Andrei Pleșu a reusit sa-si puna din nou lumea in cap dupa ce în cadrul unui simpozion la Constanța a criticat tot ce a putut.Printre criticile facute, Plesu a amintit si de citiva jurnalisti care dupa p[rerea lui, ar trebui sa se retraga. Este vorba de Mugur Ciuvică, Victor Ciutacu, Rareş Bogdan…
Cei trei jurnalisti sunt aparati de Cozmin Gușă și se întreabă ce l-a mânat în luptă pe Andrei Plesu, omul care nu a fost deranjat de înjurăturile lui Traian Băsescu la adresa sa când slujea ca și consilier prezidențial la Cotroceni.
„Dar o să rememorez un episod de după evenimentele din 1989, în care un grup de intelectuali, din care facea parte şi Andrei Pleşu şi Alexandru Paleologu, plus mulţi alţii, ne-au ţinut o lecţie de morală, de civism – dar nu ştiam noi ce înseamnă asta atunci – la Televiziunea Română, care se autointitulase liberă, şi cel puţin pe cei ca mine, care eram uşor majori, că aveam 19 ani atunci, ne-au lăsat cu gura căscată şi ne-au redefinit nişte repere din întunericimea în care stăteam noi din punct de vedere intelectual sau al accesului la idei. Atunci Pleşu a plonjat în lumea publică post-Ceauşescu şi acolo a rămas. Între timp i s-au alăturat partenerii lui de după ’89, respectiv Gabriel Liiceanu şi Horia Roman-Patapievici, un triunghi care mereu a încercat să vectorizeze anumite opinii. Acum, încercând să mă apropii de această şarjă imprundenta, după părerea mea, pe care Andrei Pleşu a încercat-o – imprudenţă prin raportare la vârsta sa, pentru că , dacă l-am lua în continuare juvenil, aşa cum a încercat să sugereze domnul Theodorescu, atunci să zicem că nu e nicio şarjă imprudentă şi sunt ale tinereţii valuri. Dat, lăsând gluma la o parte, Andrei Pleşu, din punctul meu de vedere, scrie incitant, vorbeşte provocator şi interesant, dar analizându-i evoluţia, şi este o părere extrem de subiectivă, trebuie să mărturisesc că am îndoieli legate de gândirea sa. Dacă cu vorbirea şi cu scrierea sunt total de acord, cu gândirea am probleme”, a spus consultantul politic la Realitatea TV.
Cozmin Gusa aminteste si de o intamplare din trecut, când Pleşu a plecat de la Cotroceni după ce Traian Băsescu, i-ar fi adresat injurii. „Repet, dacă (Pleşu, n. red) scrie şi vorbeşte frumos, nu înseamnă că şi gandeşte frumos. Eu nu sunt de acord apropo de Rareş – pe care cât de mult îl iubesc -; a întoarce fără motiv şi celălalt obraz în cazul în care este atacat atât de grobian şi nemeritat, nu cred că e cel mai potrivit. Dar aici am observat o mare durere a lui Rareş Bogdan pentru că a fost atacat, cum, de altfel, cred că şi ceilalţi jurnalişti tineri, care fiecare are câte ceva de apărat, şi nu cred că din punct de vedere al moralităţii ar putea să fie judecaţi de Andrei Pleşu. Dacă Andrei Pleşu ar putea să îi judece dintr-un unghi al cunoştinţelor filosofiei germane, ar fi un lucru, dar dacă stăm să discutăm despre subiectivităţile pe care le avem, despre lucrurile pe care le înfăptuim din mizeriile vieţii care ne obligă la asta, Andrei Pleşu nu poate să fie nici înaintea lui Mugur Ciuvica, nici înaintea lui Victor Ciutacu, nici înainte lui Cătălin Scriblea, şi cu atât mai mult înaintea lui Rareş Bogdan. Nu faptul că l-ar fi înjurat Băsescu de mamă l-ar condamna pe Pleşu, pentru că-l condamnă în mod evident pe Băsescu. Faptul că Pleşu a acceptat în 2009 să sugereze că l-ar spijini din nou să devină preşedinte pe cel care l-a înjurat de mamă, pe mine m-a făcut din acel moment, fără să-l plac mai puţin pe Andrei Pleşu, să mă îndoiesc de calitatea gândirii sale. (…) Dacă domnul Pleşu doreşte să emită în acest fel în care, prin sarje amicale fie cu Liiceanu, fie cu Patapievici, ar dori să-i excludă pe cei mai tineri care muncesc, cred că este pe un drum greşit şi acest drum pe care este nu e un drum al înţelepciunii. (…) Să se gândească Andrei Pleşu la politicienii bătrâni care nu au dorit, după ’89, să înveţe să îi preţuiască pe cei mai tineri, să le predea ştafeta, să îi înveţe lucruri pe care le-au dobândit pe seama experienţei pentru ca să poată să performeze. Pentru că asta este esenţa eşecului politicului românesc: egoismul politicienilor bătrâni. Andrei Pleşu ar fi trebuit să se gândească dacă n-ar fi trebuit să rezolve această problemă a sa, această nemulţumire, prin nişte telefoane către acei jurnalişti mai tineri, care nu am auzit să-l fi înjurat vreodată, decât să prefere această paradă sexagenară sau septagenară, într-un moment care nu recpomandă asemenea atitudini din partea unora care se recomandă a fi filosofi”, a conchis consultantul politic Cozmin Guşă.