Poveste emoţionantă a unui director de școală care a crescut în orfelinatul groazei

Ionel are o poveste de viaţă emoţionantă. Bărbatul a fost aruncat în orfelinatul din Lugoj după ce mama lui l-a abandonat la naştere.

Poveste emoţionantă a unui băiat care a fost aruncat în orfelinatul groazei. Acesta a reuşit în ciuda tuturor greutăţilor să termine o facultate, iar acum este chiar director de şcoală. Până atunci însă a trăit clipe de coşmar.

Povestea emoţionantă a unui băiat care a fost aruncat în orfelinatul groazei. Cum a reuşit Ionel să ajungă director de şcoală

„Până să merg la mama mea, unchiul meu mi-a spus: Dacă vezi că vine la tine să te îmbrăţişeze, te duci şi o iei în braţe, dacă nu stai lângă mine. M-am dus, s-a uitat la mine. A fost ca un zid. Parcă m-am uitat la un zid şi gata.

Aşteptam să vină să mă ia în braţe, dar a spus că se grăbeşte. Era în 1998. Eram în clasa a opta. A fost prima întâlnire cu mama. După aceea îi scriam scrisori, de opt martie, de sărbători. Nu am primit niciodată răspuns”, își aminteşte Ionel, potrivit antena3.ro.

În clasa a XII-a şi-a dorit din suflet ca mama lui să fie prezentă la ceremonia de final de an. Acesta a sunat-o şi i-a povestit că e un elev cu rezultate minunate, dar dezamagirea a fost cruntă.

„Am vrut să o sun să vină la premiere pentru că am luat premiul doi. Nu a vrut să vină. A spus că trebuie să se ducă la fratele meu la închisoare. Am plâns, m-am necăjit”, îşi mai aminteşte Ionel, care a ajuns, prin intermediul profesorului sau de sport, şi la emisiunea „95/95” de la Antena 1. „Au sunat-o şi a declarat în direct că îi pare rău că nu m-a avortat”, a mai mărturisit tânărul ajuns acum director.

După liceu, Ionel intrat la Facultatea de Ştiinţe Economice din Timişoara, însă pe un loc cu taxă.

„Cu acordul facultăţii, mi-a fost aprobat să nu plătesc facultatea. Am fost cazat în cămin, am avut colegi de calitate, care învăţau bine şi asta m-a atras să învăţ şi eu. M-au sfătuit colegii să învăţ şi m-au protejat. Un profesor s-a ataşat de povestea mea şi au strâns tot timpul colete să îmi plătească prânzul, mai îmi dădeau colegii de camere şi am trăit din mila lor. În perioada asta nu m-am mai focalizat să îmi recâştig relaţia cu mama pentru că eram concentrat să îmi iau examenele”, a mai povestit Ionel Petrea.