Cristian, nu tu ai dreptul să ne predici despre limitele libertății de expresie. Tu ești nimeni. Scriitor și jurnalist, cum ceri producătorilor să te titreze pe burtiere, atunci când le faci onoarea de a apărea prin emisiunile lor, de acasă. În materie de libertate de expresie, însă, ești chiar nimeni, scrie jurnalistul Patrick Andre de Hillerin.
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu este atacat dur de un coleg de breaslă după ce a mărturisit pactul pe care l-a avut cu preşedintele Traian Băsescu.
„M-a sunat atunci preşedintele Traian Băsescu, în calitatea mea de preşedinte al Clubului Român de Presă, şi am căzut de acord că nu este bine, că nu este deloc oportun şi nu merită ca presa română să reproducă aşa ceva. Şi atunci, consiliul de onoare al Clubului Român de Presă a formulat o recomandare către toate publicaţiile şi televiziunile să se abţină de la reproducere, recomandare care a fost respectată în bună măsură”.
Patrick Andre de Hillerin îi face portretul lui CTP
„În avalanșa asta de oameni care sunt “Charlie” e greu să te mai miști. Dar nu imposibil. Iar unul ca CTP (Cristian Tudor Popescu) găsește mereu un mijloc să iasă la iveală și să-și manifeste spiritul de Gică Contra etern. Doar că…
Doar că atunci când vrei să vorbești despre libertatea de exprimare nu te duci să-i ceri părerea lui CTP. Pentru că nu este un specialist în materie. El habar n-are ce este aia, căci ultimii 25 de ani și i-a petrecut în două redacții aspru controlate editorial. Mai mult, a condus, sub Tinu, Adevărul, o publicație care n-avea nicio legătură cu libertatea de expresie până când a cumpărat-o Patriciu, scrie jurnalistul pe blogul personal.
Doar că nu te duci să sorbi lecții despre limitele caricaturii de la un om care este o caricatură fără limite.
Doar că nu îl lași pe unul ca el să ne spună că oamenii ăia au mers prea departe, au fost provocatori și au făcut-o pentru bani.
Să mori tu, chelule? Tu vorbești despre a face lucruri pentru bani? Tu? Protectorul tăcut al lui Chirieac, care-ți folosea spațiul editorial pentru a-și aranja afacerile cu statul? Tu vorbești despre a face lucrurile pentru bani? Tu? Un fățarnic îmbrăcat sărăcăcios și conducând, de imagine, mașini ieftine, când, de fapt, ești și erai unul dintre cei mai bogați oameni din presa românească? Tu vorbești despre a fi provocator pentru bani? Tu? Care luai credite cu dobândă preferențială de la Bancorex?
Aaa, și să-i dăm fir povestitorului, căci ne explică el cum, ca președinte al Clubului Român de Presă, a emis o circulară, la rugămintea lui Băsescu, pentru ca ziarele românești să nu preia caricaturile anti-Mahomed. Președinte al CRP, da. Coleg de scaun cu SRS, un șantajist notoriu, șef al comisiei de onoare în același CRP condus de CTP. Ce cloacă…
Cristian, nu tu ai dreptul să ne predici despre limitele libertății de expresie. Tu ești nimeni. Scriitor și jurnalist, cum ceri producătorilor să te titreze pe burtiere, atunci când le faci onoarea de a apărea prin emisiunile lor, de acasă. În materie de libertate de expresie, însă, ești chiar nimeni. Ție îți permiți libertăți nemărginite, dar negi altora dreptul de a spune ce cred, pentru că, vezi Doamne, în țara lor sunt mulți musulmani. Probabil că ăsta-i principiul pe care ți-ai construit cariera: în țara noastră sunt mulți hoți, mai ales printre politicienii care stipendiau Adevărul, deci e bine să nu le zgândărim sensibilitatea.
Au murit niște oameni, Cristian, niște oameni crescuți într-o cultură pe care tu pari a nu putea să o înțelegi. O cultură a libertății absolute de exprimare. Niște unii care n-au auzit de compromis, de cenzurarea textelor din propria revistă, niște unii care erau, poate, mai liberi decât vom fi noi vreodată. Iar tu, expertul în nimic, garantul compromisului convenabil, vii și spui că au exagerat, că au făcut-o pentru bani, că și-o cam meritau, printre rânduri.
Mulți te consideră și te considerau un condei acid, un om liber, care spune lucrurilor pe nume. Ei, și? Ce dacă nu ești, așa cum de fapt știm? Cretini care să te citească în continuare se vor mai găsi, căci e plină lumea. Doar că-mi imaginez cu neasemuită plăcere momentul, peste 20 de ani, în care vei ieși ca Măgureanu de pe la vreo întâlnire simandicoasă, iar o ziaristă tânără te va întreba, după ce-ți vei fi dat doct cu părerea: “Și dumneavoastră cine sunteți?”. Căci vei fi fiind un nimeni uitat de toți, o murătură acrită și scofâlcită în sucul propriei tale autosuficiențe. Asta ești și acum, de fapt, dar ziariștii tineri sunt prea proaspeți pentru ca la ei să fi ajuns informația asta.