecuta sau de anul trecut, ne comparam, ca din intamplare, cu cineva caruia nu-i cunoastem viata intima, dar despre care presupunem ca face mai bine ca noi, accentuand astfel imaginea proasta pe care o avem despre noi insine.
Toata lumea a avut, are sau va avea pene sexuale. Sa nu proiectam asupra celuilalt ganduri sau remarci izvorate din propriile noastre nelinisti. Celalalt nu este noi. Nu ne putem compara decat cu noi insine.

Citeste si...
De ce sa incerci sexul ca filmele porno!