Printre primele informaţii din Scriptură este cea referitoare la crearea lumii de către Dumnezeu. De aici aflăm că El a făcut la început „cerul şi pământul” din nimic. Teologii spun că „cerul” este lumea nevăzută, lumea îngerilor. Tot din Biblie aflăm că unii dintre aceşti îngeri au devenit diavoli.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”, aceasta este prima propoziţie din Biblie care relatează că Dumnezeu a creat din nimic lumea. Prin „cer”, teologii înţeleg lumea îngerilor, lumea nevăzută, căreia îi dedică o adevărată învăţătură cuprinsă în dogme. „Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe spirituale fără trup, înzestrate cu minte, voinţă şi putere”, spune Catehismul ortodox.

Cu toate acestea, o parte dintre îngeri „au căzut”, devenind simbolul răului, cunoscuţi fiind sub denumirea de „demoni”, „diavoli”, „satana”. În decursul timpului oamenii s-au întrebat dacă pe diavol l-a creat sau nu Dumnezeu?

Sfântul Vasile cel Mare explică apariţia diavolului în lume prin folosirea neîngrădită a libertăţii de către îngerii lui Dumnezeu. „De unde e rău diavolul? Din propria lui libertate, având şi el viaţă liberă şi prin libertatea lui având putinţa să rămână lângă Dumnezeu sau să se înstrăineze de El. Mihail era înger şi a rămas lângă Dumnezeu pentru vecie. Stana era înger şi a căzut din treapta lui. Astfel diavolul are răutatea prin liberă alegere, dar firea lui nu este opusă binelui” (Sf. Vasile cel Mare, Omilia Dumnezeu nu este autorul răului).

Teologul Dumitru Staniloae spune în volumul „Teologia Dogmatică Ortodoxă” că „explicaţia creştină a răului din libertate e singura care nu leagă răul de esenţa realităţii, a realităţii eterne sau a celei create de Dumnezeu, luând totuşi răul în serios. Şi e singura care salvează însăşi existenţa libertăţii in realitatea existenţei”.

Cu alte cuvinte, teologii susţin că Dumnezeu nu l-a creat pe Diavol, a creat îngerul care prin propriile alegeri a devenit simbolul răului. Conform Bibliei, căderea îngerilor care au devenit demoni a fost cauzată de mândrie, de dorinţa de a deveni ca Dumnezeu.

„Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare (Lucifer) fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul  meu! în muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului” (Isaia 14, 12-15).

Căderea îngerilor din Rai este descrisă şi de viziunea lui Ioan în cartea Apocalipsei. „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu  balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a  fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce înşeală toată  lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el… Bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai Vouă, pământul şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt” (Apocalipsa 12, 7-12).