Sophia Kuby, director pentru Relații de Alianță la ADF International (Viena), îi încurajează pe români să înceapă să construiască pe rezultatul referendumului pentru căsătorie.

Ea arată că s-a creat o largă conștientizare publică asupra temei căsătoriei, iar următorul pas constă în construirea de alianțe solide în societatea românească, formarea oamenilor și implicarea în educație și acțiuni de advocacy. Ea adaugă că, în lumina unei agende ideologice care se opune familiei, susținută de anumite ONG-uri, accentul trebuie să cadă asupra promovării binelui comun pentru întreaga societate. În prezent, protecția legală a libertății religioase, a căsătoriei și vieții (de la concepție și până la moartea naturală) se află sub asalt, avertizează Kuby. Trebuie să apărăm această protecție. Puterea de a face acest lucru va veni din nădejdea creștină, care lărgește și aprofundează perspectiva din care privim eventualele victorii sau înfrângeri.

ADF International este o asociație de advocacy care militează pentru protejarea și promovarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a libertății de exprimare în Europa, Asia, cele două Americi, Africa și Oceania.

 

RL: Cum comentați rezultatul referendumului pentru căsătorie din România?

 

Sophia Kuby: Pragul pentru validare nu a fost atins, așadar, din punct de vedere formal, este o nereușită. Însă aceasta demonstrează ceva ce am văzut în multe țări europene: atunci când îi întrebi pe oameni și le oferi o modalitate de a se exprima în privința unei chestiuni de o atare importanță, cel mai adesea majoritatea spune că a apăra instituția căsătoriei este o idee bună. Și aceasta în ciuda presei foarte ostile, în ciuda unor campanii masive împotriva căsătoriei înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie și în ciuda unei presiuni politice foarte puternice.

Acest fapt s-a confirmat încă o dată și în România. Oficial, este o nereușită, dar, în realitate, este și o victorie, deoarece 92% din aproape patru milioane de votanți și-au exprimat convingerea că este bine ca un copil să crească cu o mamă și un tată aflați într-o relație stabilă care se numește „căsătorie”. Și că această structură fundamentală a societății ar trebui reflectată ca atare și în legislație.

De la ieșirea României din comunism, nu a existat o mișcare democratică mai puternică decât aceasta. Trebuie să observăm că oamenii care au votat și-au format o părere cu privire la chestiunea căsătoriei – unii poate pentru prima oară în mod conștient. Ei s-au gândit la subiect și și-au cristalizat un punct de vedere. Este un fapt pozitiv că 92% dintre cei care au votat au ajuns la concluzia că instituția căsătoriei ar trebui consfințită în Constituția României.  Nu mai este suficient să considerăm de la sine înțeleasă garantarea unor instituții fundamentale ale societății precum căsătoria. De aceea, este bine că tot mai mulți oameni ajung să se gândească la ele mai mult decât au făcut-o vreodată.

În ciuda discursului public dominant, acest vot nu a fost împotriva persoanelor LGBT. Nu a fost, cu siguranță, un vot împotriva unor persoane, ci un vot în favoarea unei structuri fundamentale a societății de care depinde cum se vor dezvolta generațiile viitoare – respectiv alături de o mamă și un tată care sunt soț și soție. Pur și simplu acesta este cel mai bun mediu pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

 

 

Citeste si...  Livia a spus "Da" la cererea în căsătorie a iubitului ei, Cătălin Bordea

Care sunt următorii pași pentru societatea civilă creștină și pro-libertate din România?

Perspectiva care a fost exprimată cu privire la căsătorie este legată de o perspectivă mult mai largă asupra lumii și societății. Toți acești oameni care au ieșit să voteze, care au  fost implicați în dezbatere pe parcursul a doi ani și jumătate au în față o misiune mai importantă. Întrebarea este: În ce fel de societate vrem să ne creștem copiii? Toți aceștia să continue să se gândească la acest subiect și să nu renunțe la implicare.

Este foarte important să ne redobândim speranța și curajul, dacă acestea s-au diminuat. Nu există nici un motiv să ne pierdem speranța. Avem toate motivele să mergem mai departe și să spunem: „Acum am realizat că trebuie să ne implicăm în astfel de lucruri: libertate, căsătorie, protejarea vieții. Acestea nu mai sunt garantate. Ele nu sunt doar o lege naturală, de la sine înțeleasă, ci și lucruri pe care trebuie să le gândim, să le prezentăm într-un mod articulat și să le apărăm”.

Această conștientizare este un prim pas foarte necesar. Dar, așa cum am văzut în multe alte țări europene, după ce s-a ajuns la conștientizarea publicului, este necesară și formarea oamenilor, pentru a merge mult mai în profunzime, pentru a înțelege temele despre care discutăm.

Această implicare nu trebuie însă percepută ca un partizanat, ca o luptă între două tabere: creștinii ar putea fi tentați să creadă că se luptă doar pentru drepturile lor. Dacă creștinii se implică, să o facă în vederea binelui comun pentru întreaga societate. Întrebarea călăuzitoare trebuie să fie: Ce anume este bun pentru fiecare dintre membrii societății și pentru societate în ansamblul ei? Cum ne dorim să trăim împreună într-o societate tot mai pluralistă? Pe ce baze? Care sunt instituțiile-cheie? Trebuie să vedem cum putem să aprofundăm dezbaterea și să ne prezentăm perspectiva nu ca pe o tactică de comunicare, ci ca pe o chestiune care privește binele comun al tuturor, al întregii societăți.

 

Ce alt mesaj mai aveți pentru români?  

Nu fiți descurajați de faptul că referendumul nu a fost validat. Dacă implicarea noastră ar depinde mai ales de sărbătorirea victoriilor sau de dezamăgirea provocată de nereușite, am ieși foarte repede din luptă: fie am deveni prea mândri de succes, fie ne-am da bătuți. Trebuie să privim dincolo de aceste lucruri. Nădejdea creștină nu vine și pleacă în funcție de succese sau eșecuri. Este ceva mult mai amplu și profund. Așadar, priviți dincolo de aceste aspecte și nu vă descurajați. Desigur că nu suntem fericiți cu rezultatul referendumului. Dar priviți spre viitor și adoptați o adevărată perspectivă a nădejdii creștine, care o depășește cu mult pe cea a unei simple bătălii culturale.